in caz de spirit prost purtat
culege fin aplauze cu omoplat
citeste rar in miezul de ghioc
ai 2 zile sa ma faci la loc
sâmbătă, 27 decembrie 2008
aici tu esti
un oaz de calma si linisti cu healthiness si pauza aferent pentru tu.
oricum 2009 cade fix intr-o joi si incepe de la 1 ianuarie.
marți, 23 decembrie 2008
tatal meu
pe tata l-ai putea recunoaste dintr-o multime. nu dintr-o multime de tati,
ci chiar dintr-o multime. el e ala care sta deoparte, care nu se baga
si e enervant de binevoitor.
tata n-are suspiciuni si intotdeauna il crediteaza pe cel din fata lui. e atat de umanist, ca nu se putea face altceva decat inginer. tata a avut un director si pe directorul ala l-au dat afara. atunci a avut sansa sa avanseze ca multi colegi ai lui, daca il lucra pe omul cu care muncea cot la cot de 15 ani. n-a facut-o si a ramas tot in hala aia unde iarna se coc covrigi si vara nu sunt suficiente ferestre. tata nu ii zgornea pe boschetarii care se adunau sa doarma pe cuptoare cand dadea gerul si de aia ii cereau si paine.
pe tata viscolul a pravalit o placa de beton si caldura l-a ametit in asa hal, ca a dat cu capul intr-un colt de geam. tata m-a dus mai mult mort sa fiu operat de peritonita si tot tata a capatat multe fire albe cand i s-a spus ca s-ar putea sa am o boala rara de inima. tata a facut pe salvarea cand trenul a lovit o masina langa casa bunica-mii si pe taxiul cand vara-mea trebuia sa ajunga la meditatie.
tata m-a asteptat in gradina botanica sa dau admiterea la facultate si a venit sa-mi scoata masina din service cand eram in vacanta. tata stie morse, sa coseasca si e in stare sa-ti spuna dintr-o privire unde a fost facuta o caramida. tata a lucrat mai mult de 30 de ani in aceeasi fabrica si anul asta a stiut cu 2 luni inainte ce o sa ii aduca mos craciun.
de maine, tata e somer.
ci chiar dintr-o multime. el e ala care sta deoparte, care nu se baga
si e enervant de binevoitor.
tata n-are suspiciuni si intotdeauna il crediteaza pe cel din fata lui. e atat de umanist, ca nu se putea face altceva decat inginer. tata a avut un director si pe directorul ala l-au dat afara. atunci a avut sansa sa avanseze ca multi colegi ai lui, daca il lucra pe omul cu care muncea cot la cot de 15 ani. n-a facut-o si a ramas tot in hala aia unde iarna se coc covrigi si vara nu sunt suficiente ferestre. tata nu ii zgornea pe boschetarii care se adunau sa doarma pe cuptoare cand dadea gerul si de aia ii cereau si paine.
pe tata viscolul a pravalit o placa de beton si caldura l-a ametit in asa hal, ca a dat cu capul intr-un colt de geam. tata m-a dus mai mult mort sa fiu operat de peritonita si tot tata a capatat multe fire albe cand i s-a spus ca s-ar putea sa am o boala rara de inima. tata a facut pe salvarea cand trenul a lovit o masina langa casa bunica-mii si pe taxiul cand vara-mea trebuia sa ajunga la meditatie.
tata m-a asteptat in gradina botanica sa dau admiterea la facultate si a venit sa-mi scoata masina din service cand eram in vacanta. tata stie morse, sa coseasca si e in stare sa-ti spuna dintr-o privire unde a fost facuta o caramida. tata a lucrat mai mult de 30 de ani in aceeasi fabrica si anul asta a stiut cu 2 luni inainte ce o sa ii aduca mos craciun.
de maine, tata e somer.
unde-s multi, aparenta creste
nu credeam sa ajung vreodata sa vad in perioada asta magazinele aproape goale.
in semn de solidaritate cu criza m-am asezat la casa cea mai aglomerata.
in semn de solidaritate cu criza m-am asezat la casa cea mai aglomerata.
vineri, 19 decembrie 2008
grosso modo
ce raspunde redactia maghiara cand ii spui ca vrei sa filmezi,
grosso modo, cu prezentatorii ei.
nu ma cheama grosso modo.
grosso modo, cu prezentatorii ei.
nu ma cheama grosso modo.
de partea renilor de departe
sub geamurile noastre a fost serbare de craciun.
cu mos si sanii si elfi.
habar n-aveti cum miros renii speriati de o ciurda de copii.
cu mos si sanii si elfi.
habar n-aveti cum miros renii speriati de o ciurda de copii.
joi, 18 decembrie 2008
la etaj n-avem lumina
in satul lui se traia foarte bine. oamenii aveau de-ale gurii, de-ale ochilor si de-ale nasului. gospodariile intemeiate erau rasfirate sau imprastiate, depinde de pe ce munte priveai.
la un capat de sat statea valter, dar asta e doar un amanunt nesemnificativ, el nefiind implicat in aceasta povestire.
kalafteros locuia central, la 4 case de primarie si 1 faneata de dispensar. avea timp si spatiu, putere si mandrie. mustata n-avea, dar in armata invatase ca tot ce nu se intampla la timpul lui, mai bine nu se mai intampla. drept urmare se barbierea la sange si isi lustruia coatele pe blana de carnasier din camera buna. era un loc minunat unde sa tii pusca si cureaua lata, facturile de lumina si un covoras de import dupa cum se vedea si in tesatura: welcome home.
peste familia lui kalafteros nu apasase niciodata vreun blestem, lucru favorizat si de asezarea satului, departe de orice rascruce de drumuri. nu si-a facut nicio grija cand a cumparat telefonul mobil, ba din contra era bucuros ca in sfarsit scara pe care o cioplise pentru orice eventualitate o sa-si gaseasca o intrebuintare. se va urca pe ultima treapta si de acolo privind spre padurea de argint va vorbi cat il tine cartela, cu oameni de tot felul, dar toti de calitate. planuia sa foloseasca serviciul modern de apelare rapida si doar prin simpla apasare a tastelor 3, 8, 6 sau 1 sa intre in legatura cu x, y, z sau w.
zis si facut.
doar ca din ziua urmatoare, ei bine nu chiar urmatoare, dar pentru a spori efectul melodramatic sa folosim aceasta formulare, se intamplara fapte foarte stranii.
X deveni abonat permanent indisponibil, y fugi din raza de actiune a undelor insesizabile, z raspundea, dar nu suna niciodata. cat despre w, pe el se hotari sa-l scoata din memorie, dandu-si seama ca omul sfinteste locul.
la un capat de sat statea valter, dar asta e doar un amanunt nesemnificativ, el nefiind implicat in aceasta povestire.
kalafteros locuia central, la 4 case de primarie si 1 faneata de dispensar. avea timp si spatiu, putere si mandrie. mustata n-avea, dar in armata invatase ca tot ce nu se intampla la timpul lui, mai bine nu se mai intampla. drept urmare se barbierea la sange si isi lustruia coatele pe blana de carnasier din camera buna. era un loc minunat unde sa tii pusca si cureaua lata, facturile de lumina si un covoras de import dupa cum se vedea si in tesatura: welcome home.
peste familia lui kalafteros nu apasase niciodata vreun blestem, lucru favorizat si de asezarea satului, departe de orice rascruce de drumuri. nu si-a facut nicio grija cand a cumparat telefonul mobil, ba din contra era bucuros ca in sfarsit scara pe care o cioplise pentru orice eventualitate o sa-si gaseasca o intrebuintare. se va urca pe ultima treapta si de acolo privind spre padurea de argint va vorbi cat il tine cartela, cu oameni de tot felul, dar toti de calitate. planuia sa foloseasca serviciul modern de apelare rapida si doar prin simpla apasare a tastelor 3, 8, 6 sau 1 sa intre in legatura cu x, y, z sau w.
zis si facut.
doar ca din ziua urmatoare, ei bine nu chiar urmatoare, dar pentru a spori efectul melodramatic sa folosim aceasta formulare, se intamplara fapte foarte stranii.
X deveni abonat permanent indisponibil, y fugi din raza de actiune a undelor insesizabile, z raspundea, dar nu suna niciodata. cat despre w, pe el se hotari sa-l scoata din memorie, dandu-si seama ca omul sfinteste locul.
miercuri, 17 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
scena politica
Fig.1
pentru binele poporului, cu pieptul inainte
Fig.4
pestele batran cu burta in sus lasand locul pestilor mai tineri.
pentru binele poporului, cu pieptul inainte
Fig.2
consultari politice cu spatele asigurat
consultari politice cu spatele asigurat
Fig.3
mirat ca naiba, pestele nu mai are incredere nici macar in scafandrul lunetist. puiul galben face profilul victoriei lasand in urma cuibarul rotind de ape.
mirat ca naiba, pestele nu mai are incredere nici macar in scafandrul lunetist. puiul galben face profilul victoriei lasand in urma cuibarul rotind de ape.
Fig.4
pestele batran cu burta in sus lasand locul pestilor mai tineri.
cu inima la trecatori
desi traian basescu seamana cu gigi becali la felul cum da schimbarile in plic,
boc nu seamana cu lacatus pentru ca lacatus scotea 11m cand pica in cap.
boc nu seamana cu lacatus pentru ca lacatus scotea 11m cand pica in cap.
tiribomba
macar de sarbatori lasati intunericul sa va cuprinda sufletul,
fiti mai rai si mai incrancenati.
adevarat s-a nascut.
fiti mai rai si mai incrancenati.
adevarat s-a nascut.
marți, 9 decembrie 2008
rusinea e spre binele stomatologului
cand ti-e rusine, daca ti-e, ca nu-i obligatoriu, ai de ales: ori iti crapa obrazul, ori intri in pamant. se pare ca rusinea e element de aer si fuge de pamant ca focul de apa. sigur e ca adanc in brazda nu te cunoaste nici cerul, nici pamantul. cu atat mai putin rusinea. care e si putin retrograda, nu foloseste detectoare, excavatoare, lopeti sau tarnacoape. un mare avantaj pentru tine rusinatule, pentru ca sapi o data si bine ca un soldatel la maginot si apoi poti sa te dai in stamba penibilului mult si sanatos.
pe alta parte, sa-ti crape obrazul pare mai simplu. adica, ai avut o adolescenta plina de acnee si o copilarie plina de varsat, ce mare frectie o cicatrice in plus(h). sa nu mai punem la socoteala gerurile pe care le-ai luat in pometi si care ti-au cutanat membrana. s-ar zice ca esti antrenat, plus ca exista si creme. totusi, sa nu uiti ca daca iti crapa obrazul, macar dantura s-o ai pusa la punct.
pe alta parte, sa-ti crape obrazul pare mai simplu. adica, ai avut o adolescenta plina de acnee si o copilarie plina de varsat, ce mare frectie o cicatrice in plus(h). sa nu mai punem la socoteala gerurile pe care le-ai luat in pometi si care ti-au cutanat membrana. s-ar zice ca esti antrenat, plus ca exista si creme. totusi, sa nu uiti ca daca iti crapa obrazul, macar dantura s-o ai pusa la punct.
miercuri, 3 decembrie 2008
Christian Morgenstern
The Aesthetic Weasel
A weasel
perched on an easel
within a patch of teasel.
But why
and how?
The Moon Cow
whispered her reply
one time:
The sopheest-
icated beest
did it just for the rhyme.
A weasel
perched on an easel
within a patch of teasel.
But why
and how?
The Moon Cow
whispered her reply
one time:
The sopheest-
icated beest
did it just for the rhyme.
we have a winner
iata si rezultatele finale:
camera deputatilor:
FSN - 65,45%
senat:
FSN -67,73%
cum se mai emancipeaza fragila noastra democratie
camera deputatilor:
FSN - 65,45%
senat:
FSN -67,73%
cum se mai emancipeaza fragila noastra democratie
marți, 2 decembrie 2008
un bob zabava
un prieten imi povestea ca in catedrala din zaragoza a vazut urmatorul lucru: un altar foarte mare plin de lumanari care se aprindeau si se stingeau foarte brusc. si parca la un timp bine determinat.
s-a apropiat si a vazut ca lumanarile erau electrice si mergeau cu moneda. ca un tonomat religios. bagai centi, euroi sau dublu euroi si lumina statea aprinsa 30 de secunde, 1 minut sau doua minute. palpai cat platesti.
asa fac oamenii cand vor sa se apropie de alti oameni. cu Dumnezeu ce-ati avut?
s-a apropiat si a vazut ca lumanarile erau electrice si mergeau cu moneda. ca un tonomat religios. bagai centi, euroi sau dublu euroi si lumina statea aprinsa 30 de secunde, 1 minut sau doua minute. palpai cat platesti.
asa fac oamenii cand vor sa se apropie de alti oameni. cu Dumnezeu ce-ati avut?
luni, 1 decembrie 2008
sa le dam cu flit, firesc, prima alegere
ieri, prezenţa la vot a fost de 39,26%.
dupa mine, asta e exact nota pe care posesorii de buletin si carti de identitate au dat-o loazelor din politica: 3,92. nici macar 4, iar de 5-ul de trecere nici nu putea fi vorba; poate daca s-ar fi votat pana la craciun cu circumscriptii electorale in super-marketuri.
va zic, pana la absolvirea din 2012, la cat sunt de prosti, astia uita sa se si semneze.
dupa mine, asta e exact nota pe care posesorii de buletin si carti de identitate au dat-o loazelor din politica: 3,92. nici macar 4, iar de 5-ul de trecere nici nu putea fi vorba; poate daca s-ar fi votat pana la craciun cu circumscriptii electorale in super-marketuri.
va zic, pana la absolvirea din 2012, la cat sunt de prosti, astia uita sa se si semneze.
toti cetatenii, sa voteze toti cetatenii
n-am mai fost la vot de pe vremea buletinelor de identitate. atunci nenea din comisie se uita urat la mine, parca m-ar fi intrebat din ochi: tu esti major? ca eu nu cred. dar, e lume multa aici, n-am timp sa te verific asa la stas, ca altfel nu pupai tu stampila plina de tus, sa te manjesti pe degete.
pe vremea aia existau conventia democratica, emil constantinescu si partidul agrar avea parlamentari alesi. era o viata politica intensa.
acum am carte de identitate, membrii comisiei sunt plictisiti si eu vreau, nu vreau, trebuie sa port un timbru cu votat pe spinarea plasticului de parca as fi un militar decorat, dar care rusinat de faptele sale isi poarta medalia pe interiorul moltonului. eu cred ca merita. e distractiv.
de exemplu, poti sa te intalnesti cu nicu de la A-uri care vrea sa voteze cu pasaportul si nu este lasat. ca asa e legea. si nicu nu intelege si urla. ca el e de 15 ani in spania si ca nu mai are buletin romanesc. dar are pasaport. si ca sa isi intareasca spusele il flutura pe la nasul celor din comisie. cei de acolo nu se lasa induplecati si nici convinsi, asa ca ii sugereaza o solutie la indemana: sa se duca in spania sa voteze la sectiile de acolo. asta cred ca i-au zis-o la sto, fie vorba intre noi, ca n-avea nicu cum sa mai ajunga in spania la ora 18.30, chiar daca dupa fusul orar iberic, urnele se inchideau la ora 22.00. oricum, nicu nu e prost, se cunoaste ca n-a stat degeaba in occident (vorbea mai bine romaneste ca raducioiu dupa ce fusese transferat la bari) si le zice ca el se duce daca aia din comisie ii cumpara bilet de avion.
a fost chiar rezon la faza asta, ca nu a cerut la business-class sau la vreo mare companie. nici macar zbor direct nu a anuntat ca ar vrea. s-ar fi multumit si cu o escala in austria, unde stiu eu ca are o sora.
cei din comisie n-au acquesat la dorinta lui si o doamna fara dinti i-a spus clar ca in calitatea ei de sefa nu are cum sa-l ajute, ca degeaba e dreptul lui, dar cu pasaport nu are cum sa voteze. nicu, v-am zis ca e umblat, nu s-a lasat si i-a demonstrat ca e la curent cu mass-media citandu-i cateva televiziuni care au spus negru pe alb ca merge si cu pasaportul. pana la urma s-a sunat la centru, dar cred ca suna ocupat ca nu l-au lamurit pana cand am plecat eu din sectie.
unde vreau sa spun ca am stat destul de mult, pentru ca nu se facea sa las oamenii suparati si la senat i-am votat pe toti, la rand. bine, pe toti de pe primele pagini, ca m-am plictisit dupa vreo 15 partide si nici tus nu mai aveam. noroc ca aveam un pix in buzunar si pe buletinul de deputati am scris in casuta fiecaruia ca sunt de acord sa ma reprezinte. nu e frumos ca de sfantul andrei sa lasi lucrurile neterminate si candidatii intristati.
e misto la vot, dar sa veniti cu tusul vostru.
pe vremea aia existau conventia democratica, emil constantinescu si partidul agrar avea parlamentari alesi. era o viata politica intensa.
acum am carte de identitate, membrii comisiei sunt plictisiti si eu vreau, nu vreau, trebuie sa port un timbru cu votat pe spinarea plasticului de parca as fi un militar decorat, dar care rusinat de faptele sale isi poarta medalia pe interiorul moltonului. eu cred ca merita. e distractiv.
de exemplu, poti sa te intalnesti cu nicu de la A-uri care vrea sa voteze cu pasaportul si nu este lasat. ca asa e legea. si nicu nu intelege si urla. ca el e de 15 ani in spania si ca nu mai are buletin romanesc. dar are pasaport. si ca sa isi intareasca spusele il flutura pe la nasul celor din comisie. cei de acolo nu se lasa induplecati si nici convinsi, asa ca ii sugereaza o solutie la indemana: sa se duca in spania sa voteze la sectiile de acolo. asta cred ca i-au zis-o la sto, fie vorba intre noi, ca n-avea nicu cum sa mai ajunga in spania la ora 18.30, chiar daca dupa fusul orar iberic, urnele se inchideau la ora 22.00. oricum, nicu nu e prost, se cunoaste ca n-a stat degeaba in occident (vorbea mai bine romaneste ca raducioiu dupa ce fusese transferat la bari) si le zice ca el se duce daca aia din comisie ii cumpara bilet de avion.
a fost chiar rezon la faza asta, ca nu a cerut la business-class sau la vreo mare companie. nici macar zbor direct nu a anuntat ca ar vrea. s-ar fi multumit si cu o escala in austria, unde stiu eu ca are o sora.
cei din comisie n-au acquesat la dorinta lui si o doamna fara dinti i-a spus clar ca in calitatea ei de sefa nu are cum sa-l ajute, ca degeaba e dreptul lui, dar cu pasaport nu are cum sa voteze. nicu, v-am zis ca e umblat, nu s-a lasat si i-a demonstrat ca e la curent cu mass-media citandu-i cateva televiziuni care au spus negru pe alb ca merge si cu pasaportul. pana la urma s-a sunat la centru, dar cred ca suna ocupat ca nu l-au lamurit pana cand am plecat eu din sectie.
unde vreau sa spun ca am stat destul de mult, pentru ca nu se facea sa las oamenii suparati si la senat i-am votat pe toti, la rand. bine, pe toti de pe primele pagini, ca m-am plictisit dupa vreo 15 partide si nici tus nu mai aveam. noroc ca aveam un pix in buzunar si pe buletinul de deputati am scris in casuta fiecaruia ca sunt de acord sa ma reprezinte. nu e frumos ca de sfantul andrei sa lasi lucrurile neterminate si candidatii intristati.
e misto la vot, dar sa veniti cu tusul vostru.
joi, 27 noiembrie 2008
mario benedetti
Little Stones at My Window
Once in a while
joy throws little stones at my window
it wants to let me know that it's waiting for me
but today I'm calm
I'd almost say even-tempered
I'm going to keep anxiety locked up
and then lie flat on my back
which is an elegant and comfortable position
for receiving and believing news
who knows where I'll be next
or when my story will be taken into account
who knows what advice I still might come up with
and what easy way out I'll take not to follow it
don't worry, I won't gamble with an eviction
I won't tattoo remembering with forgetting
there are many things left to say and suppress
and many grapes left to fill our mouths
don't worry, I'm convinced
joy doesn't need to throw any more little stones
I'm coming
I'm coming.
pe el de ce nu-l traduce nimeni?
