s-a intalnit hotu cu prostu

bucegiu, ati capiat?

- voi sunteti de la oras?
- da, bade!
- se vede mah feciori!
- ne-ai ghicit dupa tzoale. firma de smecheri.
- aaaa, nu. da cine pula calului sa urce cu lada frigorifica in varf de munte. ori aia de la oras, ori aia cu reclame.
- auzi, bre, da matale ce hal de cioban esti, ca oi n-ai, camasa aia e spalata cu lenor si daca ne dam mai aproape candesti a parfum, nu a stana?
- hai mucles ca pun cateaua pa voi. dati si voi o bere? ca eu nu va dau o tuica. pe aia am baut-o de cand am facut-o.
- sigur, mosule. si zic mosule, dar sa n-o iei ad litteram. e o vorba asa mai pentru baieti de baieti.
(din lada frigorifica e scos frumos un pet de 2 L, brobonit si prietenos)
- mah baieti, dar noi bem din sticla ca taranii?
- se poate? ia tineti, bah, cate un pahar din asta frumos, cu firma pe el. ca asa suntem noi, sa stii. la ciorba nu folosim lingura, da` la bere, paharul nu ne lipseste niciodata. sa vada si babele astea din spate, ca nu suntem neam de traista.
- noroc!
- noroc!
- STOOPPPP! RELUAM!
- bah e BUCEGI, nu noroc, de cate ori sa va zic! mortii ma-sii, de nu va luati voi banii pe jumate....

rinichii urasc proverbele

apa trece, pietrele raman.

de ce barbatii sunt semne de apa, iar femeile semne de aer sau cum am revolutionat fenomenologia horoscopologiei

fii cashto ca e treaba mai serioasa decat aia cu barbatii + marte si femeile + venus.
asa, cu aceasta captatio benevolente incheiata, sa analizam.

cum stam noi cand facem 6,28 (pi +pi)? cu fatza la fenomen, ca ce dreacu suntem barbati.
deci, vedem un sirag de apa rara pe mosie revarsata.

cum stau ele cand fac susu? ca ele nu fac pipi, fac susu. cu fata spre orizont ca soldatul rus.
deci, vad azotul, oxigenul si cele mai patrunzatoare dintre ele, chiar si argonul din aer.

asa ca voi varsatorilor, balantelor si gemenilor sunteti fete , bah.

stralucirea din ochii ei. intre pozitii si faza lunga

sambata ne-am certat. fusese o juma de zi grozava, apoi s-a terminat. dintr-o data. nu stiu din ce a inceput. stiu ca s-a terminat pe dionisie lupu. da, acolo unde are sediul gsp. i-am vazut si pe andries si geambasu la tigara. vorbeau despre jon lord. pe ei i-am auzit, pe ea nu mai voiam s-o ascult.

ea a tacut brusc, eu am inceput sa ma rastesc. ca un maimutoi care-si inchipuie ca tot ce e galben e banana. am injurat, am implorat, am insistat. ea imi intorsese spatele, chiar daca era cu fata.
am lasat-o acolo si am plecat. in treburile mele, in gandurile mele, in plm.

m-am intors duminica. spre pranz, venind dinspre ase. la spitalul oftalmologic, erau 4 gabori care faceau schimb de telefoan. asa o fi ruleta tiganeasca, ratezi pin-ul iti zboara palaria.
n-aveam flori, dar ar fi fost bine. n-as mai fi dat din maini, agitat si emotionat. posedam fluturi in stomac si probabil, ca era cald si zahar acolo, ca prea isi luasera toti zborul. la blocul ala unde au stat multe placute comemorative, inima imi urcase in gat si intreba omuletul daca a vazut vreo iesire.

ea era acolo unde am lasat-o. ne-am imbratisat, fara sa ne dea vreo lacrima. am stat impreuna mai multe ceasuri, de parca nimic nu s-ar fi intamplat cu o zi inainte. cu toate ca se intamplase. politetea ne dadea de gol. am vrut s-o ajut si n-am putut. de fapt, n-a vrut. a refuzat orice ar fi venit de la mine. n-am inteles-o, dar ieri i-am respectat dorinta.

