stranse bine soseta ca atunci cand o limpezesti, inainte s-o scuturi si cele mai mici picaturi sa pocneasca tot ce le e aproape. apoi o baga mai adanc in buzunar intre niste samburi de cirese si o ascutitoare. se gandi ca in buzunar e bine sa gasesti ce nu cauti, dar isi vazu de drum.
apoi isi lua o sapca si iesi afara.
de 2 saptamani ii cauta pereche sosetei albastre din buzunar si nu gasea nimic. albe, lungi, flausate, dezlanate, sui, stranse, negre, gri, sintetice, cu model sau fara. nimic nu se potrivea cu soseta lui.
ii stia preferintele si chiar daca unii crescatori de sosete nu tin seama de dorintele lor, lui ii placea ca soseta pentru imperecheat sa se potriveasca stas. era mai obositor sa umble de nauc, dar nu se plangea ca nu avea cui. sosetelor albastrele care ieseau dupa o saptamana de dragoste de sub pat sau sifonier, iar vara pe balcon, de sub perdele?
astepta sa apara sosetele mici, mototoale si galagioase care dupa o spalare si un lenor puteau fi vandute. si apoi regretate ca nu le-a pastrat pentru prasila.
06 iulie 2009
crescatorii
05 iulie 2009
29 iunie 2009
marea bariera de morali
cea mai importanta conditie ca sa ai constiinta curata e sa n-ai constiinta.
poti s-o intrebi si pe ridzi.
i belive in miracles
astazi, ii multumesc lui Dumnezeu ca, ieri, roata desi desfacuta nu era scoasa de pe ax si ca nimeni nu si-a prins mana sau picior, atunci cand cricul a cedat.
de asemenea tin sa le multumesc si sfintilor Petru si Pavel din aceleasi motive.
26 iunie 2009
24 iunie 2009
lucrusoare pentru care te simti vinovat
sa calci pe un culoar proaspat spalat
sa nu dai prioritate pe zebra
sa n-ai marunt 1000 de lei si sa ramai dator la chiosc
sa te faci ca nu vezi
sa nu deschizi la interfon
sa zici nu cand poti spune da
sa taci cand poti sa vorbesti
sa vorbesti cand poti sa taci
sa mergi cu liftul 2 etaje
sa iei ultima bucata
sa tragi la poarta, in loc sa pasezi
23 iunie 2009
18 iunie 2009
17 iunie 2009
livezile se tin bine
nu se intampla in fiecare zi ca buddha sa te salute de langa niste baterii si sa uite dupa tine cu un zambet ascuns in gusa. probabil, atunci e conectat la borna +, desi, sa ne gandim corect, ce buddha e ala care ar putea avea ganduri -?
in situatii din astea se recomanda un ocol, nu prea prea mare totusi, pentru ca fire intinse la plaja sa nu te ciupeasca de blanita si sa produci 2 pasi in unul, in ritm strengaresc. ocolurile sunt mai bune silvice, dupa cum au putut sa constate si cei aruncati de o forta dubioasa, afara, in caldura precipitata. ii poti dibui fara putinta de tagada, toti poarta o servieta ce nu e in stare sa tina ritmul cu ei si nu ca ii banui, dar la un control amanuntit, sigur, vei descoperi un sandvis invelit in staniol.
in lumea celor care poarta echipament sportiv, bunicii de culoare neagra sunt intotdeauna suparati sau moracanosi, in functie de paradele portarilor. unii ar putea banui si motivul. nu au vazut-o inca pe bunica de culoare alba care striga dupa un pitic cu ochi oblici: hai mamaie sa nu ne prinda ploaia! desi, de ploaie te poti feri si intr-un birou, decorat campeneste, cu spice de la marea neagra.
poate ar trebui sa ne schimbam in happy numele de familie.