Once in a while
joy throws little stones at my window
it wants to let me know that it's waiting for me
but today I'm calm
I'd almost say even-tempered
I'm going to keep anxiety locked up
and then lie flat on my back
which is an elegant and comfortable position
for receiving and believing news
who knows where I'll be next
or when my story will be taken into account
who knows what advice I still might come up with
and what easy way out I'll take not to follow it
don't worry, I won't gamble with an eviction
I won't tattoo remembering with forgetting
there are many things left to say and suppress
and many grapes left to fill our mouths
don't worry, I'm convinced
joy doesn't need to throw any more little stones
I'm coming
I'm coming.
pe el de ce nu-l traduce nimeni?
unii despre altii
truman capote despre kerouc:
asta nu scrie, dactilografiaza!
si kerouc ar fi putut raspunde:
macar pe mine nu m-a jucat philip seymour hoffman.
asta nu scrie, dactilografiaza!
si kerouc ar fi putut raspunde:
macar pe mine nu m-a jucat philip seymour hoffman.
marți, 25 noiembrie 2008
bucla voodoo
in padurile tropicale haitiene batea un soare placut cu tente galbui. maximon grabea pasul. pana la poiana de invatatura mai avea de trecut pe langa 2 paraie, culcusul jaguarilor si un codru de liane. papusica ii atarna de mana si sarea in toate directiile. cumva, reusea sa priveasca din orice directie la maximon. asta era si motivul pentru care fusese botezata gioconda, desi e greu de spus daca maximon avea habar de botez.
in haiti a grabi pasul inseamna a fugi cat te tin calcaiele aruncand praful si gandaceii sclipitori de sub talpi si fara a lua in seama mustele ochioase si colibrii sfiosi. fuga, sarituri, rostogoliri, contorsionari. daca s-ar fi nascut la oras ar fi fost un traseur perfect. asa...
- giocondo, intarziem si azi. sa-l vezi pe batranul-sef-vraci postenurkite cum o sa ne trimita la vulcan sa adunam bilute de jaratec. in caz bun, ca altfel greblam frunze de coca.
pasii lui maximon devenau tot mai mari ca ai unui postas ramas cu pensiile de pe mai multe strazi. cand a ajuns unde trebuia sa ajunga, postenurkite era in verva. chitaia, huhurezea, boncaluia, frunzarea. inseamna ca facuse prezenta.
maximon intra sfios si uitandu-se in jos, spre bataturile din talpa isi astepta pedeapsa.
- senor maximon, ce onoare pentru noi, v-ati deranjat sa ajungeti. ce a fost azi? furnicile au intrat tropaind in sat, seful de trib s-a imbatat cu rachiu de cocos(h), tucanii au iar ciocul alb-negru ? spuneti nu ne mai perpeliti... ca pe tortilii completara, in mai multe glasuri, copiii din poiana.
maximon ofta ca niculaita in « un om nacajit » si o dadu din prima:
- am dormit mai mult decat ar trebui sa doarma un vraci adevarat si pentru ca nu ajung niciodata sa culeg plantele pline de roua probabil ca o sa gresesc mereu descantecele.
luat asa, postenurkite isi pierdu sirul ideilor si intr-un fel chiar se emotiona. isi trase penele pe ochi si-l trimise pe maximon la loc.
se hotari ca e momentul pentru o schimbare si le transmise invataceilor:
- nu mai disecam broaste raioase. negi putem sa luam si maine. azi o sa invatam ceva nou! are toata lumea papusica la el ?
era momentul pentru descantecul voodoo transatlantic. europenii fara deosebire de natie, limba sau sex urmau sa se zbata in chinuri.
doua ace infipte in unghi drept – pac, undeva in cehia cineva pierdu legatura la net. pe vecie.
un ghimpe in mana - tocmai in corsica, o frantuzoaica isi vazu cardul blocat si scuipat pe bucati afara.
un pic de venin pe picior, hehe, in romania cineva calca acceleratia, numai bine cat sa-l opreasca gaborii si sa-i umfle carnetul. maximon era multumit. 30 de zile si 4 puncte nu era chiar la indemana oricui. cu atat mai putin a unui lenes fara veleitati, cu o papusa gioconda, mostenire de familie.
in haiti a grabi pasul inseamna a fugi cat te tin calcaiele aruncand praful si gandaceii sclipitori de sub talpi si fara a lua in seama mustele ochioase si colibrii sfiosi. fuga, sarituri, rostogoliri, contorsionari. daca s-ar fi nascut la oras ar fi fost un traseur perfect. asa...
- giocondo, intarziem si azi. sa-l vezi pe batranul-sef-vraci postenurkite cum o sa ne trimita la vulcan sa adunam bilute de jaratec. in caz bun, ca altfel greblam frunze de coca.
pasii lui maximon devenau tot mai mari ca ai unui postas ramas cu pensiile de pe mai multe strazi. cand a ajuns unde trebuia sa ajunga, postenurkite era in verva. chitaia, huhurezea, boncaluia, frunzarea. inseamna ca facuse prezenta.
maximon intra sfios si uitandu-se in jos, spre bataturile din talpa isi astepta pedeapsa.
- senor maximon, ce onoare pentru noi, v-ati deranjat sa ajungeti. ce a fost azi? furnicile au intrat tropaind in sat, seful de trib s-a imbatat cu rachiu de cocos(h), tucanii au iar ciocul alb-negru ? spuneti nu ne mai perpeliti... ca pe tortilii completara, in mai multe glasuri, copiii din poiana.
maximon ofta ca niculaita in « un om nacajit » si o dadu din prima:
- am dormit mai mult decat ar trebui sa doarma un vraci adevarat si pentru ca nu ajung niciodata sa culeg plantele pline de roua probabil ca o sa gresesc mereu descantecele.
luat asa, postenurkite isi pierdu sirul ideilor si intr-un fel chiar se emotiona. isi trase penele pe ochi si-l trimise pe maximon la loc.
se hotari ca e momentul pentru o schimbare si le transmise invataceilor:
- nu mai disecam broaste raioase. negi putem sa luam si maine. azi o sa invatam ceva nou! are toata lumea papusica la el ?
era momentul pentru descantecul voodoo transatlantic. europenii fara deosebire de natie, limba sau sex urmau sa se zbata in chinuri.
doua ace infipte in unghi drept – pac, undeva in cehia cineva pierdu legatura la net. pe vecie.
un ghimpe in mana - tocmai in corsica, o frantuzoaica isi vazu cardul blocat si scuipat pe bucati afara.
un pic de venin pe picior, hehe, in romania cineva calca acceleratia, numai bine cat sa-l opreasca gaborii si sa-i umfle carnetul. maximon era multumit. 30 de zile si 4 puncte nu era chiar la indemana oricui. cu atat mai putin a unui lenes fara veleitati, cu o papusa gioconda, mostenire de familie.
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
vineri, 21 noiembrie 2008
acolo, sa traiesc as vrea
prin alte parti copiii se duc la scoala ca la hotel. Nu au la clasa A, B, C sau I daca sunt la informatica. merg la 400, 401 sau aia mai norocosi la 402. putin probabil ca 4 sa vina de la etaj sau de la numarul de stele al unitatii de invatamant; miss graves ar sti sa raspunda mai bine la asta.
acolo, copacii sunt intotdeauna asa cum ii desenai cand erai copil, plini de frunze care nu se pot distinge si, tot acolo, iarba e verde pentru ca daca nu ar fi verde, ar fi albastra si atunci ar semana cu norii care sunt albastri.
la 402 exista o invatatoare care n-are lentile de contact si care priveste sever pe deasupra ochelarilor. la 402 copiilor le e rusine cu banii parintilor, dar nu le e rusine sa faca parada cu colectia de linguri. la 402 sa mirosi a capra e un compliment si sa te scuzi ca nu poti scrie pentru ca ti-a obosit mana nu e ridicol. la 402 sa rupi pozele dintr-un dictionar nu e atat de grav ca in realitate. si nici sa mesteci guma la mana a doua. la 402, bunicii se uita la basicile din deget si directorii incearca sa dezlipeasca monede lipite de podea.
la 402 copiii inca mai stau cate doi in banca si nu vorbesc la telefoane mobile.
la 402 copiii sunt buni pentru ca vor sa faca rele.
acolo, copacii sunt intotdeauna asa cum ii desenai cand erai copil, plini de frunze care nu se pot distinge si, tot acolo, iarba e verde pentru ca daca nu ar fi verde, ar fi albastra si atunci ar semana cu norii care sunt albastri.
la 402 exista o invatatoare care n-are lentile de contact si care priveste sever pe deasupra ochelarilor. la 402 copiilor le e rusine cu banii parintilor, dar nu le e rusine sa faca parada cu colectia de linguri. la 402 sa mirosi a capra e un compliment si sa te scuzi ca nu poti scrie pentru ca ti-a obosit mana nu e ridicol. la 402 sa rupi pozele dintr-un dictionar nu e atat de grav ca in realitate. si nici sa mesteci guma la mana a doua. la 402, bunicii se uita la basicile din deget si directorii incearca sa dezlipeasca monede lipite de podea.
la 402 copiii inca mai stau cate doi in banca si nu vorbesc la telefoane mobile.
la 402 copiii sunt buni pentru ca vor sa faca rele.
marți, 18 noiembrie 2008
fenomenul fenomenal
in ziua aia simteam ca o sa fie rost de glorie. nu stiu cum sa va explic, dar simteam. trecusem de doua ori pe langa stadionul baietilor si linistea aia de la porti nu putea sa nu iti dea incredere. locul doi n-avea cum sa ni-l ia nimeni.
si apoi era predestinat. se lasa ceata ca la podul inalt, dar nu jucam la vaslui. mda, jucam in stefan cel mare, dar nu contra lui. eram trecuti la victime sigure. ce stiau dinamovistii ca toate semnele ne dau favoriti. pana si la podul de la cosereni era liber.
au intrat pe teren, nu ne-au scos din tarani. nu ca n-am fi fost, dar aveam tricouri mai misto ca ei.
cand au fluierat inceputul meciului nici nu mai conta. dan putea sa-l tina pe dumnezeu pe banca de rezerve pentru meciul cu steaua. controlam meciul si in minutul 8 mingea putea sa intre in ata lor. n-a avut cine s-o bage. s-au facut ca ploua. treaba lor.
fernandes i-a carpit o stachie peste bot lui miranda. macar el, daca dom profesor rednic nu e in stare. daca ar fi fost de rosu, ar urla cainii si-n giurgiu. dinamo bate corner, torje (mijlocasul lor) ii da lui arlauskis (portarul nostru) la ficati. asta cade ca atacat de rusi, danciulescu nu se uita la amanunte si scutura bruma de pe plasa. fault pe intelesul tuturor, bahhhh !
mai e nitel si suna de pauza, dar dinamo o da-n bara. nu conteaza, pe ei suntem. incepe si repriza a doua. asa bine pentru noi ca bilasco ii crapa o franzela lui lobont ca se linge asta pe buze cand da navala sa puna mingea la centru. pe urma a fost si mai frumos, in peluza incepusera sa-l fluiere pe turcu si porcea, noi sa cantam pana la raguseala, iar galamaz sa rateze ca atunci cand au jucat asta vara cu smecherii de la teoretic.
fluturand fulare, suntem peste tot acasa. inclusiv pe primul loc. pe urma n-am ce sa va mai povestesc, am fost ocupat sa raspund la sms-uri si sa rezolv lista cu aia de vor buletin de urziceni.
si apoi era predestinat. se lasa ceata ca la podul inalt, dar nu jucam la vaslui. mda, jucam in stefan cel mare, dar nu contra lui. eram trecuti la victime sigure. ce stiau dinamovistii ca toate semnele ne dau favoriti. pana si la podul de la cosereni era liber.
au intrat pe teren, nu ne-au scos din tarani. nu ca n-am fi fost, dar aveam tricouri mai misto ca ei.
cand au fluierat inceputul meciului nici nu mai conta. dan putea sa-l tina pe dumnezeu pe banca de rezerve pentru meciul cu steaua. controlam meciul si in minutul 8 mingea putea sa intre in ata lor. n-a avut cine s-o bage. s-au facut ca ploua. treaba lor.
fernandes i-a carpit o stachie peste bot lui miranda. macar el, daca dom profesor rednic nu e in stare. daca ar fi fost de rosu, ar urla cainii si-n giurgiu. dinamo bate corner, torje (mijlocasul lor) ii da lui arlauskis (portarul nostru) la ficati. asta cade ca atacat de rusi, danciulescu nu se uita la amanunte si scutura bruma de pe plasa. fault pe intelesul tuturor, bahhhh !
mai e nitel si suna de pauza, dar dinamo o da-n bara. nu conteaza, pe ei suntem. incepe si repriza a doua. asa bine pentru noi ca bilasco ii crapa o franzela lui lobont ca se linge asta pe buze cand da navala sa puna mingea la centru. pe urma a fost si mai frumos, in peluza incepusera sa-l fluiere pe turcu si porcea, noi sa cantam pana la raguseala, iar galamaz sa rateze ca atunci cand au jucat asta vara cu smecherii de la teoretic.
fluturand fulare, suntem peste tot acasa. inclusiv pe primul loc. pe urma n-am ce sa va mai povestesc, am fost ocupat sa raspund la sms-uri si sa rezolv lista cu aia de vor buletin de urziceni.
luni, 17 noiembrie 2008
poveste cu imprumut
maimuta de la breloc nu isi tuguiaza buzele, nu se stramba si nici nu arunca banane in chei.
ii place sa cante, dar ca o diva ce e se da in spectacol doar daca faci ceva pentru ea. ceva, de genul: esti om cu mine, scot limba la tine. important e s-o strangi tare de mijloc, dupa care s-o lasi sa respire in voia plamanilor plini de viata.
ce canta e aproape irelevant, pentru ca oricum n-o sa gasesti niciodata albumul complet.
insa de la scamele din buzunare, pasta din geanta sau adn-ul din palma maimuta isi pierde vocea. atunci isi da doar ochii peste cap, neconsolata si nu intotdeauna, nefericita. un ceai de agrise e bine primit, dar numai si numai din politete, pentru ca maimuta n-o sa puna gura pe el. asteapta tratamentul soc: o baie calda si un masaj cu periuta de unghii. rasfatata ca la carte o sa zambeasca misterios, cu o recunostinta cum nici la animale nu mai gasesti.
lasata pe calorifer, sa-si usuce blanurile batrane (nu face parada cu asta) o sa dea drumul trilurilor si fara sa vrei vei asculta concertul care, obligatoriu, se va opri la fel de brusc cum a inceput.
pana intr-o noapte cand excedata de centrala, telefoane descarcate si trosnet de mobila va cere cu note perfecte ceea ce isi doreste orice maimuta aflata in situatia ei. mai multe perne, sa-i inchida gura pentru totdeauna.
ii place sa cante, dar ca o diva ce e se da in spectacol doar daca faci ceva pentru ea. ceva, de genul: esti om cu mine, scot limba la tine. important e s-o strangi tare de mijloc, dupa care s-o lasi sa respire in voia plamanilor plini de viata.
ce canta e aproape irelevant, pentru ca oricum n-o sa gasesti niciodata albumul complet.
insa de la scamele din buzunare, pasta din geanta sau adn-ul din palma maimuta isi pierde vocea. atunci isi da doar ochii peste cap, neconsolata si nu intotdeauna, nefericita. un ceai de agrise e bine primit, dar numai si numai din politete, pentru ca maimuta n-o sa puna gura pe el. asteapta tratamentul soc: o baie calda si un masaj cu periuta de unghii. rasfatata ca la carte o sa zambeasca misterios, cu o recunostinta cum nici la animale nu mai gasesti.
lasata pe calorifer, sa-si usuce blanurile batrane (nu face parada cu asta) o sa dea drumul trilurilor si fara sa vrei vei asculta concertul care, obligatoriu, se va opri la fel de brusc cum a inceput.
pana intr-o noapte cand excedata de centrala, telefoane descarcate si trosnet de mobila va cere cu note perfecte ceea ce isi doreste orice maimuta aflata in situatia ei. mai multe perne, sa-i inchida gura pentru totdeauna.
miercuri, 12 noiembrie 2008
sa nu vii iar sa ma cauti in that yellow submarine
ce mai seamana baietii astia. si nu ma refer doar la talent. marți, 11 noiembrie 2008
in scris folosim batrana, nu baba
in cartea asta, doi tipi au vreo 30 si ceva de mii de parai de care vor sa scape. se pare ca asta e o treaba a dracu de complicata si nici o saptamana intreaga nu iti ajunge sa dai oamenilor cascaravetii de care nu ai nevoie. ca sa scape de ochii dracilor, baietii inventeaza tot felul de metode: ii lipesc de spatele magarilor, se tocmesc in sens invers cu negustorii din bazar, dau turul unui sens giratoriu cu toate taxiurile din parcare sau inventeaza comori ascunse.