pana azi cand i-am aratat ca dragoste cu de-a sila se poate.
am chemat platforma si am bagat-o in service. sa-i vina electromotorul la cap.

senin ce cer

de dimineata cerul era acolo. unde-l lasasem azi-noapte.
doar ca acum era minunat. si netrist. si nu se oglindea nimeni si nimic in el. era cer pur si simplu.
fara sa-si dea cu parfum, sa se pieptane, sau sa-si puna flori la butoniera. si facea exact ce-i placea, nu conta ca multi trageau cu coada ochiului, ba chiar se uitau insistent la el.
nu-i mai pasa ca e lumina si ar putea sa se dea de gol. era albastru si mii de norisori albi stateau pe burta lui. cam la fel cum nisipul se asaza intr-o mare turcoaz numai buna de pozat pentru pliante.
nu l-am fotografiat. stii de ce? era prea frumos ca sa nu fie adevarat.

pleaca

daca nu-ti mai apartii, pleaca.
daca nu-i mai apartii, pleaca.
daca nu ai iesiri, pleaca.
daca iti traiesc altii viata, pleaca.
daca nu vezi oamenii, pleaca.
daca timpul trece mai mult prin agenda, decat prin ceas, pleaca.
daca nu te mai intrebi, pleaca.
daca nu-ti mai pasa, pleaca.
daca pleci, fugi.

baiatul asta promite de mic

"asculta-ti inima!
e neagra!"

razvan, 6 ani, catre maica-sa.

boceala micutzului

asta nu e guvernul boc 2,
e guvernul boc 1/2

papusa, joci sport?

meciul cu margele de sticla

m-ati mintit mah, m-ati mintit.

mi-ati spus ca s-au vandut 1000 de bilete si ca n-o sa fie nimeni la stadion.
asa ca am plecat lejer, cu o ora jumate inainte de meci, cu gandul clar ca pana incepe o sa intepenesc de plictiseala.

si tu dj-iule de la guerilla, care la 21.30, erai flegmatic si bombastic trimitand coollii la meci de champions league ca n-o sa fie nimeni. va rog, va implor, va leg sireturile, explicati-mi cum de am ajuns pe stadion cand meciul incepuse si fara sa ma asez bine, nemtii o si bagasera in halau?

explicati-mi voi cum am facut o ora si zece minute de la eroilor la ghencea, bara la bara - razoare - stadion, de parca juca steaua cu real madrid? stiu, n-ati tinut seama de mobilizarea baraganului, de forcingul taranilor, de evervescenta gruparilor dure: manasia- alexeni - roata- cosereni. si ma opresc aici cu enumerarea factiunilor ultrase.

si altii, de ce m-ati mintit ca la fotolii e frumos? ca doar stiam cum e. doar ii injurasem de atatea ori pe burjuii pe care ii vedeam dupa geamul de la tribuna 1, cum stau ca manechinele de plastic din obor.

intri si e liniste, nici macar stewarzii nu crapa samanta. nu te controleaza nimeni si asa, nici cu jandarmii nu poti sa te certi. te strecori in acvariu, te asezi si te intristezi. sunt oameni la costum, de parca brandan e tenor si galamaz bariton. daca meciul ar fi fost in august, ai fi auzit musca, bazz-bazzz. plastic pe haine, plastic pe fete, natura moarta cu amorf. arbitrii nu sunt trimisi sa-si caute barza, adversarilor nu li se prezice viitorul, langa tine miroase a rabane, nu a copane.

apostol o da in balarii.

ai vrea sa te ridici in picioare asa cum fac ai tai, aia de ii vezi la a2-a. dar ai fi la fel de adecvat ca un pescar in otelarie. ai vrea sa dai indicatii ca restul de 15000 de antrenori, dar ar fi ca si cum ai da stufat de miel presedintelui Asociatiei Vegetarienilor. tropai in fotoliu, plangand dupa scaunele de la uniplast.

si bilasco pierde iar mingea.

