rica nu stia sa zica. chiar nu stia.

rica nu stia sa zica rau, ratusca, randunica.
asta ii dadea mult de gandit, pentru ca el, rica, stia cuvinte mult mai complicate precum congruent, multipartinic ori paradentoza. cum sa nu poata zice l-andunica? era o rusine prea grea care apasa pe umerii lui si se gandi ca daca nu e un blestem intins pe mai multe generatii o sa reuseasca sa invinga in cele din urma destinul lingvistic (da, stia chiar si cuvantul lingvistic).

rica auzise de oratorul demostene care isi depasise balbaiala ajungand la statutul de logoreic prin mestecarea pietricelelor pe malul marii. la mare nu se putea duce pentru ca trebuia sa schimbe la ciulnita si nu ii placea sa piarda vremea in gari obscure cu miros de pipi. asa ca, orice ar face trebuia sa se descurce pe plan local.

dupa mai multe sedinte de gandire, trase concluzia: nu avea rost sa isi strice dantura. va spune un nu hotarat pietricelelor si va aplica modelul thailandez al femeilor kayan. zis si facut, rica isi puse pe gat 23 de inele de metale diferite incredintat fiind in adancul lui ca acele cuvinte tabu vor tasni ca un gheizer din gat, atunci cand acesta va fi suficient de lung.

treaba asta nu era prea buna, remarca rica dupa o saptamana in care isi balanganise capul ca o suricata intepata de un arici. se hotari sa dea jos inelele care ii subtiasera saliva mai ceva decat un bijutier foitele de aur. desi era convins ca n-a facut mare lucru, isi incerca norocul: l-au, l-atusca, l-andunica. canci, nexam, vax. toata stradania lui nu valora 2 parale.

rica nu se lasa pe tanjala. in miez de noapte pandi la o rascruce deochiata un trecator intarziat. cu un cutit bine ascutit il lua prin surprindere si cat ai zice cuvantul consacrat ii muta cutitul de la gat la gura taindu-i frumusete de limba, organ puternic vascularizat. cu limba intre 2 cuburi de gheata, gasite ca prin minune in adancul buzunarului, rica nu se opri pana in bucatarie unde cu un ac sterilizat la aragaz si-o cusu peste ceea ce poseda deja. ghinionul lui, limba cea noua desi plina de papile era complet sssaita si rica nu accepta sa cada din lac in put.

haha, nu ma las eu chiar asa.
si rica trecu la planul trei. scrise o scrisoare induiosatoare, din care spicuim:"de mic am fost un paria...am si eu dreptul la demnitate, spirit si vocabular...daca drepturile omului nu sunt o vorba in vant in tara noastra batuta de crivat luati aminte la durerea mea".

a doua zi, parlamentul lua in dezbatere interzicerea cuvintelor: rau, ratusca, randunica. pe ordinea de zi se pare ca mai era si reabilitarea "mein kampf", o carte cu rezultate execelente la ultimul targ gaudeamus.