si tot zbuciumul asta pentru ca oamenii normali, in saracia lor, au o problema cu primitul banilor asa, pac pac, de la straini. ti se pare o poveste, pentru ca asta si e.
dar, ce te faci cand intr-o dimineata, la metrou, vezi cum o tipa, nu mai avuta decat altii, vine spre o batrana si ii indeasa un cocolos de bancnote in mana. si apuci sa vezi ca sunt cel putin cateva de 100.000. iar batrana ii intinde tot bratul de crizanteme pe care se facea ca le vinde, in timp ce tipa cu ochii in lacrimi, le vezi bine, fuge ca mancand pamantul.
cat a plans batrana? probabil pana in ziua de azi.
si tot zbuciumul asta pentru ca oamenii normali, in saracia lor, au o problema cu primitul banilor asa, pac pac, de la straini. ti se pare o poveste, pentru ca asta si e.
dar, ce te faci cand intr-o dimineata, la metrou, vezi cum o tipa, nu mai avuta decat altii, vine spre o batrana si ii indeasa un cocolos de bancnote in mana. si apuci sa vezi ca sunt cel putin cateva de 100.000. iar batrana ii intinde tot bratul de crizanteme pe care se facea ca le vinde, in timp ce tipa cu ochii in lacrimi, le vezi bine, fuge ca mancand pamantul.
cat a plans batrana? probabil pana in ziua de azi.
luni, 10 noiembrie 2008
c-un hatar toti suntem datori
dupa cum se stie din strabuni, zi-mi ce muzica iti urla la telefon ca iti spun cine esti. sau de unde vii. neindoielnic, incotro te duci. cu cine votezi, de cate ori si mai ales la ce ore. oricum, toate informatiile pot fi verificate cu seful de scara sau ala de stat.
prin urmare, in ordinea numerelor din playlist: dyonisos - song for a jedi, the killers - human, javier alvarez- por que te vas, the cure - in between days si coldplay - clocks.
si cu asta basta.
prin urmare, in ordinea numerelor din playlist: dyonisos - song for a jedi, the killers - human, javier alvarez- por que te vas, the cure - in between days si coldplay - clocks.
si cu asta basta.
miercuri, 5 noiembrie 2008
noroc cu bush jr
ce-mi facea ieri obama cand lumea se dadea de ceasul mortii sa faca om din el?twitter. si el ca baietii.
vineri, 31 octombrie 2008
ninja si ai lui
nu fi trist ninja, puteai
sa fii samurai, dar asa cum te stiu, sa ajungi ronin era tot ce ti-ar fi lipsit.
nu fi trist ninja, puteai
sa fii cowboy, dar stilul tau e mai rezervat. aproape ca al indienilor.
nu fi trist ninja, puteai
sa fii pirat, dar habar n-am daca te-ai fi obisnuit cu hamacul.
nu fi trist ninja, puteai
sa faci voodo, dar tu mai degraba crezi in horoscop.
nu fi trist ninja
sa fii samurai, dar asa cum te stiu, sa ajungi ronin era tot ce ti-ar fi lipsit.
nu fi trist ninja, puteai
sa fii cowboy, dar stilul tau e mai rezervat. aproape ca al indienilor.
nu fi trist ninja, puteai
sa fii pirat, dar habar n-am daca te-ai fi obisnuit cu hamacul.
nu fi trist ninja, puteai
sa faci voodo, dar tu mai degraba crezi in horoscop.
nu fi trist ninja
marți, 28 octombrie 2008
vino-ti in fire
se ridica brusc de parca de jos cineva incerca s-o rastoarne.
asta-i nu a buna, se gandi. azi e ultima zi, ce chestie, in padurile de conifere.
de maine o lua de la capat, desi ei ii placeau lucrurile de la jumate; si in autobuz se urca intotdeauna pe la mijloc, iar prajiturile cu ravase erau preferatele ele, tocmai pentru ca n-o certa nimeni daca nu manca si coltul.
maine avea sa se intoarca la biroul ei de lemn cu scaun din pfl si toata lumea o sa o pupe si o sa o intrebe: ce le-a adus ? ea o sa faca pe revoltata ; ce trebuia sa va aduc ? ce voi imi aduceti mie ceva ? si o sa le dea covrigi cu seminte de pin si conuri de brad poleite cu staniol.
ca urmare o sa fie din nou propusa pentru angajatul lunii, asa cum fusese si atunci cand inventase cuvantul "mranita". atunci da lovitura, datorita cuvantului ei fusesera salvate culturi de paioase din djibouti pana in peru si bhutan. pana si cartilagiu venise s-o felicite. i se spunea cartilagiu pentru ca inventase cuvantul "prosopopee", desi el isi dorea sa inventeze "cartilagiu" care fusese deja inventat.
cineva batu in usa. de 2 ori lung si o data scurt. inainte sa apuce sa raspunda, se auzi :
- doamnaaaaaaaaaa, dati drumul, sa va iau bagajili !
apuca sa faca o grimasa si isi zise ca o sa-l reclame conducerii. iesi si ii arunca din varful buzelor :
- poti sa le iei.
dupa cum se vede ii placeau iesirile teatrale, dar nu intr-atat incat sa dea din batista atunci cand taxiul se punea in miscare. dar taxiul nu se punea in miscare pentru ca valizele nu erau toate jos. inevitabil, incepu sa bata din picior ca un betiv ce-si asteapta randul la frizerie.
- si restul unde sunt ?
- care rest doamna ? e tot aici.
- valizele sunt, dar mai aveam niste colete si cateva pachete.
- nu intra in atributiile noastre. personalul nostru nu asigura decat transportarea valizelor, adica mai pe intelesul tuturor, ca vad ca nu ne intelegem, tot ce are maner.
doamna simti cum o ia cu calduri nervoase de la extremitati spre excentricitati.
- pai si ce facem, alea le lasam sus ?
- daca le lasati sus e ca si cum n-ati parasi camera si va taxam. noi nu putem permite sa intre cineva intr-o camera care n-a fost eliberata. dumneavoastra v-ar fi convenit sa gasiti sus colete legate cu scotch ? sau pachete fistichii care nici nu vrem sa ne gandim ce contin?
- nu mi-ar fi convenit !
- de aceeasi parere suntem si noi.
dupa un minut de pauza si priviri incruntate.
- domnule, eu nu cred ca sunt primul client caruia i s-a intamplat asa ceva. ceilalti cum au procedat ?
- si le-au carat singuri doamna. sau le-au aruncat pe geam si le-au recuperat de jos.
- nu sunteti sanantosi la cap. cum sa le arunc pe geam ? am lucruri care se pot sparge.
- imi pare rau, doamna. noi avem angajati, nu servitori. si ei isi fac treaba in cel mai profesionist mod, cara ce e de carat, lasa ce e de lasat.
doamna iesi afara sa fumeze o tigara. bineinteles, ca avea voie si inauntru, nu ca la oras, dar nu voia sa dea satisfactie personalului nesuferit. apoi dintr-odata porni val-vartej pe scari, ceea ce pentru o dama obisnuita cu munca de birou denota mult curaj. intra in camera, cu chiu cu vai dadu totul peste tocul ferestrei si fara sa se mai uite inapoi, se urca in taxi si-si lua talpasita.
pe perna moale, mintea ei lucra incontinuu : servitor, sluga, valet, sot.
poate ca "lacheu" ar fi dat un nou impuls serviciilor hoteliere.
asta-i nu a buna, se gandi. azi e ultima zi, ce chestie, in padurile de conifere.
de maine o lua de la capat, desi ei ii placeau lucrurile de la jumate; si in autobuz se urca intotdeauna pe la mijloc, iar prajiturile cu ravase erau preferatele ele, tocmai pentru ca n-o certa nimeni daca nu manca si coltul.
maine avea sa se intoarca la biroul ei de lemn cu scaun din pfl si toata lumea o sa o pupe si o sa o intrebe: ce le-a adus ? ea o sa faca pe revoltata ; ce trebuia sa va aduc ? ce voi imi aduceti mie ceva ? si o sa le dea covrigi cu seminte de pin si conuri de brad poleite cu staniol.
ca urmare o sa fie din nou propusa pentru angajatul lunii, asa cum fusese si atunci cand inventase cuvantul "mranita". atunci da lovitura, datorita cuvantului ei fusesera salvate culturi de paioase din djibouti pana in peru si bhutan. pana si cartilagiu venise s-o felicite. i se spunea cartilagiu pentru ca inventase cuvantul "prosopopee", desi el isi dorea sa inventeze "cartilagiu" care fusese deja inventat.
cineva batu in usa. de 2 ori lung si o data scurt. inainte sa apuce sa raspunda, se auzi :
- doamnaaaaaaaaaa, dati drumul, sa va iau bagajili !
apuca sa faca o grimasa si isi zise ca o sa-l reclame conducerii. iesi si ii arunca din varful buzelor :
- poti sa le iei.
dupa cum se vede ii placeau iesirile teatrale, dar nu intr-atat incat sa dea din batista atunci cand taxiul se punea in miscare. dar taxiul nu se punea in miscare pentru ca valizele nu erau toate jos. inevitabil, incepu sa bata din picior ca un betiv ce-si asteapta randul la frizerie.
- si restul unde sunt ?
- care rest doamna ? e tot aici.
- valizele sunt, dar mai aveam niste colete si cateva pachete.
- nu intra in atributiile noastre. personalul nostru nu asigura decat transportarea valizelor, adica mai pe intelesul tuturor, ca vad ca nu ne intelegem, tot ce are maner.
doamna simti cum o ia cu calduri nervoase de la extremitati spre excentricitati.
- pai si ce facem, alea le lasam sus ?
- daca le lasati sus e ca si cum n-ati parasi camera si va taxam. noi nu putem permite sa intre cineva intr-o camera care n-a fost eliberata. dumneavoastra v-ar fi convenit sa gasiti sus colete legate cu scotch ? sau pachete fistichii care nici nu vrem sa ne gandim ce contin?
- nu mi-ar fi convenit !
- de aceeasi parere suntem si noi.
dupa un minut de pauza si priviri incruntate.
- domnule, eu nu cred ca sunt primul client caruia i s-a intamplat asa ceva. ceilalti cum au procedat ?
- si le-au carat singuri doamna. sau le-au aruncat pe geam si le-au recuperat de jos.
- nu sunteti sanantosi la cap. cum sa le arunc pe geam ? am lucruri care se pot sparge.
- imi pare rau, doamna. noi avem angajati, nu servitori. si ei isi fac treaba in cel mai profesionist mod, cara ce e de carat, lasa ce e de lasat.
doamna iesi afara sa fumeze o tigara. bineinteles, ca avea voie si inauntru, nu ca la oras, dar nu voia sa dea satisfactie personalului nesuferit. apoi dintr-odata porni val-vartej pe scari, ceea ce pentru o dama obisnuita cu munca de birou denota mult curaj. intra in camera, cu chiu cu vai dadu totul peste tocul ferestrei si fara sa se mai uite inapoi, se urca in taxi si-si lua talpasita.
pe perna moale, mintea ei lucra incontinuu : servitor, sluga, valet, sot.
poate ca "lacheu" ar fi dat un nou impuls serviciilor hoteliere.
luni, 27 octombrie 2008
duminică, 26 octombrie 2008
rica nu stia sa zica. chiar nu stia.
rica nu stia sa zica rau, ratusca, randunica.
asta ii dadea mult de gandit, pentru ca el, rica, stia cuvinte mult mai complicate precum congruent, multipartinic ori paradentoza. cum sa nu poata zice l-andunica? era o rusine prea grea care apasa pe umerii lui si se gandi ca daca nu e un blestem intins pe mai multe generatii o sa reuseasca sa invinga in cele din urma destinul lingvistic (da, stia chiar si cuvantul lingvistic).
rica auzise de oratorul demostene care isi depasise balbaiala ajungand la statutul de logoreic prin mestecarea pietricelelor pe malul marii. la mare nu se putea duce pentru ca trebuia sa schimbe la ciulnita si nu ii placea sa piarda vremea in gari obscure cu miros de pipi. asa ca, orice ar face trebuia sa se descurce pe plan local.
dupa mai multe sedinte de gandire, trase concluzia: nu avea rost sa isi strice dantura. va spune un nu hotarat pietricelelor si va aplica modelul thailandez al femeilor kayan. zis si facut, rica isi puse pe gat 23 de inele de metale diferite incredintat fiind in adancul lui ca acele cuvinte tabu vor tasni ca un gheizer din gat, atunci cand acesta va fi suficient de lung.
treaba asta nu era prea buna, remarca rica dupa o saptamana in care isi balanganise capul ca o suricata intepata de un arici. se hotari sa dea jos inelele care ii subtiasera saliva mai ceva decat un bijutier foitele de aur. desi era convins ca n-a facut mare lucru, isi incerca norocul: l-au, l-atusca, l-andunica. canci, nexam, vax. toata stradania lui nu valora 2 parale.
rica nu se lasa pe tanjala. in miez de noapte pandi la o rascruce deochiata un trecator intarziat. cu un cutit bine ascutit il lua prin surprindere si cat ai zice cuvantul consacrat ii muta cutitul de la gat la gura taindu-i frumusete de limba, organ puternic vascularizat. cu limba intre 2 cuburi de gheata, gasite ca prin minune in adancul buzunarului, rica nu se opri pana in bucatarie unde cu un ac sterilizat la aragaz si-o cusu peste ceea ce poseda deja. ghinionul lui, limba cea noua desi plina de papile era complet sssaita si rica nu accepta sa cada din lac in put.
haha, nu ma las eu chiar asa.
si rica trecu la planul trei. scrise o scrisoare induiosatoare, din care spicuim:"de mic am fost un paria...am si eu dreptul la demnitate, spirit si vocabular...daca drepturile omului nu sunt o vorba in vant in tara noastra batuta de crivat luati aminte la durerea mea".
a doua zi, parlamentul lua in dezbatere interzicerea cuvintelor: rau, ratusca, randunica. pe ordinea de zi se pare ca mai era si reabilitarea "mein kampf", o carte cu rezultate execelente la ultimul targ gaudeamus.
asta ii dadea mult de gandit, pentru ca el, rica, stia cuvinte mult mai complicate precum congruent, multipartinic ori paradentoza. cum sa nu poata zice l-andunica? era o rusine prea grea care apasa pe umerii lui si se gandi ca daca nu e un blestem intins pe mai multe generatii o sa reuseasca sa invinga in cele din urma destinul lingvistic (da, stia chiar si cuvantul lingvistic).
rica auzise de oratorul demostene care isi depasise balbaiala ajungand la statutul de logoreic prin mestecarea pietricelelor pe malul marii. la mare nu se putea duce pentru ca trebuia sa schimbe la ciulnita si nu ii placea sa piarda vremea in gari obscure cu miros de pipi. asa ca, orice ar face trebuia sa se descurce pe plan local.
dupa mai multe sedinte de gandire, trase concluzia: nu avea rost sa isi strice dantura. va spune un nu hotarat pietricelelor si va aplica modelul thailandez al femeilor kayan. zis si facut, rica isi puse pe gat 23 de inele de metale diferite incredintat fiind in adancul lui ca acele cuvinte tabu vor tasni ca un gheizer din gat, atunci cand acesta va fi suficient de lung.
treaba asta nu era prea buna, remarca rica dupa o saptamana in care isi balanganise capul ca o suricata intepata de un arici. se hotari sa dea jos inelele care ii subtiasera saliva mai ceva decat un bijutier foitele de aur. desi era convins ca n-a facut mare lucru, isi incerca norocul: l-au, l-atusca, l-andunica. canci, nexam, vax. toata stradania lui nu valora 2 parale.
rica nu se lasa pe tanjala. in miez de noapte pandi la o rascruce deochiata un trecator intarziat. cu un cutit bine ascutit il lua prin surprindere si cat ai zice cuvantul consacrat ii muta cutitul de la gat la gura taindu-i frumusete de limba, organ puternic vascularizat. cu limba intre 2 cuburi de gheata, gasite ca prin minune in adancul buzunarului, rica nu se opri pana in bucatarie unde cu un ac sterilizat la aragaz si-o cusu peste ceea ce poseda deja. ghinionul lui, limba cea noua desi plina de papile era complet sssaita si rica nu accepta sa cada din lac in put.
haha, nu ma las eu chiar asa.
si rica trecu la planul trei. scrise o scrisoare induiosatoare, din care spicuim:"de mic am fost un paria...am si eu dreptul la demnitate, spirit si vocabular...daca drepturile omului nu sunt o vorba in vant in tara noastra batuta de crivat luati aminte la durerea mea".
a doua zi, parlamentul lua in dezbatere interzicerea cuvintelor: rau, ratusca, randunica. pe ordinea de zi se pare ca mai era si reabilitarea "mein kampf", o carte cu rezultate execelente la ultimul targ gaudeamus.
vineri, 24 octombrie 2008
un joc de golani jucat de gentelmani
la table, sa fii fair-play inseamna sa dai zarul de jos cand ala
cu care joci e prea incins si da cu el de pamant.
pentru cohortele de golani cu care am intins pulurile si pentru unche-miu
care incerca sa triseze cand si-o lua pe coaja: ba s-a dovedit
pana la urma ca suntem niste domni!
cu care joci e prea incins si da cu el de pamant.
pentru cohortele de golani cu care am intins pulurile si pentru unche-miu
care incerca sa triseze cand si-o lua pe coaja: ba s-a dovedit
pana la urma ca suntem niste domni!
la rascrucea marilor imperii. unirii 1 si 2
unde gasesti in acelasi loc o batrana care vinde placinta facuta in casa (are si servetele la ea, placinta desigur), un nene care duce in brate un caine precum o oaie, o femeie care ii zice prietenei ce plimba un copil in carut: fa e botos ca tine, un popa cu ceas de cateva mii de iuro si pe geta, injurata ca nu raspunde la telefon?
pimpu
la pimp my ride ma ofitca nu ca oamenii aia primesc masini scula
dupa ce au dat niste mortaciuni la reparat.
ma oftica, mai ales, ca intotdeauna gasesc loc de parcare cand vin cu aratarea din service.
dupa ce au dat niste mortaciuni la reparat.
ma oftica, mai ales, ca intotdeauna gasesc loc de parcare cand vin cu aratarea din service.
miercuri, 15 octombrie 2008
propuneri legislative
biroul retinere/eliberare permise ar trebui sa fie o mare sala de bowling.
sau sa functioneze dupa principiul asta.
adica, din moment ce tot le dai permisul de circulatie sa-ti dea si ei o pereche de bocanci, ca semn de bun-venit in lumea pietonilor. daca bocancii ar avea si gps ar fi si mai bine, pentru ca, de multe ori drumul vazut de jos nu mai seamana de nicio culoare cu ala vazut din 4+1 usi.