noroc cu niste nemtoaice dotate in piept si suflet care striga si suspina. ai si tu pe cine trimite la oktober fest, le poti zice ceva de foreiber si normal, credeau ca scapa?! "mercedes izbit in zid".

goooooooollllllll varga.

sunt in spinarea unora de la sony, ma intorc catre unii de la unicredit, zbier pana ragusesc doar doar ford, official partner o sa aiba si el o reactie. la tribuna a 2-a ma pupam cu tot randul pana acum. suntem peste ei, numai eu stau in fotoliu si rontai la hanorac.

hai nicule, ca te stiu de cand jucai in c.

se termina meciul, scrobitii au plecat din minutul 85 sa nu se inghesuie si ma urnesc si eu dupa ce i-am aplaudat pe baieti. rezultatul merita mai mult din partea mea. macar o raguseala de 2 zile.

napolactul si clementzul

astazi la 10 trecute de fix, cineva mi-a facut de treaba.

si asa am ajuns sa-l cunosc pe domnul drincea si pe domnul epure. clement epure. care la asa nume, dati-mi voie sa va spun, nu putea fi decat avocat. stimat auditoriu vorba unui amic, la ce nume are, asta a fost crescut de o matusa nebuna si o bunica senila.

domnul epure impunge aerul cu degetul cand vorbeste cu tine, ridica tonul si afirma foarte des ca nu se cearta, el vorbeste in contradictoriu. cand elanul oratoric il mai lasa, ca-l mai lasa, isi mangaie cu privirea prin ochelarii de miop, geanta de piele jerpelita, dar cu catarame, parand ca ne zice cu vocea lui doroftei: "fraierilor, voi stiti ce am eu aici, normal ca nu stiti panaricilor, v-am spart la pifometru."

domnul epure vrea toate actele si face un taraboi monstruos ca le vrea pe toate, desi domnul drincea incearca sa-l induplece cu, nu-i asa, niste versuri din eminescu. scrisoarea a III-a. domnul epure nu gusta lirica romantica, are ceva cu eminescu sau la bac i-a picat memento mori ca prea face spume cand aude numele luceafarului poeziei romanesti.

domnul epure ne suspecteaza pe toti, vrea semnatura pe orice si se aprinde ca mangalul cand i se spune, din greseala ?!, inginer. atunci peroreaza mai ceva ca geo saizescu in filmele aceluiasi autor si raspunde ofuscat ca mai e putin si o sa i se spuna tamplar. de parca ar fi o rusine, iosif, al batran, nefiind tot tamplar. hmm, orgolii la bara fixa. nu trec 5 minute si reunoaste ca inainte de revolutie a fost inginer, probabil stilul riguros si modul temeinic de a pune problema, l-au deconspirat, moment in care eu si amicul iesim afara sa putem rade in voie.

dupa ce ne ameninta cu sectia 8 a tribunalului, noi il trimitem la sectia 9, el e de acord si cu 10, se ridica, afirma sententios ca "decat documentele il interseaza", asa ca noi ce sa mai zicem. ca macar legislatia s-o cunoasca mai bine. decat gramatica, se intelege.

intalnirea se termina vesel, intr-o atmosfera destinsa, cu domnul epure comunicandu-ne un adevar istoric: "marii dusmani de pe campul de batalie s-au imprietenit dupa razboi". amicul, pungas, imi zice: "napoleoane, hai sa ne tiram, apoi se razgnadeste si aplica scurt: ce napoleon, napolacte, hai dreacu ca avem treaba."

miercuri, ne intalnim din nou. in aceeasi formula.

clubul de fan

la noi nu sunt fani, sunt mocofani

cultura populara

daca te tatuezi pe coaie se cheama ca incondeiezi oua?

bucurosi de oaspeti

noi primim oaspetii cu paine si sare.
dar nu ii intrebam inainte cum stau cu tensiunea sau daca sunt la dieta.
dupa, nu le dam apa minerala premiata international si nici vinuri din vii cultivate de pe vremea dacilor.