problema se pune dupa 1-3 luni: daca tu primesti permisul prafuit, cum inapoiezi ghetele?
cu ciorapi sau fara?
sau sa functioneze dupa principiul asta.
adica, din moment ce tot le dai permisul de circulatie sa-ti dea si ei o pereche de bocanci, ca semn de bun-venit in lumea pietonilor. daca bocancii ar avea si gps ar fi si mai bine, pentru ca, de multe ori drumul vazut de jos nu mai seamana de nicio culoare cu ala vazut din 4+1 usi.
problema se pune dupa 1-3 luni: daca tu primesti permisul prafuit, cum inapoiezi ghetele?
cu ciorapi sau fara?
luni, 13 octombrie 2008
duminică, 12 octombrie 2008
vineri, 10 octombrie 2008
uber alles, altfel cum?
deci la muchen (asa se pronunta, da` stie tot fraieru ca se scrie munchen) orice roman trebuie dus cu clasa, team-buildingul sau mertanul furat la frankfurt.
si normal, pentru ca cine-i neamtu` tupeist sa faca gura cand tu treci pe rosu, arunci cutia de bere in isar sau faci glume cu tzatze, gen tragi o germanca de ele? niciunul, pe verificate, mai ales ca tu ai replica perfecta, de se gaseste vreun herr mai implicat in viata cetateneasca a conurbatiei sa-ti reproseze ceva, cumva. uitandu-te la el, desi la o adica poti sa i-o zici si fara sa te uiti la el, doar din varful buzelor: aici hitler facut mare, bum bum, kaput millionen personen si tu sprech la mine ca verbitten pisaren, scuiparen si alte alen? daca insotesti vorba si de o zvastica facuta din varful degetelor, te-ai facut inteles si fritzul va pleca punand coada intre picioare mai ceva decat la marasesti, marasti si oituz.
de acum orasul e al tau si chiar daca nu l-ai facut tu, tu il omori. primul mars ? piata lu mariana, dupa cum ii spune si numele foarte explicit : Marienplatz. mda, ar fi ceva de cascat ochii.
pe langa suedezele venite sa-si regaseasca arboarele genealogic, ar mai fi si Peterskirche, cea mai babaciune-biserica din oras si Frauenkirche namila de catedrala de fix 99 de m. in caz ca ai treaba in imobiliare, bucura-te ca nu iti desfasori viata si activitatea pe aceste meleaguri. pline de poveste, de la sine inteles. nemtalaii nu pun botu` la cascaval cu emmenthaler si nu dau voie nici batuti pe allianz-arena sa se construiasca vreun zgaraie-nor mai inalt de atat. cica zgarie ochiul, ceea ce e aiurea complet, ca noi nu cu ochii avem probleme.
oricum, in centru n-ai ce cauta decat daca esti in trecere spre Hoffbrauhaus, o berarie in care munchenezii cad lati inca de pe vremea cand noi taiam scoarta prunului, sa bem tuica direct la sursa. aici chiar e de tine, bei bere la pet de 2l direct din halbe de 2l, bagi la ghiozdan carnati doar ca le zici wursti si daca te incalzesti suficient poti sa dai si din buric pe iodlere asigurate competent de orchestra cu acordeoane si pantaloni scurti.
cand te-ai facut manga fara drept de apel, adica te mananca sa canti ein, zwei, polizei de fata cu politia e timpul sa te cari. nu la capatul lumii, gradina englezeasca e fix la cateva vome departare. desi te asteptai la cine stie ce dracii, constati ca se circula pe dreapta, ca langa pagoda chinezeasca mai intra o bere si ca la cascada te duci doar daca ai chef sa te speli pe ochi. la un moment dat, vrei nu vrei o sa urli ca lupul in desene animate si o sa strigi sa te faci bine inteles: ce buna-i aia, sa moara mama! asta e cel mai clar indiciu ca treci pe langa plaja nudistilor, ca la germania asa e: orice parc cu plaja lui, orice plaja cu nudistii ei.
tot ce ai citit pana aici e valabil in afara perioadei cand se intampla Oktoberfest. in timpul festivalului berii, care precum revolutia din octombrie are loc in septembrie, totul se schimba. de fapt, se simplifica: in cort bei , in cort mananci, in cort da, pana si aia.
deci, du-te si lasa-ne!
si normal, pentru ca cine-i neamtu` tupeist sa faca gura cand tu treci pe rosu, arunci cutia de bere in isar sau faci glume cu tzatze, gen tragi o germanca de ele? niciunul, pe verificate, mai ales ca tu ai replica perfecta, de se gaseste vreun herr mai implicat in viata cetateneasca a conurbatiei sa-ti reproseze ceva, cumva. uitandu-te la el, desi la o adica poti sa i-o zici si fara sa te uiti la el, doar din varful buzelor: aici hitler facut mare, bum bum, kaput millionen personen si tu sprech la mine ca verbitten pisaren, scuiparen si alte alen? daca insotesti vorba si de o zvastica facuta din varful degetelor, te-ai facut inteles si fritzul va pleca punand coada intre picioare mai ceva decat la marasesti, marasti si oituz.
de acum orasul e al tau si chiar daca nu l-ai facut tu, tu il omori. primul mars ? piata lu mariana, dupa cum ii spune si numele foarte explicit : Marienplatz. mda, ar fi ceva de cascat ochii.
pe langa suedezele venite sa-si regaseasca arboarele genealogic, ar mai fi si Peterskirche, cea mai babaciune-biserica din oras si Frauenkirche namila de catedrala de fix 99 de m. in caz ca ai treaba in imobiliare, bucura-te ca nu iti desfasori viata si activitatea pe aceste meleaguri. pline de poveste, de la sine inteles. nemtalaii nu pun botu` la cascaval cu emmenthaler si nu dau voie nici batuti pe allianz-arena sa se construiasca vreun zgaraie-nor mai inalt de atat. cica zgarie ochiul, ceea ce e aiurea complet, ca noi nu cu ochii avem probleme.
oricum, in centru n-ai ce cauta decat daca esti in trecere spre Hoffbrauhaus, o berarie in care munchenezii cad lati inca de pe vremea cand noi taiam scoarta prunului, sa bem tuica direct la sursa. aici chiar e de tine, bei bere la pet de 2l direct din halbe de 2l, bagi la ghiozdan carnati doar ca le zici wursti si daca te incalzesti suficient poti sa dai si din buric pe iodlere asigurate competent de orchestra cu acordeoane si pantaloni scurti.
cand te-ai facut manga fara drept de apel, adica te mananca sa canti ein, zwei, polizei de fata cu politia e timpul sa te cari. nu la capatul lumii, gradina englezeasca e fix la cateva vome departare. desi te asteptai la cine stie ce dracii, constati ca se circula pe dreapta, ca langa pagoda chinezeasca mai intra o bere si ca la cascada te duci doar daca ai chef sa te speli pe ochi. la un moment dat, vrei nu vrei o sa urli ca lupul in desene animate si o sa strigi sa te faci bine inteles: ce buna-i aia, sa moara mama! asta e cel mai clar indiciu ca treci pe langa plaja nudistilor, ca la germania asa e: orice parc cu plaja lui, orice plaja cu nudistii ei.
tot ce ai citit pana aici e valabil in afara perioadei cand se intampla Oktoberfest. in timpul festivalului berii, care precum revolutia din octombrie are loc in septembrie, totul se schimba. de fapt, se simplifica: in cort bei , in cort mananci, in cort da, pana si aia.
deci, du-te si lasa-ne!
miercuri, 8 octombrie 2008
ultimele pariuri
un politist in intersectie. trafic de capcauni. pinguini pretutindeni.
patraulea care face pe dirijorul are mobilul in buzunar.
oare in ce stare?
e la volum maxim, e pe mucles sau e oprit?
patraulea care face pe dirijorul are mobilul in buzunar.
oare in ce stare?
e la volum maxim, e pe mucles sau e oprit?
marți, 7 octombrie 2008
luni, 6 octombrie 2008
convorbiri literare
ce-i raspunde o fata de 12 ani unui baiat de 13 ani, atunci cand asta o face pe smecherul si ii spune ca e grupa mica fata de el?
logic: tu o sa mori inaintea mea!
logic: tu o sa mori inaintea mea!
duminică, 5 octombrie 2008
drum bun sa-i zici lu` ma-ta
cand iesi pe usa, fa ce-oi face, dar n-o tranti. zgomotul ii provoaca anei lui manole nevralgii nesperate. si atunci il trimite pe ala mic la plimbare intr-un carut cu 4 roti si una de rezerva. ea prefera liftul, desi moda asta, it`s so yesterday.
in lift te retragi langa butoane si fortezi blocajul, dar o strangere puternica de falange, te aduce cu picioarele la 3 etaje de pamant. un zambet mai larg decat :) apare imediat si tu te uiti disperat dupa ajutor. daca iti zice tata, unde gasesti clei pentru aripile din scandurele?!
drumul e abia la inceput, semnale electrice se trag unul dupa altul cu viteza luminii. ceva lipseste din perfectiunea unui cerc de 360. undeva, chiar aici, o armata cu legitimatie si poza la minut s-a baricadat si priveste prin usa la cei de afara, mai des decat cei de afara privesc spre ei. se si explica de undeva de la megafoanele aflate sub acoperire: omul cand si-a descoperit conditia bipeda a aspirat la curent alternativ, cod de bare si camere de supraveghere. daca te cobori la mintea ta, poti comunica prin semne aparente, limba scoasa si miscari fragmentate ale ochilor. n-astepti raspunsuri pe masura, stilul tau e unul masurat, si te declari frate siamez cu fratele tau de cruce, neam si patrie.
tulburentele vin in valuri de ocean ascultator la luna. la sosire cu oferte de nerefuzat, la plecare cu chemari chelalaite adresate celor abilitati sa deblocheze situatia amorsata. simti ca esti ales, se impune un tricou cu un curat numar 9, si pornesti hotarat sa darami pronosticul. sortii aruncati de bobi descantati de sapte randuri de maini zbarcite te dezleaga de sireturi in fata managerului de echipa. va lamuriti din consoane, oricine se fereste de vocale poate fi santajat dupa o anumita perioada de timp.
iti fortezi norocul si prinzi cusca nebunilor.
la si un sfert, ii gasesti intotdeauna pe cei carora n-o sa le duci dorul.
in lift te retragi langa butoane si fortezi blocajul, dar o strangere puternica de falange, te aduce cu picioarele la 3 etaje de pamant. un zambet mai larg decat :) apare imediat si tu te uiti disperat dupa ajutor. daca iti zice tata, unde gasesti clei pentru aripile din scandurele?!
drumul e abia la inceput, semnale electrice se trag unul dupa altul cu viteza luminii. ceva lipseste din perfectiunea unui cerc de 360. undeva, chiar aici, o armata cu legitimatie si poza la minut s-a baricadat si priveste prin usa la cei de afara, mai des decat cei de afara privesc spre ei. se si explica de undeva de la megafoanele aflate sub acoperire: omul cand si-a descoperit conditia bipeda a aspirat la curent alternativ, cod de bare si camere de supraveghere. daca te cobori la mintea ta, poti comunica prin semne aparente, limba scoasa si miscari fragmentate ale ochilor. n-astepti raspunsuri pe masura, stilul tau e unul masurat, si te declari frate siamez cu fratele tau de cruce, neam si patrie.
tulburentele vin in valuri de ocean ascultator la luna. la sosire cu oferte de nerefuzat, la plecare cu chemari chelalaite adresate celor abilitati sa deblocheze situatia amorsata. simti ca esti ales, se impune un tricou cu un curat numar 9, si pornesti hotarat sa darami pronosticul. sortii aruncati de bobi descantati de sapte randuri de maini zbarcite te dezleaga de sireturi in fata managerului de echipa. va lamuriti din consoane, oricine se fereste de vocale poate fi santajat dupa o anumita perioada de timp.
iti fortezi norocul si prinzi cusca nebunilor.
la si un sfert, ii gasesti intotdeauna pe cei carora n-o sa le duci dorul.
sâmbătă, 4 octombrie 2008
chirurgia-i fudulie, manichiura-i temelie
femeia prezentului bea suc cu mana rupta.barbatul prezentului nu iese din casa fara unghiile vopsite.
si dtp-istii angajati spera macar la o slujba part-time.
Warwick Castle Commercial
pastrati imaginea si mixati mental cu domnul jackson:
Heal the world
Make it a better place
For you and for me and the entire human race
There are people dying
If you care enough for the living
Make a better place for
You and for me.
duminică, 28 septembrie 2008
dinte pentru dinte, ochi pentru ochi
un dentist german si-a recuperat o datorie direct din gura pacientei.
pacienta il asteapta acum si pe oculist.
pacienta il asteapta acum si pe oculist.
jos masca, domnule seinfeld!
am vazut seinfeld in lung si in lat. il stiu de la: stellaaaaaaa pana la is it lupus? de la yada yada yada pana la belive it or not george is not home.
si nu exista o singura scena in care jerry sau unul din prietenii lui sa bage la calculatorul de langa fereastra. pentru ei, calculatorul e un fel de pescarul cu undita, baiatul cu gasca sau peste de sticla. ceea ce nu e chiar o rusine, dar asa cum dovedeste poza de mai jos, sa te afisezi 9 sezone cu un apple si apoi sa umbli de mana cu bill gates, parca nu se face.
si nu exista o singura scena in care jerry sau unul din prietenii lui sa bage la calculatorul de langa fereastra. pentru ei, calculatorul e un fel de pescarul cu undita, baiatul cu gasca sau peste de sticla. ceea ce nu e chiar o rusine, dar asa cum dovedeste poza de mai jos, sa te afisezi 9 sezone cu un apple si apoi sa umbli de mana cu bill gates, parca nu se face.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
miercuri, 24 septembrie 2008
luni, 22 septembrie 2008
si eu am fost la kilometrul 0
dupa cum spune si guta, de la bucuresti se da ora exacta. simplul fapt: nu poti sa iti potrivesti tic-tacul dupa slanic-prahova, jimbolia sau radauti-prut poate fi in sine un lucru frustrant, asa ca de ce sa mai insisti?
uneori, doar cautandu-te de bucuresti poti sa iti aduci aminte de tovarasa. I-IV si ceremonia de decernare a cravatei de pionier la muzeul de istorie. multi muci in batista, cateva pungi pline de mic dejun reciclat si vreo cateva mamici care gasisera o scuza acceptabila sa scape de munca patriotica din sambata aia. din bucuresti, la prima descalecare nu-ti mai vine si altceva in minte, desi e posibil sa fi penetrat stefan cel mare chiar pana la circul de stat.
pe urma s-a tras la inter, s-a filmat la televiziune, s-a chiuit la CC si a venit democratia.
s-a dat liber la casa poporului, asa ca ai tai te-au urcat (pe locurile din spate) in dacie si te-au dus sa vezi minuna-dracia. te-ai lipit zdravan de palma lu tac-tu sa nu te ia puhoiul de oameni care pare a-l depasi chiar si pe ala de la targul de dragaica de la buzau. yup, la bucuresti chiar si asta e posibil! tot atunci, sa se spele necuratul din zidurile magaoaiei, dai o tura cu aprindere de lumanari la patriarhie si o alta cu ochii holbati la magazinul universal unirea. scarile rulante rulz.
se intampla apoi sa dai peste niste doctori destoinici, sa primesti un diagnostic tembel si cateva zile mai tarziu o salvare doar pentru tine. la capitala. din drum, de data asta chiar nu mai stii nimic, ocupat fiind cu perfuziile din mana. la vreo 3 saptamani, dupa ce la grigore alexandrescu te-a taiat de urgenta, inveti sa mergi din nou si descoperi ca spirt gasesti nu doar la spital ci si la o statie de tramvai mai departe, intr-un muzeu ce-i zice antipa.
nu trec decat 5 ani si, la liceu fiind, pleci in excursia organizata cu autobuzul chiar la TIB.
in autobuz, frumos, frunze de varza si coji de nuca, de la cursa de cosereni si mult spatiu la burduf, acolo unde golanii o dau pe barbut atunci cand se iese in drumul european.
la TIB, nu intelegi nici pana acum ce ai putea gasi, pentru ca inevitabil votezi cu stanga la parcul de distractii din herastrau si completezi o zi minunata cu un binevenit lunch la hot spot in town: mcdonald`s cum iesi din metrou la unirii venind dinspre universitate.
se face ca ai ajuns si intr-a 12-a si esti trimis la bucuresti cu caietul de meditatie. intai cu masina sa inveti drumul, apoi cu trenul sa inveti viata. dupa 3 ore si un cap plin, in functie de asezarea geografica a profului, mare lucru daca prinzi niste vitrine pe magheru, un bilet la patria sau trenul de intoarcere acasa. oficial, esti in cantonament. in cateva luni o sa fii cetatean cu abonament, pe toate liniile, in regula.
iti juri ca n-o sa stai niciodata in orasul asta si pe undeva iti doresti sa pici la admitere. asta nu te impiedica sa te invoiesti de la ultima ora sa vii la obor sa iti cauti haine pentru banchet. ghinionist cum esti, intri la facultate, te bucuri cativa ani si pe urma te prinzi ca nu mai e cale de intoarcere.
nici macar pe sus, la bucuresti stelele nu se vad aproape niciodata.
uneori, doar cautandu-te de bucuresti poti sa iti aduci aminte de tovarasa. I-IV si ceremonia de decernare a cravatei de pionier la muzeul de istorie. multi muci in batista, cateva pungi pline de mic dejun reciclat si vreo cateva mamici care gasisera o scuza acceptabila sa scape de munca patriotica din sambata aia. din bucuresti, la prima descalecare nu-ti mai vine si altceva in minte, desi e posibil sa fi penetrat stefan cel mare chiar pana la circul de stat.
pe urma s-a tras la inter, s-a filmat la televiziune, s-a chiuit la CC si a venit democratia.
s-a dat liber la casa poporului, asa ca ai tai te-au urcat (pe locurile din spate) in dacie si te-au dus sa vezi minuna-dracia. te-ai lipit zdravan de palma lu tac-tu sa nu te ia puhoiul de oameni care pare a-l depasi chiar si pe ala de la targul de dragaica de la buzau. yup, la bucuresti chiar si asta e posibil! tot atunci, sa se spele necuratul din zidurile magaoaiei, dai o tura cu aprindere de lumanari la patriarhie si o alta cu ochii holbati la magazinul universal unirea. scarile rulante rulz.
se intampla apoi sa dai peste niste doctori destoinici, sa primesti un diagnostic tembel si cateva zile mai tarziu o salvare doar pentru tine. la capitala. din drum, de data asta chiar nu mai stii nimic, ocupat fiind cu perfuziile din mana. la vreo 3 saptamani, dupa ce la grigore alexandrescu te-a taiat de urgenta, inveti sa mergi din nou si descoperi ca spirt gasesti nu doar la spital ci si la o statie de tramvai mai departe, intr-un muzeu ce-i zice antipa.
nu trec decat 5 ani si, la liceu fiind, pleci in excursia organizata cu autobuzul chiar la TIB.
in autobuz, frumos, frunze de varza si coji de nuca, de la cursa de cosereni si mult spatiu la burduf, acolo unde golanii o dau pe barbut atunci cand se iese in drumul european.
la TIB, nu intelegi nici pana acum ce ai putea gasi, pentru ca inevitabil votezi cu stanga la parcul de distractii din herastrau si completezi o zi minunata cu un binevenit lunch la hot spot in town: mcdonald`s cum iesi din metrou la unirii venind dinspre universitate.
se face ca ai ajuns si intr-a 12-a si esti trimis la bucuresti cu caietul de meditatie. intai cu masina sa inveti drumul, apoi cu trenul sa inveti viata. dupa 3 ore si un cap plin, in functie de asezarea geografica a profului, mare lucru daca prinzi niste vitrine pe magheru, un bilet la patria sau trenul de intoarcere acasa. oficial, esti in cantonament. in cateva luni o sa fii cetatean cu abonament, pe toate liniile, in regula.
iti juri ca n-o sa stai niciodata in orasul asta si pe undeva iti doresti sa pici la admitere. asta nu te impiedica sa te invoiesti de la ultima ora sa vii la obor sa iti cauti haine pentru banchet. ghinionist cum esti, intri la facultate, te bucuri cativa ani si pe urma te prinzi ca nu mai e cale de intoarcere.
nici macar pe sus, la bucuresti stelele nu se vad aproape niciodata.
vineri, 19 septembrie 2008
rezultatul vorbeste de la sine
hehe, care echipa mai vinde in germania cu 7.000 de bilete mai mult decat intreaga populatie a orasului din care provine?
17/09 2008
HSV host Unirea Urziceni
25,000 tickets already sold
At 7.00 pm on Thursday night (18.9.08), HSV are in UEFA Cup action, as they take on the Rumanian first division side Unirea Urziceni, in a first round first leg tie at the HSH Nordbank Arena in Hamburg. The club have announced that over 25,000 tickets have been sold for the game and advise fans wishing to avoid queuing at the turnstiles to use the pre-match ticket sales system.
17/09 2008
HSV host Unirea Urziceni
25,000 tickets already sold
At 7.00 pm on Thursday night (18.9.08), HSV are in UEFA Cup action, as they take on the Rumanian first division side Unirea Urziceni, in a first round first leg tie at the HSH Nordbank Arena in Hamburg. The club have announced that over 25,000 tickets have been sold for the game and advise fans wishing to avoid queuing at the turnstiles to use the pre-match ticket sales system.
duminică, 14 septembrie 2008
give me a s.t.o.r.y - STORY
ramasesera cativa. orgoliosi, perfecti si batrani.
masurau din ochii acoperiti de albeata, cantareau din varful degetelor tabacite, invarteau pe nasurile borcanate si totul iesea minunat.
ii dadusera idei lui joffre, lamurisera problema eclairageului intr-un ecler si schimbasera fata amandinelor adaugandu-i o ghilotina de ciocolata cand cu maria antoaneta. astea se cereau rasplatite!
asa ca au primit ceva ce nimeni nu a inteles la ce ar putea folosi. sa fie ei singurii fabricanti ai hartiei de sub prajituri. hartia aia rotunda, decupata parca de un foarfece de tuns lana.
rotunda, alba si la fel de fina ca masa unui fachir, hartia ii punea pe toti in incurcatura.
si cu toate astea, nimeni nu a indraznit sa le refuze vreodata marfa. sau sa pretinda ca nu le face trebuinta.
cofetarii o luau de buna si o puneau acolo unde mosii si stramosii lor fusesera obisnuiti sa o foloseasca. sub prajitura. chiar daca uneori celuloza facea o pasiune atat de mare pentru foietaj ca nici macar digestia nu le mai putea desparti.
chiar daca zeama dulce si grea se lasa toata la fund si cohorte de albine si furnici dadeau navala sa vada lacul de zaharicale.
chiar daca nimic nu parea normal in acest monopol atemporal, fabricantii stiau ei ce stiau.
si alaturi de ei, copiii care dupa ce dadeau gata tavalugul de creme, blaturi, sirop, pudra, cacao, glazura, frisca ajungeau si la hartie. pe care o prindeau sanatos si o lingeau ca pe suprema delicatesa pana cand paianjenii se puteau privi in subtirimea ei.
masurau din ochii acoperiti de albeata, cantareau din varful degetelor tabacite, invarteau pe nasurile borcanate si totul iesea minunat.
ii dadusera idei lui joffre, lamurisera problema eclairageului intr-un ecler si schimbasera fata amandinelor adaugandu-i o ghilotina de ciocolata cand cu maria antoaneta. astea se cereau rasplatite!
asa ca au primit ceva ce nimeni nu a inteles la ce ar putea folosi. sa fie ei singurii fabricanti ai hartiei de sub prajituri. hartia aia rotunda, decupata parca de un foarfece de tuns lana.
rotunda, alba si la fel de fina ca masa unui fachir, hartia ii punea pe toti in incurcatura.
si cu toate astea, nimeni nu a indraznit sa le refuze vreodata marfa. sau sa pretinda ca nu le face trebuinta.
cofetarii o luau de buna si o puneau acolo unde mosii si stramosii lor fusesera obisnuiti sa o foloseasca. sub prajitura. chiar daca uneori celuloza facea o pasiune atat de mare pentru foietaj ca nici macar digestia nu le mai putea desparti.
chiar daca zeama dulce si grea se lasa toata la fund si cohorte de albine si furnici dadeau navala sa vada lacul de zaharicale.
chiar daca nimic nu parea normal in acest monopol atemporal, fabricantii stiau ei ce stiau.
si alaturi de ei, copiii care dupa ce dadeau gata tavalugul de creme, blaturi, sirop, pudra, cacao, glazura, frisca ajungeau si la hartie. pe care o prindeau sanatos si o lingeau ca pe suprema delicatesa pana cand paianjenii se puteau privi in subtirimea ei.
le ba da, ba nu
doua lebede negre din parcul bordei au murit inecate cu guma de mestecat.
asa or fezanda vanatul, mai nou.
asa or fezanda vanatul, mai nou.
luni, 8 septembrie 2008
o mana spala pe alta
de ce cand intinzi mana sa dai noroc cu cineva si celalalt nu iti intoarce gestul, pe langa faptul ca te simti penibil, ai tendinta sa dai noroc cu cealalta mana de-o posezi?
e un fel de a spune, "bah, nici n-am nevoie de mana ta?"
e un fel de a spune, "bah, nici n-am nevoie de mana ta?"
vineri, 5 septembrie 2008
ultima noapte de sanius, prima noapte de potop
perechea de cuvinte care isi face obsesii cu mine azi:
luge-deluge.
de la saniuta englezeasca la potopul frantuzesc e cale de un "de".
de la talpici la h20 in exces, de la are dor de duca pana la marea scufundare e cale de un "de".
e ceva atat de malefic si de nepatruns in intamplarea asta, ca nu cred ca e o intamplare.
la cat s-au influentat unii pe altii, desi nici unii, nici ceilalti nu vor sa recunoasca, nu are cum sa fie o intamplare.
pare mai degraba o filosofie de viata si de moarte, care pune intre hohot si lacrima un amarat de.
luge-deluge.
de la saniuta englezeasca la potopul frantuzesc e cale de un "de".
de la talpici la h20 in exces, de la are dor de duca pana la marea scufundare e cale de un "de".
e ceva atat de malefic si de nepatruns in intamplarea asta, ca nu cred ca e o intamplare.
la cat s-au influentat unii pe altii, desi nici unii, nici ceilalti nu vor sa recunoasca, nu are cum sa fie o intamplare.
pare mai degraba o filosofie de viata si de moarte, care pune intre hohot si lacrima un amarat de.
joi, 4 septembrie 2008
de ce romania e mai in africa decat kenya
la noi e soare, in kenya ninge.
li se face si lor dreptate.
li se face si lor dreptate.
marți, 2 septembrie 2008
un caz rational
tam-tam mare cu bolnavii de tbc carora li s-a impartit un pui de 2 de kg, ei fiind 26 de capete.
ce atata galagie, domle? ajunsesera oamenii la fractii si au trecut la exemplificare.
a se calcula acum cate tacamuri (furculita, lingura, cutit) sunt necesare pentru cei care au mustata, dar nu poarta trening, ei fiind cu 5 mai multi decat cei care beau ceai dar nu se spala pe dinti.
ce atata galagie, domle? ajunsesera oamenii la fractii si au trecut la exemplificare.
a se calcula acum cate tacamuri (furculita, lingura, cutit) sunt necesare pentru cei care au mustata, dar nu poarta trening, ei fiind cu 5 mai multi decat cei care beau ceai dar nu se spala pe dinti.
vineri, 29 august 2008
acareturi
singurul cuvant in care vezi simultan: 15 filme chinezesti cu arte martiale, muzeul satului si muzeul dumbrava sibiului, un card de rate leganate, un brat de flori, un raft cu bibelouri si mai nou, un calculator cu maru`n gura.
the word: MACAT.
cu multumiri champollioanei, caci ea l-a redescoperit.
the word: MACAT.
cu multumiri champollioanei, caci ea l-a redescoperit.
la sosea
s-ar putea sa fie o smecherie la mijloc, dar nici ca imi pasa. am constatat ca tin in minte si simt mai pregnant amintiri despre sosele decat amintiri despre oameni, peisaje sau arome. asta imi pare a-mi dezvalui vocatii de ministru al transporturilor, benzinar sau vanzator de pepeni.
primul drum pe care il port cu mine e cel de la 5 ani cand am fugit de acasa cu un camion care se tara spre depozitele din oras cu grau in remorca. minunat deja de cartile rutiere de la bord, de scaunele acoperite cu paturi jigarite si de perspectiva ce ti-o dadea inaltimea cabinei, am descoperit dungile albe de pe sosea cu o bucurie salivanta, pe care doar linia continua mi-a potolit-o.
a urmat apoi un drum de cativa kilometri, din niste dale imense, care incepea dupa un pod din pontoane si se oprea la inceputul padurii, langa un lac. copiii erau convinsi ca drumul fusese construit de nemti si ca undeva in padure existau cazemate si buncare secrete. de fapt, in padure erau doar mistreti care mancau porumbul din tarlale, iar drumul fusese facut de o fabrica de caramida care se hranea cu lutul lacului.
la o vara sau doua dupa aceea, am descoperit soseaua spre mare si o coloana nesfarsita de dacii spre litoral. din coloana se depasea rar si se tragea pe dreapta la fel de rar. si totusi la un moment dat, taica-miu a zis ca e momentul sa bage cocs, dar un tractor ce intra in cooperativa de peste drum i s-a opus mai ceva decat radoi lui nonda. si asa, dintr-o data, in fata am vazut un gard proaspat varuit, iar in spate n-am mai vazut radioul gloria.
pe urma, ani de zile n-am mai tinut minte niciun drum, de parca as fi fost un astronaut care umbla cu gatul in atele si privea numai in sus. soselele nu se mai lipeau de mine.
pana cand am capatat permis de conducere si brusc soselele au inceput sa ma invadeze.
intai, o sosea acoperita de zapada si batuta de primul viscol din acea iarna, parand ca n-o sa mai ajung vreodata la severin, d-apoi sa ma si intorc in aceeasi zi. apoi, o noapte de revelion care lasase drumul ca dupa o noapte de asalt al puscasilor marini. plin de resturi de artificii si cioburi, si de unde mirosul de pucioasa nu se dadea dus, drum pe care incepeai sa-l regreti cativa kilometri mai tarziu, cand ceata ti se urca in cap si incepea sa joace tontoroiul cu mintea cea pleostita.
a venit apoi un drum perfect, pe o sosea insorita din grecia, dar care dintr-o data s-a umplut cu apa ca un tobogan dintr-un parc de distractii. si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, sute de pietre tepene au luat tabla la tinta, facandu-ma sa ma chircesc pe volan si sa intorc inconstient masina printre niste dealuri care plangeau cu rosu.
si au mai fost apoi 2 foste sosele care nu mai vazusera bitum de la inventarea acestuia, una spre gura iadului si alta (asa a fost sa fie) spre o manastire argesana. cataroaiele controlau podeaua atat de serios, ca vrand-nevrand ti-ai fi dorit sa fii in locul lui fred flinstone si sa ridici caroseria cu tot cu caii putere.
ultima sosea pe care am pus-o bine, e o autostrada din normandia, in creier de noapte. linistita si goala, ca inaintea marii debarcari, ducandu-te la destinatie mai repede decat ti-ai fi dorit.
primul drum pe care il port cu mine e cel de la 5 ani cand am fugit de acasa cu un camion care se tara spre depozitele din oras cu grau in remorca. minunat deja de cartile rutiere de la bord, de scaunele acoperite cu paturi jigarite si de perspectiva ce ti-o dadea inaltimea cabinei, am descoperit dungile albe de pe sosea cu o bucurie salivanta, pe care doar linia continua mi-a potolit-o.
a urmat apoi un drum de cativa kilometri, din niste dale imense, care incepea dupa un pod din pontoane si se oprea la inceputul padurii, langa un lac. copiii erau convinsi ca drumul fusese construit de nemti si ca undeva in padure existau cazemate si buncare secrete. de fapt, in padure erau doar mistreti care mancau porumbul din tarlale, iar drumul fusese facut de o fabrica de caramida care se hranea cu lutul lacului.
la o vara sau doua dupa aceea, am descoperit soseaua spre mare si o coloana nesfarsita de dacii spre litoral. din coloana se depasea rar si se tragea pe dreapta la fel de rar. si totusi la un moment dat, taica-miu a zis ca e momentul sa bage cocs, dar un tractor ce intra in cooperativa de peste drum i s-a opus mai ceva decat radoi lui nonda. si asa, dintr-o data, in fata am vazut un gard proaspat varuit, iar in spate n-am mai vazut radioul gloria.
pe urma, ani de zile n-am mai tinut minte niciun drum, de parca as fi fost un astronaut care umbla cu gatul in atele si privea numai in sus. soselele nu se mai lipeau de mine.
pana cand am capatat permis de conducere si brusc soselele au inceput sa ma invadeze.
intai, o sosea acoperita de zapada si batuta de primul viscol din acea iarna, parand ca n-o sa mai ajung vreodata la severin, d-apoi sa ma si intorc in aceeasi zi. apoi, o noapte de revelion care lasase drumul ca dupa o noapte de asalt al puscasilor marini. plin de resturi de artificii si cioburi, si de unde mirosul de pucioasa nu se dadea dus, drum pe care incepeai sa-l regreti cativa kilometri mai tarziu, cand ceata ti se urca in cap si incepea sa joace tontoroiul cu mintea cea pleostita.
a venit apoi un drum perfect, pe o sosea insorita din grecia, dar care dintr-o data s-a umplut cu apa ca un tobogan dintr-un parc de distractii. si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, sute de pietre tepene au luat tabla la tinta, facandu-ma sa ma chircesc pe volan si sa intorc inconstient masina printre niste dealuri care plangeau cu rosu.
si au mai fost apoi 2 foste sosele care nu mai vazusera bitum de la inventarea acestuia, una spre gura iadului si alta (asa a fost sa fie) spre o manastire argesana. cataroaiele controlau podeaua atat de serios, ca vrand-nevrand ti-ai fi dorit sa fii in locul lui fred flinstone si sa ridici caroseria cu tot cu caii putere.
ultima sosea pe care am pus-o bine, e o autostrada din normandia, in creier de noapte. linistita si goala, ca inaintea marii debarcari, ducandu-te la destinatie mai repede decat ti-ai fi dorit.
marți, 26 august 2008
oamenii lui stat
cand copiii sunt prea boraci sa-si poata purta de grija, iar parintii prea dobitoci sa se prinda ca "eu te-am facut, eu te las sa mori" nu trebuie luat ad litteram, statul ridica doua degete si se baga in chestiune, mai ceva decat patrocle in sarafanul lizucai.
statul superman, cu chilotii trasi peste pantalonii evazati, isi aminteste ca ocroteste copilul si atunci il ia pe ne-major din polatra familiala unde in cel mai bun caz ar fi crapat inainte sa isi ia buletinul. il ia, il spala, il protejeaza si incearca sa faca din el un om. adica total altceva decat a fost doamna ma-sa si domnul tac-su. laudabil, aplaudam cu 4 maini, incurajam cu 2 guri, suntem dispusi sa uitam procentajul oprit din salariu la contributiile sociale.
daca pentru copii se poate, pentru batrani, midlle finger.
esti trecut de 70 si de ani si uiti cum te cheama? copilul tau, ditamai handralaul, a gasit rezolvarea: te incuie in casa.
esti bolnav, batran si faci pe tine? fi-tu stie: te tine asa o saptamana.
ti-e foame, uneori si sete, dar nu mai esti in stare sa te ridici din pat ? hai ca esti culmea - nu asa ti-a fost si ieri? plodul era convins ca te-ai obisnuit.
in cazurile astea, pe stat il cam doare in cur. ii inmaneaza pensia ta, sangelui din sangele tau, poate asa ii creste si lui hemoglobina din alcool, iar pe tine se face ca nu te vede.
statul nu te mai ia din sanul familiei, nu te mai interneaza intr-o institutie abilitata, nu il mai acuza pe troglodit de rele tratamente, nu mai trimite asistenti specializati care sa faca dosare si sa iti dea macar sansa sa mori satul si curat.
ti-ai trait traiul, ti-ai halit malaiul. esti doar o halca de carne pentru viermi si eventual un spatiu locativ eliberat.
statul superman, cu chilotii trasi peste pantalonii evazati, isi aminteste ca ocroteste copilul si atunci il ia pe ne-major din polatra familiala unde in cel mai bun caz ar fi crapat inainte sa isi ia buletinul. il ia, il spala, il protejeaza si incearca sa faca din el un om. adica total altceva decat a fost doamna ma-sa si domnul tac-su. laudabil, aplaudam cu 4 maini, incurajam cu 2 guri, suntem dispusi sa uitam procentajul oprit din salariu la contributiile sociale.
daca pentru copii se poate, pentru batrani, midlle finger.