nu le dam nici branza, nici manz, nici viezure. viezure nici nu mai stim cum arata, asa ca e mai bine ca nu le dam. pe urma, ii lasam sa se stearga pe ce or gasi, ca noi folosim servetelul sa suflam nasul. aaa, bine nu chiar mereu, ca avem si mansete.

ii invitam sa se aseze, dar nu luam cainele din fotoliu, ii rugam sa se tina daca au nevoie la buda, ca nu merge flotorul si le oferim papuci, chiar daca ei nu se descalta.

pe urma purtam o conversatie politicoasa, dam mult din mana si nu uitam sa intrebam ce salariu au. la plecare le oferim si un cadou, tocmai ala de l-am primit mai demult si nu stim cum sa scapam de el. dupa ce se cara, deschidem geamul sa se aeriseasca pentru ca ne-au imputit casa.

tot sa primim musafiri

super bin go, mah jong, domino

cum recunosti criza?
vine bingo la tv.

nume de seama ale literaturii mondiale ne-au vizitat tara

anu trecut mihaela radulescu venea la pamuk.
anu asta rushdie vine la monica barladeanu.

care-i scriitor mai bun?

guma tipi-top si punctele de frontiera

imi place tipa asta. la fel cum mi-au placut si slumdogii. mult si apasat. ca atunci cand se rupe ceva in tine si n-ai nimic cu care sa cosi sau sa repari si muschii se strang speriati sa nu o pateasca. ca muschii sunt un fel de arici, se dau teposi, dar cand ti-e lumea mai draga se pun pe burta, inchid ochii si se gandesc cum ar fi sa fim struti. trebuie sa ii intelegi, toti trag de ei ca de o guma tipi-top.

nu e chestie ca am crescut cu eliade in grinda si fara india viata e pustiu. nu-mi doresc sa ajung acolo si pot sa fac o brosura scrisa marunt cu locuri in care as calca inaintea peninsulei care seamana cu un cornet de inghetata.

dar, jhumpa asta chiar stie despre ce vorbeste (cred ca mi-a placut si pentru ca numele ei suna ca un slam-dunk mesterit de jordan si in sport putine lucruri sunt mai frumoase de atat). jhumpa povesteste despre dezradacinare, despre jumatati de suflete care umbla in oameni intregi, despre lucruri pe care nu dai doua rupii o viata intreaga si pe care pe urma simti ca nu le mai poti cumpara cu toata comoara piratilor.

eroii ei sunt oameni care si-au parasit locul, care nu mai au nici inainte, nici inapoi, care se nenorocesc pe ei si apoi ii rup si pe copii. nu ca noua, astora, de fugim de ceva dupa altceva, aici, mai pe loc, nu ne-ar trebui, dar pentru milioanele de "italieni" si "spanioli" cu care m-am intalnit pe drumul de la nadlac, cartile tipei ar trebui sa fie obligatorii, ca viza pe vremuri.

noul cool

sa mergi in amsterdam si sa nu fumezi.

sfantul isarescu

nu va lasati pacaliti de coperta, sunt valorile cursului valutar.

oamenii de august

poate voi nu stiti, dar in bucuresti exista oameni de august. ei se deosebesc de restul oamenilor pentru ca seamana cu niste jucarii din lemn scoase in serie de un mester cu shortz de piele plin de rumegus, caruia ochii i se rotesc in cap de prea mult vin la carafa.

pe oamenii de august nu ii mai intalnesti in nicio alta luna, chiar daca prin iulie par ca plutesc in aer, iar in septembrie, pe langa cismele le vezi niscaiva urme.

e un jandarm dolofan care sta langa o ghereta de ambasada si saluta politicos doamnele de pe strada, in timp ce mainile se grabesc, pofticioase, sa desfaca o magura.
si mai e si o babutza cu palarie albastra ce pare crosetata si cu ciorapi cu volane, imprumutati de la vreo nepoata ce se pregateste de scoala, dusa de bratz de o babutza mai tanara. la sosea nu se mai iese demult, dar pe pariu ca din franceza nu a uitat o boaba.