esti trecut de 70 si de ani si uiti cum te cheama? copilul tau, ditamai handralaul, a gasit rezolvarea: te incuie in casa.
esti bolnav, batran si faci pe tine? fi-tu stie: te tine asa o saptamana.
ti-e foame, uneori si sete, dar nu mai esti in stare sa te ridici din pat ? hai ca esti culmea - nu asa ti-a fost si ieri? plodul era convins ca te-ai obisnuit.
in cazurile astea, pe stat il cam doare in cur. ii inmaneaza pensia ta, sangelui din sangele tau, poate asa ii creste si lui hemoglobina din alcool, iar pe tine se face ca nu te vede.
statul nu te mai ia din sanul familiei, nu te mai interneaza intr-o institutie abilitata, nu il mai acuza pe troglodit de rele tratamente, nu mai trimite asistenti specializati care sa faca dosare si sa iti dea macar sansa sa mori satul si curat.
ti-ai trait traiul, ti-ai halit malaiul. esti doar o halca de carne pentru viermi si eventual un spatiu locativ eliberat.
luni, 25 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
prin foc, prin spangi, prin mii de baionete
m-am intors dupa 2 saptamani atat de intense si aglomerate de parca as fi fost un nazist plecat in Blitzkrieg. iar de 24 de ore nu fac altceva decat sa schimb plasturi cu rivanol la multele bataturi din talpi si sa ma trezesc din timp in timp sa iau antibiotice pentru maseaua care a cedat, vorba aia "ca maseaua la mal".
vineri, 8 august 2008
defilare fara nicio suparare
ma uit la defilarea de la jocurile olimpice si tocmai trec ins.cayman.
sunt foarte surprins ca trec doar oameni, nu si cutii postale.
sunt foarte surprins ca trec doar oameni, nu si cutii postale.
miercuri, 6 august 2008
ins tructor
de ce toti instructorii de pe masinile-scoala isi dau scaunul
foarte pe spate de parca ar astepta o felatie?
foarte pe spate de parca ar astepta o felatie?
sâmbătă, 2 august 2008
caut parteneri pentru agentie de turism. de succes.
am identificat nisa si acum vin cu programul.
practic, vom lua caimacul TUI, NECKERMANN si care or mai fi ele si vom aduce cei mai multi turisti straini in tara. banii si gloria vor fi langa portofelele si inimile noastre.
fara delta dunarii, fara maramures si fara manastirile din bucovina, fara litoral si valea prahovei, fara bisericile sasesti si fara dracula, doamnelor si domnilor, va prezint CIRCUITUL DE AUR (numele s-a impus de la sine): stefanesti - buzescu - strehaia- timisoara - oriunde palatele tiganesti rad mandre in soare.
practic, vom lua caimacul TUI, NECKERMANN si care or mai fi ele si vom aduce cei mai multi turisti straini in tara. banii si gloria vor fi langa portofelele si inimile noastre.
fara delta dunarii, fara maramures si fara manastirile din bucovina, fara litoral si valea prahovei, fara bisericile sasesti si fara dracula, doamnelor si domnilor, va prezint CIRCUITUL DE AUR (numele s-a impus de la sine): stefanesti - buzescu - strehaia- timisoara - oriunde palatele tiganesti rad mandre in soare.
joi, 31 iulie 2008
buna asta
ce e un stilist?
un moldovean care tine cu steaua.
p.s.
in loc de cronica a meciului vaslui - steaua.
un moldovean care tine cu steaua.
p.s.
in loc de cronica a meciului vaslui - steaua.
miercuri, 30 iulie 2008
multumim pantalonilor ca ne-au sustinut....ca ne-au sustinut
de la realitatea citire:
o fatuca transmite transpirata (umezeala mare) de la fata locului inundatiilor.
spune ce are de spus, balbaie ce are de balbait, termina ce are de terminat.
in studiou, pupitrareasa de serviciu inchide subiectul- multumim pentru inundatiile oferite.
o fatuca transmite transpirata (umezeala mare) de la fata locului inundatiilor.
spune ce are de spus, balbaie ce are de balbait, termina ce are de terminat.
in studiou, pupitrareasa de serviciu inchide subiectul- multumim pentru inundatiile oferite.
luni, 28 iulie 2008
pierdut racheta. si e doar vina ta!
seara tarziu, daca e suficient de tarziu si esti pe partea potrivita a blocului poti sa auzi o racheta plangand. ce bine ar fi sa fie asa.
ea a plecat de langa palma transpirata a proprietarului si a luat viata in corzi, hotarata sa dea tot ce-i mai bun in lovituri de dreapta, stopuri si sliceuri, pe terenuri pe care nu a mai pasit vreodata.
nu si-a dorit asta sau poate si-a dorit-o si atunci s-a prefacut de minune. neatent la dorintele ei, incapabil sa ii dezvalui adevaratele sentimente, prea obosit sa ii intorci dragostea, s-a gandit ca e vremea sa puna punct. fara rautati, fara reprosuri, fara amenintari.
intr-o seara n-a mai venit acasa. si gata!
a ramas la bratul unui scaun fara sa iti mai strige numele, desi la renumele tau ea fusese temelie.
si tu ca un barbat orgolios n-ai mai privit inapoi, convins fiind ca e doar vina ei. desi in fata oglinzii retrovizoare puteai recunoaste temeinic ca ai uitat-o ca pe o minge chelboasa.
acum, cu totii stim, e prea tarziu. nimic nu va mai fi cum a fost. nici macar tenisul!
iarta-ma, babolato.
ea a plecat de langa palma transpirata a proprietarului si a luat viata in corzi, hotarata sa dea tot ce-i mai bun in lovituri de dreapta, stopuri si sliceuri, pe terenuri pe care nu a mai pasit vreodata.
nu si-a dorit asta sau poate si-a dorit-o si atunci s-a prefacut de minune. neatent la dorintele ei, incapabil sa ii dezvalui adevaratele sentimente, prea obosit sa ii intorci dragostea, s-a gandit ca e vremea sa puna punct. fara rautati, fara reprosuri, fara amenintari.
intr-o seara n-a mai venit acasa. si gata!
a ramas la bratul unui scaun fara sa iti mai strige numele, desi la renumele tau ea fusese temelie.
si tu ca un barbat orgolios n-ai mai privit inapoi, convins fiind ca e doar vina ei. desi in fata oglinzii retrovizoare puteai recunoaste temeinic ca ai uitat-o ca pe o minge chelboasa.
acum, cu totii stim, e prea tarziu. nimic nu va mai fi cum a fost. nici macar tenisul!
iarta-ma, babolato.
luni, 21 iulie 2008
mingi: calibrul 18 si 35
mingile sunt mai necesare ca painea, dar oamenii se incapataneaza sa nu vada asta.
isi pun ochelarii de cal si intra ca berbecii in regatul soarecilor, mustelor si gandacilor ca sa isi ia doza zilnica de franzela, speciala, bagheta, graham sau impletita. in drumul lor, trec cu pasi lungi si apasati pe langa locurile in care mingile stau potolite si mult mai frumos colorate.
e drept, mingile nu miros precum painea calda, dar asta ar fi chiar ciudat.
orisicat, cel putin tot atat de ciudat ar fi si ca painea sa fie elastica si s-o poti bate de pamant.
asa ca, in mod just, scorul e 1-1.
pana intr-o zi, si nu e departe ziua aia, cand una dupa alta, mingiile vor sari de la locul lor, te vor bate pe umar si te vor intreba perfect echilibrat: mah, cat mai ai de gand sa ma ignori? nu stii ca si eu am un termen de valabilitate? nu vezi ca soarele ma decoloreaza si ploile ma dezumfla? nu-ti dai seama ca o seringa in valva e ca o perfuzie in vena?
imbujorat, tu vei ceda si atunci, tusti, ti se vor strecura in brate mingiuci si mingioare, mingioaie si mingioi, mingioace si mingiute. nu vei sti ce sa faci cu ele, pentru ca nimeni n-a traversat strada cu o turma de mingi din rase diferite si atunci vei face tot posibilul sa scapi de rusine.
tu nici nu stii, dar mingiile sunt melodramatice, pun mana la frunte si se rastoarna pe canapea, soptind atat cat sa le poata auzi toti cei din preajma: eu bat in ritmul inimii tale. pooooooooc, poooooc, pooc, poc, p.....
isi pun ochelarii de cal si intra ca berbecii in regatul soarecilor, mustelor si gandacilor ca sa isi ia doza zilnica de franzela, speciala, bagheta, graham sau impletita. in drumul lor, trec cu pasi lungi si apasati pe langa locurile in care mingile stau potolite si mult mai frumos colorate.
e drept, mingile nu miros precum painea calda, dar asta ar fi chiar ciudat.
orisicat, cel putin tot atat de ciudat ar fi si ca painea sa fie elastica si s-o poti bate de pamant.
asa ca, in mod just, scorul e 1-1.
pana intr-o zi, si nu e departe ziua aia, cand una dupa alta, mingiile vor sari de la locul lor, te vor bate pe umar si te vor intreba perfect echilibrat: mah, cat mai ai de gand sa ma ignori? nu stii ca si eu am un termen de valabilitate? nu vezi ca soarele ma decoloreaza si ploile ma dezumfla? nu-ti dai seama ca o seringa in valva e ca o perfuzie in vena?
imbujorat, tu vei ceda si atunci, tusti, ti se vor strecura in brate mingiuci si mingioare, mingioaie si mingioi, mingioace si mingiute. nu vei sti ce sa faci cu ele, pentru ca nimeni n-a traversat strada cu o turma de mingi din rase diferite si atunci vei face tot posibilul sa scapi de rusine.
tu nici nu stii, dar mingiile sunt melodramatice, pun mana la frunte si se rastoarna pe canapea, soptind atat cat sa le poata auzi toti cei din preajma: eu bat in ritmul inimii tale. pooooooooc, poooooc, pooc, poc, p.....
duminică, 20 iulie 2008
parus caeruleus nu va fi niciodata passer domesticus
diferenta dintre vrabii si pitigoi ar putea parea insesizabila. mai ales cand n-o sesizezi si iti inchipui ca pitigoii au interzis sa umble de capul lor in plain-air. e normal atunci, dar nu si meritoriu, sa vezi in tot ce zboara si nu se mananca, o potentiala vrabie.
(la fel au facut si indienii care au vazut, dar de fapt n-au vazut caravelele lui columb dand coltul americii. si se stie prea bine ce s-a ales de ei). aceasta paranteza ar putea parea futila in contextul de fata, dar ea are marele merit de a sublina ceva cunostinte istorice care sa compenseze lipsa masiva a cunostintelor bio-botano-zoologice.
cu alte cuvinte, e pur si simplu de dorit sa fii foarte atent la amanuntele prapadite, dar care o data si o data vor invarti roata norocului pentru fiinta ta.
pitigoii sunt demni, tacuti, au oaresce urme de culoare si un gat care aparent e galben spre deosebire de vrabiile prafuite de maro si galagioase ca niste puberi pe triciclete. dar cum cunoastere fara durere nu se poate, chinul ornitologic abia acum apare.
corbii sunt negri, ciorile au si gri.
si cand te gandesti ca sunt inca la fauna din tara noastra!
(la fel au facut si indienii care au vazut, dar de fapt n-au vazut caravelele lui columb dand coltul americii. si se stie prea bine ce s-a ales de ei). aceasta paranteza ar putea parea futila in contextul de fata, dar ea are marele merit de a sublina ceva cunostinte istorice care sa compenseze lipsa masiva a cunostintelor bio-botano-zoologice.
cu alte cuvinte, e pur si simplu de dorit sa fii foarte atent la amanuntele prapadite, dar care o data si o data vor invarti roata norocului pentru fiinta ta.
pitigoii sunt demni, tacuti, au oaresce urme de culoare si un gat care aparent e galben spre deosebire de vrabiile prafuite de maro si galagioase ca niste puberi pe triciclete. dar cum cunoastere fara durere nu se poate, chinul ornitologic abia acum apare.
corbii sunt negri, ciorile au si gri.
si cand te gandesti ca sunt inca la fauna din tara noastra!
bine patruns
cand revolutia se termina in 3,14
pe mine ma loveste gandul gri
e dreptul meu sa tac organizat
e dreptul meu, de altii castigat.
pe mine ma loveste gandul gri
e dreptul meu sa tac organizat
e dreptul meu, de altii castigat.
sâmbătă, 19 iulie 2008
vineri, 18 iulie 2008
toate limbile sa se aseze la locurile lor
stiu sigur k in mine sunt niste limbi cum nu s-au vorbit vreodata in romania. si unele nu se mai vorbesc niciunde. toate cuvintele alea care pareau pierdute si-au pus traistutza in varful batzului si au plecat spre mine intr-un convoi lung de vorbe necajite.
nu stiu cine le-a dat de stire ca eu as primi refugiati lingvistici, ca nu fac deosebire intre consoane si vocale, ca nu ii judec dupa fondul lexical. poate asa e, cine sunt eu sa le privesc de sus ?
faza proasta acum e ca s-au strans din zari si departari atatia si atatea incat spatiul meu locativ da pe din afara. sa nu va mire daca in curand o sa presar in conversatie frumuseti gen tlana, gurlu sau patari. si sa nu va simtiti jigniti.
nu stiu cine le-a dat de stire ca eu as primi refugiati lingvistici, ca nu fac deosebire intre consoane si vocale, ca nu ii judec dupa fondul lexical. poate asa e, cine sunt eu sa le privesc de sus ?
faza proasta acum e ca s-au strans din zari si departari atatia si atatea incat spatiul meu locativ da pe din afara. sa nu va mire daca in curand o sa presar in conversatie frumuseti gen tlana, gurlu sau patari. si sa nu va simtiti jigniti.
miercuri, 16 iulie 2008
cu snow patrol la spital
i-am promis ritei ca-l gasesc. l-am gasit! i-am zis ca e de bocit. a se boci!
marți, 15 iulie 2008
de 3 zile incoace, can-canul nu-mi mai place
cand mai citesti si din astea, cat ai zice "tusti, acusica e minutul de mutunache" te apuca un dor iremediabil de fjorduri islandeze.
"In a doua saptamana a lunii iunie, cei doi au lasat in urma mai multe lucruri murdare, in asa fel incat sa para ca se intorc si au disparut fara urma. Nota de plata pe care Ciprian Nistor nu a achi-tat-o se ridica la fabuloasa suma de 500 de milioane de lei vechi, bani datorati pentru chiria camerelor si pentru mesele bodyguarzilor Andreei Spataru."
"Ce fac eu se cheama arta. Nu ma urc pur si simplu pe scena si incep sa imi rup hainele de pe mine. Eu am stil, nu ca fetele din ziua de azi care se agata de o bara si incep sa dea lasciv din solduri sau isi proptesc fundul in fata vreunui client "afumat". Programele mele artistice presupun altceva. Am nevoie de timp pentru a-i face pe barbati sa se simta bine", isi descrie, mandra, Tempest prestatiile din fiecare seara. "Ce daca am ajuns la 80 de ani? Nu am de gand sa ma retrag prea curand. Am foarte multi fani si nu vreau sa ii dezamagesc", adauga femeia care se lauda ca pletele ei portocalii l-au vrajit odata pe Elvis Presley. "L-am iubit mult pe Elvis, dar managerul lui nu a fost de acord ca acesta sa aiba o relatie cu o dansatoare de cabaret, asa ca a trebuit sa ne despartim."
"Unii stiu ca toti copilasii, impreuna cu mama lor, ar fi murit otraviti cu ciuperci. Altii ca au avut un accident de masina. Cea mai vehiculata varianta ne-o spune candelareasa: Femeia a fost blestemata."
"In a doua saptamana a lunii iunie, cei doi au lasat in urma mai multe lucruri murdare, in asa fel incat sa para ca se intorc si au disparut fara urma. Nota de plata pe care Ciprian Nistor nu a achi-tat-o se ridica la fabuloasa suma de 500 de milioane de lei vechi, bani datorati pentru chiria camerelor si pentru mesele bodyguarzilor Andreei Spataru."
"Ce fac eu se cheama arta. Nu ma urc pur si simplu pe scena si incep sa imi rup hainele de pe mine. Eu am stil, nu ca fetele din ziua de azi care se agata de o bara si incep sa dea lasciv din solduri sau isi proptesc fundul in fata vreunui client "afumat". Programele mele artistice presupun altceva. Am nevoie de timp pentru a-i face pe barbati sa se simta bine", isi descrie, mandra, Tempest prestatiile din fiecare seara. "Ce daca am ajuns la 80 de ani? Nu am de gand sa ma retrag prea curand. Am foarte multi fani si nu vreau sa ii dezamagesc", adauga femeia care se lauda ca pletele ei portocalii l-au vrajit odata pe Elvis Presley. "L-am iubit mult pe Elvis, dar managerul lui nu a fost de acord ca acesta sa aiba o relatie cu o dansatoare de cabaret, asa ca a trebuit sa ne despartim."