si mai e o batrana. trista, sprijinita de geamul unui magazin de electronice in timp ce cainele din lesa sta la cativa metri mai departe, cascand plictisit si neomeneste dezinteresat de cornetul cu inghetata din care batrana rupe ca din anafura.

in august poti sa vezi si un barbat zdrentuit care in alta viata a avut un picior de lemn si tricou marinaresc, dar care acum se multumeste cu adidasi scalciati si camasa patata. ochii ii sunt umflati si vineti, asa cum i-a avut intotdeauna, dar punga Avon e noua si plina. cu creme si farduri pentru pielea tabacita? exista o mare probabilitate sa nu.

si tot in august exista o doamna care si-a pierdut tocul la metrou, dar care din mandrie si prejudecata n-a alergat sa-l recupereze si sa-l tavaleasca prin lipici. asa ca tocul se plimba bezmetic si obraznic printre picioare grabite, urcand pe scarile rulante. doar o plimbare solitara printr-un luna park cu soarele in crestet ar putea face un toc mai fericit de atat.

politist invectiv

Politisitii au facut miting.
Macar asa sa mai iasa si ei in strada.

printre ce oameni trebuie sa ne gasim rostul

cum le potrivim noi:
dimineata - Simulare de incendiu la cea mai inalta cladire din Bucuresti.
seara - Ploaia a imobilizat Capitala.

marea batalie din namiezii de duminica

monstrii-graffiti urasc sa se uite la televizor, fie zi, fie noapte. le place sa faca tavi de paine prajita la toaster, sa bage piulite in cuptorul cu microunde si sa stea cu fundul pe masina de spalat cand aceasta e la programul de stoarcere. televizoarele insa, au doar un hai sictir din partea lor.

se intampla ca monstrii-graffiti sa iasa la plimbare si la un colt de bloc sa dea peste o gasca de diamante si siriusi care in stil golanesc dau sonorul tare, ard diode si se ciupesc de lampi. cum il vazura pe monstru umbland hai hui, ii cautara galceava. monstrul se sperie, isi ravasi degetele pentru orice eventualitate si incerca sa treaca pe trotuarul de vis-a-vis.

televizoarele il pandeau si incepura sa-si dea imaginile peste cap, iar unul , extrem de nervos, se umplu de purici. cu coada ochiului zari un furtun de aer conditionat si-l inhata precipitat. gasca facu un pas inapoi pana dadu de un cablu impamantat.

ilie cochilie

in locuri unde temperatura se ia la nivelul solului, nu la 2 m inaltime de parca am pasi toti pe nori ca yoghinii pastratori ai secretului yoghurt, se intampla si fapte prea putin gingase.

de exemplu cainii leorpaie apa direct de la cismea si apoi o zbughesc direct la stalp, dar nu pentru ce v-ati astepta voi. au in buzunar zeci de afise cu stapanii pierduti pe care le lipesc cu ochii rataciti in nesfarsitul cablurilor electrice. uneori ofera si recompense, dar sa nu va asteptati la sume mari. chiar si la ei exista vorba: gestul conteaza.

alteori, oameni care se opun progresului ies in drum cu favoriti lasati si abundenti. urasc castile, asa ca isi lasa favoriti, mai grosi sau mai subtiri, depinde de melomania fiecaruia. acum simt nevoia unei paranteze () melomania - a nu se confunda cu iubirea de meloane sau de pepeni.

urmandu-le pasii vei ajunge intr-un institut de cercetare stiintifica unde foci incruntate nu-ti vor permite accesul. nu e nicio suparare surioarelor le poti striga, pentru ca presa le-a publicat deja ultimele descoperiri. cum ar fi palaria cu boruri largi, instrument util in contracararea dresorilor batrani. cu o asa palarie pe ochi, sa mai indrazneasca vreunul sa-ti arunce o minge-n nas.

ce bine ca umberto eco n-a avut, dar are

cartea asta pare subtire, dar sa stiti ca nu e. desi s-ar putea ca noaptea sa ii creasca pagini, asa cum le cresc cozi soparlelor si fulgi gainilor. oricum e suspect ca o carte sa aiba 500 si de pagini, dar sa nu le arate, de parca ar face flotari si liftinguri nenumarate.