"Unii stiu ca toti copilasii, impreuna cu mama lor, ar fi murit otraviti cu ciuperci. Altii ca au avut un accident de masina. Cea mai vehiculata varianta ne-o spune candelareasa: Femeia a fost blestemata."
vineri, 11 iulie 2008
cum sa bagi bucurie in inima de patron
sa luam cazul ca e noapte si ai comanda ferma sa cumperi cuie de 8. la supermarket inchis, la farmacie inchis, mergi la colt poate ai bafta.
dai sa intri in magazin esti salutat politicos de un patron mustacios, dedicat meseriei, care se chinuie cu niste panouri ruginite. inauntru, printre lazi cu paine si frigidere cu racoritoare(normal) bagi de seama si sotia de patron. munca intensa nu-i lasa vreme nici pentru cosmetica, nici pentru coafor asa ca parul plange culoare.
natural, saluti si intrebi : cuie aveti ? de 8 mm ?
putin jenata, femeia recunoaste ca are, dar nu stie daca sunt de 8. si ca habar n-avea ca exista asa clasificare, problema asta depasind-o. ii dai dreptate si te miri de cate feluri pot fi cuiele. femeia, o perfectionista bineinteles, afirma competent ca pe tine ca barabat e normal sa te depaseasca problema cuielor, dar pe ea ca femeie, in nici un caz n-ar fi trebuit s-o darame asa chestiune.
in magazin intra la timp si patronul, urmat de o turma de clienti. imediat este si el prins in ascutita problema a cuielor de 8 mm. cu limba scoasa, de la caldura, nu de la ras, iti marturiseste franc, ca desi de ani de zile vinde cuie, tu esti primul care l-a bagat in asa chestiuni tehnice. ce sa mai spui ?! ii raspunzi ca ar trebui sa fie mai informat daca vrea sa cunoasca succesul in retail.
tot mai vesel iti intinde un pachet de cuie sa verifici cu proprii ochi daca e ceea ce cauti, intrebandu-te candid : 8mm grosime, latime, adancime ? te uiti precum curca in lemne si declari ca e exact ce trebuie. pisichier, iti da o smetie zicandu-ti sa te uiti atent, ca poate nu e bine si atunci vii cu bunatate de cuie inapoi. contraataci si tu: daca le aduc indoite le mai primiti ? omul uita de ceilalti clienti si se concentreaza pe tine : de 8 mm ?! o fi reglementare ue...
nu cedezi : ar trebui sa fiti mai informat, vin clienti pretentiosi ca mine, nu stati pe net sa puteti raspunde oamenilor ?
ba da, dar sa fiu al naibii, daca o sa intru sa aflu despre felurile cuielor, prefer sa vad altele.
dom-le in cazu` asta, data viitoare vin eu cu pozele sa nu mai avem probleme. acum dati-mi 5 bucati si toata lumea e multumita. scuturat de la mustata in jos, omul iti da si cuiele si restul de bani si mai ca iti face o declaratie de iubire : domnule, am avut o zi proasta azi, noroc cu dumneavoastra...
of, inca un om pe care l-ai facut fericit !
dai sa intri in magazin esti salutat politicos de un patron mustacios, dedicat meseriei, care se chinuie cu niste panouri ruginite. inauntru, printre lazi cu paine si frigidere cu racoritoare(normal) bagi de seama si sotia de patron. munca intensa nu-i lasa vreme nici pentru cosmetica, nici pentru coafor asa ca parul plange culoare.
natural, saluti si intrebi : cuie aveti ? de 8 mm ?
putin jenata, femeia recunoaste ca are, dar nu stie daca sunt de 8. si ca habar n-avea ca exista asa clasificare, problema asta depasind-o. ii dai dreptate si te miri de cate feluri pot fi cuiele. femeia, o perfectionista bineinteles, afirma competent ca pe tine ca barabat e normal sa te depaseasca problema cuielor, dar pe ea ca femeie, in nici un caz n-ar fi trebuit s-o darame asa chestiune.
in magazin intra la timp si patronul, urmat de o turma de clienti. imediat este si el prins in ascutita problema a cuielor de 8 mm. cu limba scoasa, de la caldura, nu de la ras, iti marturiseste franc, ca desi de ani de zile vinde cuie, tu esti primul care l-a bagat in asa chestiuni tehnice. ce sa mai spui ?! ii raspunzi ca ar trebui sa fie mai informat daca vrea sa cunoasca succesul in retail.
tot mai vesel iti intinde un pachet de cuie sa verifici cu proprii ochi daca e ceea ce cauti, intrebandu-te candid : 8mm grosime, latime, adancime ? te uiti precum curca in lemne si declari ca e exact ce trebuie. pisichier, iti da o smetie zicandu-ti sa te uiti atent, ca poate nu e bine si atunci vii cu bunatate de cuie inapoi. contraataci si tu: daca le aduc indoite le mai primiti ? omul uita de ceilalti clienti si se concentreaza pe tine : de 8 mm ?! o fi reglementare ue...
nu cedezi : ar trebui sa fiti mai informat, vin clienti pretentiosi ca mine, nu stati pe net sa puteti raspunde oamenilor ?
ba da, dar sa fiu al naibii, daca o sa intru sa aflu despre felurile cuielor, prefer sa vad altele.
dom-le in cazu` asta, data viitoare vin eu cu pozele sa nu mai avem probleme. acum dati-mi 5 bucati si toata lumea e multumita. scuturat de la mustata in jos, omul iti da si cuiele si restul de bani si mai ca iti face o declaratie de iubire : domnule, am avut o zi proasta azi, noroc cu dumneavoastra...
of, inca un om pe care l-ai facut fericit !
marți, 8 iulie 2008
singur acasa
la 14.30 a inceput o sedinta, la care toti colegii mei de canal au fost invitati. in mailu` de convocare, cumva, am fost sarit, lucru care mi-a umplut inima de bucurie.
acum sunt singur in birou si ma simt de parca toata familia e la nunta unui vecin si eu pot sa joc fotbal in sufragerie, cu bibelourile pe post de bara.
acum sunt singur in birou si ma simt de parca toata familia e la nunta unui vecin si eu pot sa joc fotbal in sufragerie, cu bibelourile pe post de bara.
luni, 7 iulie 2008
cum recunosti un lift in calduri
1. opreste intre etaje si gafaie mecanic.
2. suna alarma (prelung) la 3 dimineata.
3. face fitze cand urca mai mult de 2 persoane (dar nu si atunci cand sunt femei).
4. refuza s-o mai accepte pe baba care scoate la plimbare gaina in lesa.
5. urca intotdeauna la 10, cand tu esti la parter.
6. se uita in oglinda.
7. se descheie la usa, taman la etajul unde sta fotomodeaua blocului.
8. are cosuri pe care incearca sa le ascunda sub straturi de vaselina.
9. nu si-a facut revizia tehnica.
10.dar si-a tras face-lifting.
2. suna alarma (prelung) la 3 dimineata.
3. face fitze cand urca mai mult de 2 persoane (dar nu si atunci cand sunt femei).
4. refuza s-o mai accepte pe baba care scoate la plimbare gaina in lesa.
5. urca intotdeauna la 10, cand tu esti la parter.
6. se uita in oglinda.
7. se descheie la usa, taman la etajul unde sta fotomodeaua blocului.
8. are cosuri pe care incearca sa le ascunda sub straturi de vaselina.
9. nu si-a facut revizia tehnica.
10.dar si-a tras face-lifting.
sâmbătă, 5 iulie 2008
nu lua prizonieri
gratarul e cea mai buna dovada a continuitatii crestine pe aceste meleaguri.
in Biblie se spune fara putinta de tagada, ca un un bun crestin va intoarce intotdeauna si celalalt obraz, la un caz de lovire / jignire. de altfel, ai citit si singur povestea lu` mos ion roata care era ba scuipat, pe-o parte, ba pupat pe cealalta, in functie de relatia domnitor-mica boierime.
ei bine, gratarul e cel mai evident pastrator al vechilor invataturi. ca sa se faca a la carte, hartana e judecata mai ceva ca in biserica. o perpelesti pe o parte si nu e de ajuns, imediat trebuie sa-i arzi una si pe partea cealalta. si ea indura admirabil, spre binele tau.
acum devine evident de ce vegetarienii sunt antichristi!
in Biblie se spune fara putinta de tagada, ca un un bun crestin va intoarce intotdeauna si celalalt obraz, la un caz de lovire / jignire. de altfel, ai citit si singur povestea lu` mos ion roata care era ba scuipat, pe-o parte, ba pupat pe cealalta, in functie de relatia domnitor-mica boierime.
ei bine, gratarul e cel mai evident pastrator al vechilor invataturi. ca sa se faca a la carte, hartana e judecata mai ceva ca in biserica. o perpelesti pe o parte si nu e de ajuns, imediat trebuie sa-i arzi una si pe partea cealalta. si ea indura admirabil, spre binele tau.
acum devine evident de ce vegetarienii sunt antichristi!
vineri, 4 iulie 2008
plombe si piercing
cand intri in spitalul de nebuni, scarile rulante ar putea sa te deruteze. se intersecteaza in punctele nevralgice ca firele rosii si albastre in filmele cu dezamorsari de bombe. te strecori silentios sa nu calci in colesterol, eviti smechereste capcanele deux-piece si cat ai baga o fisa in borcanul cu bomboane gasesti calea spre uitare.
acolo sunt fotolii adanci de piele, aer conditionat la discretie si stive de carti din care poti alege in mod proportional.
ca sa eviti miscarile bruste, la boxe o sa primesti voci de la dvd-uri cu desene animate sau trailere EA games. le inghiti ca pe nasturi si in vreme scurta nici n-o sa mai simti ca sunt acolo.
totusi, la un moment dat, daca mergi in sens invers acelor de ceasornic n-o sa ai incotro si-o sa infrunti hoardele dezlantuite de nutline, aruncate marsav dintr-o camasa de noapte de fortza. de alaturi, 4 perechi de ochi dispretuitori or te masoare furios si la cel mai mic semn de neincredere or sa te infiga cu nasul in arbaleta.
respiri adanc, numeri pana la 5 si cauti drumul sabareni 24-26. acolo e spatiu suficient sa clipesti in voie, fara pic de teama.
acolo sunt fotolii adanci de piele, aer conditionat la discretie si stive de carti din care poti alege in mod proportional.
ca sa eviti miscarile bruste, la boxe o sa primesti voci de la dvd-uri cu desene animate sau trailere EA games. le inghiti ca pe nasturi si in vreme scurta nici n-o sa mai simti ca sunt acolo.
totusi, la un moment dat, daca mergi in sens invers acelor de ceasornic n-o sa ai incotro si-o sa infrunti hoardele dezlantuite de nutline, aruncate marsav dintr-o camasa de noapte de fortza. de alaturi, 4 perechi de ochi dispretuitori or te masoare furios si la cel mai mic semn de neincredere or sa te infiga cu nasul in arbaleta.
respiri adanc, numeri pana la 5 si cauti drumul sabareni 24-26. acolo e spatiu suficient sa clipesti in voie, fara pic de teama.
miercuri, 2 iulie 2008
vineri, 27 iunie 2008
in vederea asociatiilor de protectie a animalelor
de ce atata discriminare?
de ce atata limitare?
de ce atata suferinta?
papagalii sunt toti coco, motanii toti tom, cainii toti azorel si grivei.
de ce atata limitare?
de ce atata suferinta?
papagalii sunt toti coco, motanii toti tom, cainii toti azorel si grivei.
marți, 24 iunie 2008
ce-ar merge zilele astea pentru cei care cersesc la metrou
MI-E SETE!
sau s-o lase si pe aia veche cu MI-E FOAME!, dar dupa aia sa scoata repede cartonul: DAR SI SETE!
sau s-o lase si pe aia veche cu MI-E FOAME!, dar dupa aia sa scoata repede cartonul: DAR SI SETE!
pace si stropi
de cand lumea si pamantul, luni e ziua in care se face dreptate.
mai ales pe seara, cand mii de miriapode ies la furat, desi numeroase persoane avizate sunt de parere ca asta e doar un pretext. ele urmaresc de fapt lustragiul si cutia in care periile s-au subtiat de tot. de crema nu au mare nevoie si apoi negru pe verde nici nu da foarte bine. lustragiul si-a lasat insa o mustata pe oala care il face de nerecunoscut in ochii, mult mai putin numerosi decat picioarele, miriapodelor.
nici lui nu i-a fost usor. oale asa fatzoase pe care sa merite sa-ti lasi mustata nu se mai fac. si pe inox n-o s-o dea niciodata, chiar de ar fi nevoie sa isi cumpere trotineta si sa o unga cu alifie chinezeasca. prestanta e asa importanta in ziua de azi, incat majoritatea populatiei prefera sa isi ia carnet si sa plece in cautarea ei. chiar si bucatarii chinezi prefera sa invarta de covrig in loc sa se ascunda in pachetelele de primavara si sa traduca meniul in romana.
asta e oricum o chestiune atat de neinsemnata, ca pana si expertii au ras in cantitati semnificative.
mai ales pe seara, cand mii de miriapode ies la furat, desi numeroase persoane avizate sunt de parere ca asta e doar un pretext. ele urmaresc de fapt lustragiul si cutia in care periile s-au subtiat de tot. de crema nu au mare nevoie si apoi negru pe verde nici nu da foarte bine. lustragiul si-a lasat insa o mustata pe oala care il face de nerecunoscut in ochii, mult mai putin numerosi decat picioarele, miriapodelor.
nici lui nu i-a fost usor. oale asa fatzoase pe care sa merite sa-ti lasi mustata nu se mai fac. si pe inox n-o s-o dea niciodata, chiar de ar fi nevoie sa isi cumpere trotineta si sa o unga cu alifie chinezeasca. prestanta e asa importanta in ziua de azi, incat majoritatea populatiei prefera sa isi ia carnet si sa plece in cautarea ei. chiar si bucatarii chinezi prefera sa invarta de covrig in loc sa se ascunda in pachetelele de primavara si sa traduca meniul in romana.
asta e oricum o chestiune atat de neinsemnata, ca pana si expertii au ras in cantitati semnificative.
miercuri, 18 iunie 2008
perpendicular pe tangenta
batea un vant usor, doar cat sa-ti faca transpiratia sa curga mai repede. la intrarea in magazine, franghiile atarnau randuri-randuri, iar cei mai harnici intinsesera deja pungile cu inghetata sa o ia fumul si sa o zbiceasca aerul. unii facusera avere cu inghetata asta afumata, iar acum se plimbau cu masini rosii si lungi; cu cat mai rosii si cu cat mai lungi cu atat mai bine. asta era norocul lor, altii isi riscasera viitorul si sanatatea incercand sa afume si altceva, dar nimeni nu ii intelesese. erau dilii si rusinea merita sa se abata asupra lor.
acum tarau galeti de graunte si strigau buletinul meteo dintr-o parte in alta a orasului. cand intalneau un stol de porumbei scoteau galeata cea mai de jos se asezau pe ea si dintr-o alta galeata, ca si cand ar fi dat mancare la pesti, incepeau sa imprastie grau pe trotuar.
nimeni nu le zicea nimic, desi cel putin o femeie le-ar fi spus vreo doua de la obraz. insa pe ea pusesera stapanire guguloaiele lucioase de prajitura neagra, ceea ce ii dadea un aer deplorabil, condamnabil pana si in suburbii. c-o firimitura in cer si alta in pamant femeia se grabi sa treaca pe sub streasina gaurita, ingustandu-si ochii sub ochelarii grosi ca panza de sac.
in spatele ei incepuse o intrecere pe viata si pe moarte. despletita-mov, cea mai rapida babuta de la scara 3 marise ritmul, ridicand genunchiul intr-un mod pe jumatate obscen, pe cealalta jumatate ingrijorator. incet-incet distanta dintre ea si felina-crosetata, adversara care parca zbura sub poncho-ul de macramé incepea sa scada. felina-crosetata privea tot mai abatuta in spate, despletita-mov era pe boost acum si doar haloul lila putea sa dea indicii relative despre locul in care naluca se afla.
daca n-ar fi rasarit o turma de microbi cu casa de marcat la subtioara, cursa aceasta ar fi intrat intr-o bucla temporala care, zau, daca ar fi facut bine mediului.
acum tarau galeti de graunte si strigau buletinul meteo dintr-o parte in alta a orasului. cand intalneau un stol de porumbei scoteau galeata cea mai de jos se asezau pe ea si dintr-o alta galeata, ca si cand ar fi dat mancare la pesti, incepeau sa imprastie grau pe trotuar.
nimeni nu le zicea nimic, desi cel putin o femeie le-ar fi spus vreo doua de la obraz. insa pe ea pusesera stapanire guguloaiele lucioase de prajitura neagra, ceea ce ii dadea un aer deplorabil, condamnabil pana si in suburbii. c-o firimitura in cer si alta in pamant femeia se grabi sa treaca pe sub streasina gaurita, ingustandu-si ochii sub ochelarii grosi ca panza de sac.
in spatele ei incepuse o intrecere pe viata si pe moarte. despletita-mov, cea mai rapida babuta de la scara 3 marise ritmul, ridicand genunchiul intr-un mod pe jumatate obscen, pe cealalta jumatate ingrijorator. incet-incet distanta dintre ea si felina-crosetata, adversara care parca zbura sub poncho-ul de macramé incepea sa scada. felina-crosetata privea tot mai abatuta in spate, despletita-mov era pe boost acum si doar haloul lila putea sa dea indicii relative despre locul in care naluca se afla.
daca n-ar fi rasarit o turma de microbi cu casa de marcat la subtioara, cursa aceasta ar fi intrat intr-o bucla temporala care, zau, daca ar fi facut bine mediului.
luni, 16 iunie 2008
fish tic
in ziua in care piticii de gradina au devenit bunici de teren luminile au inceput sa se aprinda una cate una. nu o faceau special, dar pe undeva iti puteai inchipui ca bunicutzii nu se multumesc doar cu paine si sare. la vestiare sunau muzici mexicane si vazand cum se unduiesc perdelele laminate, nu incape indoiala ca o singura intrebare iti lustruia mintea : aerul conditionat era la maxim sau la minim?
in mijlocul campului, macar verdele ramasese verde si albul alb, desi in ultime vreme culorile erau atat de nesigure pe ele, ca nu ar fi fost nicio surpriza sa vezi lumea in galben. asta ar fi fost extrem de neplacut, mai ales pentru cei de la oficiala, obisnuiti de mici sa vada totul in roz. e un moment atat de bland ca multi s-ar pune in locul altora. chemarea h-ului e perne si puf si miere si diploma de merit.
daca dai cu cotul langa tine se revarsa prinos de fistic, asa ca in functie de necesitati dai mai mai tare sau mai domol. intr-o clipa sau poate doua, cotul o sa capete o echimoza cum nici capcaunul de la capatul fanionului n-a avut vreodata. pana acolo e drum lung si mustaciosi pieptanati cu gel ar fi in stare sa te molfaie k pe un ursuletz haribo. mai bine ridici ditamai mainile in aer si iti repeti in minte: sunt bun, sunt tare, am oaresce valoare. sigur, multi s-ar uita urat la tine, dar vina ta e relativa. cine mai foloseste intr-o zi de iunie cuvantul "oaresce" ?
in mijlocul campului, macar verdele ramasese verde si albul alb, desi in ultime vreme culorile erau atat de nesigure pe ele, ca nu ar fi fost nicio surpriza sa vezi lumea in galben. asta ar fi fost extrem de neplacut, mai ales pentru cei de la oficiala, obisnuiti de mici sa vada totul in roz. e un moment atat de bland ca multi s-ar pune in locul altora. chemarea h-ului e perne si puf si miere si diploma de merit.
daca dai cu cotul langa tine se revarsa prinos de fistic, asa ca in functie de necesitati dai mai mai tare sau mai domol. intr-o clipa sau poate doua, cotul o sa capete o echimoza cum nici capcaunul de la capatul fanionului n-a avut vreodata. pana acolo e drum lung si mustaciosi pieptanati cu gel ar fi in stare sa te molfaie k pe un ursuletz haribo. mai bine ridici ditamai mainile in aer si iti repeti in minte: sunt bun, sunt tare, am oaresce valoare. sigur, multi s-ar uita urat la tine, dar vina ta e relativa. cine mai foloseste intr-o zi de iunie cuvantul "oaresce" ?
vineri, 13 iunie 2008
pamenech domemuk
ca sa cuprindem cu privirea ce nu putem cuprinde cu mintea.
literatura si fotbal, euro si nobel o legatura fouriclasse cum doar nea mister mai poate realiza.
cate unu sa ajunga la toti
un proces a fost intrerupt in australia, pt k juratii erau absorbiti de sudoku.
ce nu s-a inteles, ei nu se jucau, aranjau anii de parnaie sa ajunga la toti.
ce nu s-a inteles, ei nu se jucau, aranjau anii de parnaie sa ajunga la toti.
joi, 12 iunie 2008
miercuri, 11 iunie 2008
prin lada cu foldere 4
girafa albinolefe deschise usa si se uita larg in sectie. acum i-ar fi dat lacrimile, daca nu s-ar fi concentrat puternic si ar fi spus in sinea ei culorile curcubeului si in ordine normala si in ordine inversa. era ultima tendinta in psihiatrie si doctorul ei i-o recomandase calduros. masinile de cusut metal erau toate la locul lor, aliniate la milimetru, cu husa pe ele si praful tinut departe. pe peretele din spate, cutii fara numar asteptau sa inghita masinile si sa le duca departe, poate chiar in burma, unde ele sa-si poata continua masinaritul.
lohnul nu mai mergea si girafa albinolefe n-a avut incotro. a dat in somaj girafele din partea ei de jungla. nu i-a cazut bine, mai ales k intr-o noapte se trezise cu gatul intzepenit si asta nu se putea intampla daca cineva nu i-ar fi facut farmece.
statea in usa si oricat si-ar fi lungit gatul, nimic nu se mai putea schimba. sectia se va inchide si gata. nu mai erau eficientzi, lucrau in pierdere si la preturile pe care le cereau marile retele robotice nu ar fi fost in stare sa livreze nici macar o vesta de aluminiu, d-apoi un costum la 4 nituri.
de 2 ani o tot ardea k o fi, o patzi, poate face subansambluri, poate o mai pasuiesc, dar asta nu era viatza. nici macar nu mai venea cu placere la sectie. ii era clar care o sa fie finalul.
ce a durat-o cel mai mult a fost k pentru a-i da vestea, l-au trimis pe rufu`S si el a acceptat. cu toata inima ei buna nu stia daca o sa mai apuce sa-l ierte.
se cunosteau de mult. ea abia isi deschisese atelierul si umbla toata ziua sa mai prinda o comanda. el era foarte lucios si se deplasa tantos fara ulei saptamani intregi. facuse cursuri speciale de rezistenta dupa ce absolvise mai multe scoli economico-ajutatoare de-ale robotilor. era un robot arogant pe atunci, dedicat metal si circuite meseriei. nu se placusera din prima, dar ea facea minuni cu deadlineurile si el intotdeauna se baga la comenzi riscante. asa au ajuns sa se vada la ore nepotrivite si uneori sa doarma unul la altul, desi rufu`S se plangea k atunci cand pe ea o ia somnul da spasmotic din picioare.
ce trebuise sa se intample se intamplase si dupa 15 luni a nascut.
din clipa aia s-a stricat totul. rufu`S i-a spus k ce a facut ea e inacceptabil si k in conditiile astea el o sa isi revizuiasca intreg comportamentul. ea nu l-a luat in serios ; era asa happy k are un bebeu!!!
si totusi in 2 luni el n-a mai vrut sa auda de ea. A recunsocut cu greu copilul , dar in fatza oficialitatilor nu s-a putut stapani sa nu ii spuna k are cea mai neagra limba pe care a vazut-o vreodata. plus un amanunt suficient de kinki incat ei sa ii mai apara niste pete (se scarpina cu limba cea neagra in urechile mari cu o voluptate pe care nu voia sa si-o educe).
de atunci trecusera ani multi, rufu`S ruginise si suferise un transplant de integrate, limba ei se albise si uitase de voluptati.
baiatul lor crescuse, isi facuse un rost in viata, dar ii ura pe amandoi.
stia despre el k plange cu lacrimi mari si electrice strigand cat il tine bateria : ninoooooo-niiiiiiiiiiinoooo. sa fii girofar este o rusine chiar si in ziua de azi!
lohnul nu mai mergea si girafa albinolefe n-a avut incotro. a dat in somaj girafele din partea ei de jungla. nu i-a cazut bine, mai ales k intr-o noapte se trezise cu gatul intzepenit si asta nu se putea intampla daca cineva nu i-ar fi facut farmece.
statea in usa si oricat si-ar fi lungit gatul, nimic nu se mai putea schimba. sectia se va inchide si gata. nu mai erau eficientzi, lucrau in pierdere si la preturile pe care le cereau marile retele robotice nu ar fi fost in stare sa livreze nici macar o vesta de aluminiu, d-apoi un costum la 4 nituri.
de 2 ani o tot ardea k o fi, o patzi, poate face subansambluri, poate o mai pasuiesc, dar asta nu era viatza. nici macar nu mai venea cu placere la sectie. ii era clar care o sa fie finalul.
ce a durat-o cel mai mult a fost k pentru a-i da vestea, l-au trimis pe rufu`S si el a acceptat. cu toata inima ei buna nu stia daca o sa mai apuce sa-l ierte.
se cunosteau de mult. ea abia isi deschisese atelierul si umbla toata ziua sa mai prinda o comanda. el era foarte lucios si se deplasa tantos fara ulei saptamani intregi. facuse cursuri speciale de rezistenta dupa ce absolvise mai multe scoli economico-ajutatoare de-ale robotilor. era un robot arogant pe atunci, dedicat metal si circuite meseriei. nu se placusera din prima, dar ea facea minuni cu deadlineurile si el intotdeauna se baga la comenzi riscante. asa au ajuns sa se vada la ore nepotrivite si uneori sa doarma unul la altul, desi rufu`S se plangea k atunci cand pe ea o ia somnul da spasmotic din picioare.
ce trebuise sa se intample se intamplase si dupa 15 luni a nascut.
din clipa aia s-a stricat totul. rufu`S i-a spus k ce a facut ea e inacceptabil si k in conditiile astea el o sa isi revizuiasca intreg comportamentul. ea nu l-a luat in serios ; era asa happy k are un bebeu!!!
si totusi in 2 luni el n-a mai vrut sa auda de ea. A recunsocut cu greu copilul , dar in fatza oficialitatilor nu s-a putut stapani sa nu ii spuna k are cea mai neagra limba pe care a vazut-o vreodata. plus un amanunt suficient de kinki incat ei sa ii mai apara niste pete (se scarpina cu limba cea neagra in urechile mari cu o voluptate pe care nu voia sa si-o educe).
de atunci trecusera ani multi, rufu`S ruginise si suferise un transplant de integrate, limba ei se albise si uitase de voluptati.
baiatul lor crescuse, isi facuse un rost in viata, dar ii ura pe amandoi.
stia despre el k plange cu lacrimi mari si electrice strigand cat il tine bateria : ninoooooo-niiiiiiiiiiinoooo. sa fii girofar este o rusine chiar si in ziua de azi!
marți, 10 iunie 2008
fortzele speciale
intre bine si rau sta un bursuc sinucigas. intins pe burta k pt ultima baie de soare. dincolo de el e lumea din harti, atlase rutiere si dosarele administratiei finaciare. dincoace sunt alge imputite, cartofi stropiti si eoliene care se invart dupa cum le taie capul.
cumva e usor sa te hotarasti de partea cui esti. esti de partea palariilor largi care se opresc intre doua lanuri de grau si isi fac poza. poza, poza, cu mult grau si multi maci si putin om. atata doar cat sa asorteze galbenul si rosul cu siniliul. in orice parte de lume s-ar fi cerut ofsaid, dar aici ai voie sa joci mingea cu mana. ba chiar e indicat, pentru ca altfel mainile ar fi ocupate sa stranga alte maini si nu e nici locul, nici momentul pentru dansuri populare. e singura zi din calendarul gregorian cand poti sa uiti de regulile elementare de politete si s-o tai de-a dreptul spre mare. cand faci lucrul asta printre balarii, e foarte important sa nu folosesti verbul a inota. ai produce o mare confuzie in mintea albinelor de sub nuci si a scoicilor care joaca leapsa pe tarm. daca aveai intrebari, scoicile se comporta ciudat si au accese de copilarie pentru ca au fugit de la ferma.
sunt libere cum nici bunicii lor n-au fost si mai ca ar primi in mijlocul lor un adidas cu talpa groasa si obraz subtire. toata adrenalina asta le-a luat mintile, altfel n-ar fi pierdut prilejul sa ceara informatii despre vecinii de la soare-rasare. acolo e totul mult mai lipicios si mai ordonat, dar se stie k melcii nu pot trai fara cnp-uri si poze de familie.
dupa cum practica a dovedit-o, drumul cel mai scurt intre doua puncte e o linie care refuza paranteze.
cumva e usor sa te hotarasti de partea cui esti. esti de partea palariilor largi care se opresc intre doua lanuri de grau si isi fac poza. poza, poza, cu mult grau si multi maci si putin om. atata doar cat sa asorteze galbenul si rosul cu siniliul. in orice parte de lume s-ar fi cerut ofsaid, dar aici ai voie sa joci mingea cu mana. ba chiar e indicat, pentru ca altfel mainile ar fi ocupate sa stranga alte maini si nu e nici locul, nici momentul pentru dansuri populare. e singura zi din calendarul gregorian cand poti sa uiti de regulile elementare de politete si s-o tai de-a dreptul spre mare. cand faci lucrul asta printre balarii, e foarte important sa nu folosesti verbul a inota. ai produce o mare confuzie in mintea albinelor de sub nuci si a scoicilor care joaca leapsa pe tarm. daca aveai intrebari, scoicile se comporta ciudat si au accese de copilarie pentru ca au fugit de la ferma.
sunt libere cum nici bunicii lor n-au fost si mai ca ar primi in mijlocul lor un adidas cu talpa groasa si obraz subtire. toata adrenalina asta le-a luat mintile, altfel n-ar fi pierdut prilejul sa ceara informatii despre vecinii de la soare-rasare. acolo e totul mult mai lipicios si mai ordonat, dar se stie k melcii nu pot trai fara cnp-uri si poze de familie.
dupa cum practica a dovedit-o, drumul cel mai scurt intre doua puncte e o linie care refuza paranteze.
joi, 5 iunie 2008
2 vesti bune
ieri se mancau dude in gradina icoanei, azi aflu k in parcul floreasca se gasesc mere padurete.
marți, 3 iunie 2008
asa se rezolva un mister
la purice vine un robot,
cam nespalat si ars la bot:
sunt robot neam de shaolin
si terapie fac cu caolin!
cam nespalat si ars la bot:
sunt robot neam de shaolin
si terapie fac cu caolin!
sâmbătă, 31 mai 2008
plac-plac
pana repara ei drumul, noi ii rugam pe cei interesati sa contribuie cu bani la repararea placutzei.
fantoma vino-ncoa, saluta galeria!
fantoma de la medgidia (evident, dahhhh) surprinsa la cluj-napoca. ori venise la tiff, ori sa voteze pe liste suplimentare.
sa remarcam viteza de deplasare, in conditiile in care, asa cum se vede, merge cu bratele intinse. asta ar putea fi si un semn ca e somnambula. sau e atat de proasta ca habar n-are pe unde calca.
vineri, 30 mai 2008
snopuri, snopuri
e bine.
la noi se pregatesc lucrarile agricole de vara.
secerisul sta sa inceapa si recoltele sunt mult mai mari decat ratingurile. e si asta un semn ca agricultura devine mai profitabila decat televiziunea.
motivati si intreprinzatori, oamenii care planteaza antene s-au reprofilat si au plantat pe acoperis un strat manos de grau. ca sa iasa bine cu productia la hectar, au inaugurat si un sistem avansat de irigatii cu picarituri. minunati-va de realizarea lor inginereasca si cu prima ocazie, trimiteti-le un potpuriu de seceri. si datorita lor, pretul painii va fi mai mic.
la noi se pregatesc lucrarile agricole de vara.
secerisul sta sa inceapa si recoltele sunt mult mai mari decat ratingurile. e si asta un semn ca agricultura devine mai profitabila decat televiziunea.
motivati si intreprinzatori, oamenii care planteaza antene s-au reprofilat si au plantat pe acoperis un strat manos de grau. ca sa iasa bine cu productia la hectar, au inaugurat si un sistem avansat de irigatii cu picarituri. minunati-va de realizarea lor inginereasca si cu prima ocazie, trimiteti-le un potpuriu de seceri. si datorita lor, pretul painii va fi mai mic.
joi, 29 mai 2008
uneori
uneori se mai intampla sa mergi pe jos dupa ce a plouat.
nu trebuie s-o iei personal. nimeni n-are nimic cu tine.
uneori cand te plimbi pe jos dupa ce a plouat, in apropiere de calea mosilor s-ar putea sa dai peste 4 fetite care sa se joace intr-un lac proaspat format.
jocul e foarte amuzant pentru ele, adolescenta emo care vorbeste la telefon la 10 m mai departe si pentru tine, ala de te-ai nimerit pe acolo. e un joc complex, pentru k el cere indemanare, viteza, atentie. si un batz.
cea care "se face", sta pe vine si da cu batzul in balta, mult mai la propriu decat te-ai fi asteptat de la o expresie asa invechita. celelalte fetitze se invart pe langa lac chicotind, fugind si topaind.
indicat e sa fie zgomot cat mai mare, eventual atat de mare incat sa iasa si baba de la parter sa zica vreo 2 sa se racoreasca.
uneori, k sa nu zic intotdeauna, cand vezi un asemenea joc si o asa distractie, te pui pe ras.
ei bine, uneori, dak esti shaolin, e bine sa te abtii.
fetitza mai mare, poate chiar in clasa a 2-a, s-ar putea stropsi la tine, intrebandu-te de la obraz: de ce razi? atunci, rasul devine si mai puternic, parandu-ti oarecum rau k ai intrerupt distractia k sa fii apostrofat.
uneori, dar ce zic eu uneori, de cele mai multe ori, e bine sa nu grabesti pasul asa inkat sa mai auzi in spatele tau: nu mai radeeee!!!!!! bineinteles te conformezi. brusc iti dau lacrimile. le simti cum se dau de-a dura, pana cand isi pierd echilibrul la barbie. falcile se misca nenatural si corpul are niste spasme dubioase. asta nu mai e un simplu ras. e ditamai rasoiul.
uneori, chiar se intampla sa ai noroc.
nu trebuie s-o iei personal. nimeni n-are nimic cu tine.
uneori cand te plimbi pe jos dupa ce a plouat, in apropiere de calea mosilor s-ar putea sa dai peste 4 fetite care sa se joace intr-un lac proaspat format.
jocul e foarte amuzant pentru ele, adolescenta emo care vorbeste la telefon la 10 m mai departe si pentru tine, ala de te-ai nimerit pe acolo. e un joc complex, pentru k el cere indemanare, viteza, atentie. si un batz.
cea care "se face", sta pe vine si da cu batzul in balta, mult mai la propriu decat te-ai fi asteptat de la o expresie asa invechita. celelalte fetitze se invart pe langa lac chicotind, fugind si topaind.
indicat e sa fie zgomot cat mai mare, eventual atat de mare incat sa iasa si baba de la parter sa zica vreo 2 sa se racoreasca.
uneori, k sa nu zic intotdeauna, cand vezi un asemenea joc si o asa distractie, te pui pe ras.
ei bine, uneori, dak esti shaolin, e bine sa te abtii.
fetitza mai mare, poate chiar in clasa a 2-a, s-ar putea stropsi la tine, intrebandu-te de la obraz: de ce razi? atunci, rasul devine si mai puternic, parandu-ti oarecum rau k ai intrerupt distractia k sa fii apostrofat.
uneori, dar ce zic eu uneori, de cele mai multe ori, e bine sa nu grabesti pasul asa inkat sa mai auzi in spatele tau: nu mai radeeee!!!!!! bineinteles te conformezi. brusc iti dau lacrimile. le simti cum se dau de-a dura, pana cand isi pierd echilibrul la barbie. falcile se misca nenatural si corpul are niste spasme dubioase. asta nu mai e un simplu ras. e ditamai rasoiul.
uneori, chiar se intampla sa ai noroc.
luni, 26 mai 2008
ala-balul-portocalul
lume, lume sa vaza tot taranul, fie el satean, orasean sau capsunar. sa bage la cap si sa spuie, d-apoi, la ceata lui de preteni sa-si ieie cojoaca de piele, nadragii ai buni d&g si ochincile da firma. sa-si puie si margelili la gat, pircingurili in spranseana si cercelusul cu pietricica la buric. sa baje gaz la scuter si orbit la masea si sa joace pan-o sari maieu `cu paiete pa dansii.
secolul vitezei
crinul alb intrase si el k tot crinul in lumea mare.isi luase teren la munte, undeva la cota 1400, dar abia dupa ce facuse actele de vanzare-cumparare il pocnise realitatea. acolo nu se putea duce decat vara, knd se da caldura la liber. iarna era belita, pericol maxim, il puteau culege pt salatzi exotice.
intotdeauna fusese un snob. se parfuma pana cand trasnea si toate radacinoasele intorceau capul dupa el. dar, in special, pentru albine se pregatea el. le vedea cum vin increzatoare, pline de tupeu si apoi doar un bazait prelung k o sirena de cooperativa semnaliza niste fapte oribile.intreg cartierul prefera sa pastreze tacerea despre ce petrecea acolo.
de cand cu expozitia arbo-floricola de la medgidia ceva se schimbase. a crezut k e ceva cu el insusi, cu eul lui amator, cu varsta lui care nu mai era mugur. albinele intrau si ieseau k din altceva si el suferea k un soldat cu obiele neschimbate.
masca de oxigen minimalizata daduse piata imobiliara, in straturi, peste cap.
intotdeauna fusese un snob. se parfuma pana cand trasnea si toate radacinoasele intorceau capul dupa el. dar, in special, pentru albine se pregatea el. le vedea cum vin increzatoare, pline de tupeu si apoi doar un bazait prelung k o sirena de cooperativa semnaliza niste fapte oribile.intreg cartierul prefera sa pastreze tacerea despre ce petrecea acolo.
de cand cu expozitia arbo-floricola de la medgidia ceva se schimbase. a crezut k e ceva cu el insusi, cu eul lui amator, cu varsta lui care nu mai era mugur. albinele intrau si ieseau k din altceva si el suferea k un soldat cu obiele neschimbate.
masca de oxigen minimalizata daduse piata imobiliara, in straturi, peste cap.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)