dupa 10 luni de lupta dreapta, am biruit oarecum si am terminat-o. noroc ca nu am salteaua direct pe podea si am putut sa-i fac un vant energic sub pat in camera de tortura a valatucilor. pentru ca 10 luni, cartea asta mi-a mancat sufletul, iar autorul ei mi-a terminat nervii. am vrut sa o abandonez pe o banca in parc, sa o las pe scaun in ultimul metrou al zilei, sa o ingrop intre dictionare si enciclopedii, de acolo de unde nici albumul cu surprize turbo, n-ar mai fi iesit.

nimic, nimicutza.

dupa ce terminam o carte normala sau chiar doua, eco imi dadea la temelie. si de fiecare data cand o luam de coperti si aruncam cu ea de pereti, mi se parea ca il vad pe prestigiosul autor cum se caca personal pe el de atata ras. si ca rasul nu s-a oprit la el de cand s-a apucat sa scrie tomul. altfel nu inteleg ce placere sa ai sa combini pagini cusute parca din chanson de roland cu manualul de astronomie, foiletoane de secol 18, filosofie antica sau maieutica crestina. toate date atat de aberant, dar un aberant cu care ai bea o bere, ca-i lipseau doar smile face-urile la sfarsit de rand.

in incheiere, as vrea sa subliniez ca am convingerea ca domnul eco a vrut sa devina actor, ca la cabotinism l-a perforat si pe fernandel, iar eu am ajuns sa urasc porumbeii dupa un capitol mai greu pentru nervi decat carnea de porc pentru ficat.

ridicaturi

masinile care ridica masini, n-au nimic sfant in ele, desi pe ele scrie "Nihil sine deo".

csi bucharest

politistilor din masinile de politie (comunitara sau rutiera) li se pune fiola?
si daca da, de ce nu se gasesc cearsafuri imprimate cu chinezi? fie si in valiza?

baietii buni sunt noii baieti rai

contador n-a luptat cu cancerul. n-a dat milioane de dolari fundatiilor umanitare si nici pe sheryl crow am impresia ca n-o cunoaste. nu e prieten cu ben stiller sau mattew mc caunghaey si bodyguarzii, deocamdata, nu-l incadreaza ca pe o felie de parizer.

rade cam stupid si dintii lui sunt mari si par proaspat scosi de la albit. i se spune pistolarul, desi la felul cum pedaleaza parca duce mitraliera cu el. castiga mai des in ciuda coechipierilor, decat a adversarilor, evadeaza fara sa fie tarat de echipa si dupa toate astea nu alearga la twitter sa dea sentinte.

mai important decat faptul ca o sa castige turul frantei e ca a caftit astana, marunt si apasat. nu doar pe armstrong ci pe tot neamul lui, de la kloden la leipheimer. care de cand stiu ei lasa capul jos si se incoloneaza in spatele patronului ca zilierii din constructii.

si cu toate astea, tot contador e vinovat. ca a accelarat, ca n-a avut pana, ca nu l-a luat pe armstrong pe portbagaj si nu a predat ghidonul sa treaca legenda vie prima linia de sosire. asa cum stia americanul ca se face in turul frantei. cand juma de pluton trebuia sa-l ajute sa se gateasca in galben ca sa poata sa dea mana cu bush la casa alba.

atitudinea asta de genunchisti in fata unicului ciclist probabil ca a facut mai mult rau turului frantei decat toate testele pozitive la controlul antidopping, din ultimii 15 ani. si in momentul in care unul nu mai pune botul la harneala legendelor si bate la ele ca la fasole, el cade de bulangiu.

e prea multa panta in urcare, asa ca hai, apa gazoasa de aici!

2 caderi

Un bărbat în vârstă de 29 de ani a murit într-o fabrică din Statele Unite, după ce a căzut într-un cazan cu ciocolată fierbinte.

Fetita cazuta in putul de la Valcele a murit.

macar stim cum stam

cand or sa vina astia, o sa se auda asta