11 iunie 2009
04 iunie 2009
03 iunie 2009
31 mai 2009
cum ajungi la campioana
Latitudine : 44.710072
Longitudine : 26.623031
dinspre bucuresti: cum iesi prin colentina, pe langa europa, prin afumati pe DN2, dupa 57 de kilometri.
dinspre ploiesti: pe drumul spre buzau se face dreapta dupa valea calugareasca, dupa vreo 55 de kilometri vine barbulesti, n-ai cum sa ratezi la urmatoarea, imediat dupa giratoriu.
dinspre buzau: treci de targul unde se tinea dragaica, iesi prin spataru si tii DN2 spre bucuresti inca 55 de km. dupa cotorca, aia e.
dinspre slobozia: cum lasi ferma hermes si turnul eiffel cu acelasi nume pe stanga mai mergi inca 60 de kilometri. dupa manasia, parchezi.
29 mai 2009
26 mai 2009
holurile nu sunt niciodata suficient de mari
cand ajungi pe holurile unui spital e bine sa te unesti cu peretii. sa lasi mult loc in centru, pentru ca niciodata nu e suficient loc in centru. si atunci ambulantierii sau brancardierii sau asistentele incep sa urle mai tare decat sirenele care zilnic le pistoneaza nervii.
stii si tu cum e, iti trebuie inima ca sa-ti tii moralul sus pe holurile unui spital. oricat de putin ai sta. mirosul ii supara si pe aia care au nasul infundat, tot asa cum le muta gandurile celor care abia de mai pasesc. daca vezi o plasma prinsa e musai s-o cercetezi de-aproape pentru ca asa intelegi si de ce o prind in perete; altfel praful gros ca o felie de paine ar da-o jos. iti faci de lucru si asa poti sa eviti si privirile celor de langa tine, oricum te-au cercetat tot de atatea ori ca si tu pe ei. asteptarea nu e niciodata atat de calma pe cat lasa omul sa se inteleaga.
i-ai auzit, profesorul a venit special sa le consulte ruda, doar nu sunt orisicare din moment ce telefonul le suna pe muzica populara. tu stii ca esti pe picior de plecare si nici ei nu par sa mai stea mult, tocmai le-au spus altora sa nu plece si sa-i astepte acasa. probabil e ceva subtire, si-a facut analizele acum 2 luni si erau bune. acum se simte mai rau, dar profesorul o sa-i dea de cap. ok, are o varsta, dar se tine bine.
dupa niste momente iese o doctorita. are ochelari si e grabita ca un ghid care sare din informatii, doar ca sa ajunga mai repede la autocar. o urmeaza o alta ruda, probabil si mai apropiata, din moment ce a iesit din sala de consultatii. doctorita ii strange pe toti si fara nicio preparatie ii baga in vrie: imi pare rau, are metastaza generalizata, e foarte rau. eu o sa vi-o internez dar e extinsa. imi pare rau. lacrimile le-au busit pe cele doua femei, iar barbatului din spatele lor, pielea de pe fata i s-a intins ca sta sa-i plesneasca. femeile mai au putere sa se stranga discret de mana, parca vinovate ca sunt vazute facand asa ceva. ma duc departe, in timp ce explicatiile doctoritei continua.
nu pricep cum zidurile pot avea urechi.
24 mai 2009
22 mai 2009
15 mai 2009
14 mai 2009
oameni la casa lor
cred ca oamenii se poarta cu homlesii ca si cu niste copii tampiti pentru ca put. si in capul nostru daca nu esti capabil sa te speli, ori esti copil, ori esti bolnav. dar daca stai pe strada n-ai cum sa fii bolnav. deci, sigur, homlesii sunt copii tampiti. asa se explica si gestul de a-i lua dupa umeri pe care il fac persoanele de succes atunci cand sunt foto-filmati in posturi caritabile. ma rog, politicienii, toti fac gestul asta, dar macar ei au motive: daca noi ii votam in continuare, cum sa nu ne ia de prosti?
zburdand peste asta, exista un caz 1. al unui homless care la apus de soare sta pe pragul unei case si bea guinness. nu foarte multumit, nu foarte scarbit, poate un pic insetat. (e aproape exclusa varianta ca omul sa fi umplut cutia cu apa, asa cum faceam noi cand primeam o cutie cu cola inainte de, stim cu totii inainte de ce)
mai exista si un caz 2. al unei homlesse proprietara de constructie subreda ridicata din cartoane, folii si toale dezlanate in care poti sa privesti pana la perete, la tigaia pusa bine langa perna. care fumeaza cu cel mai preocupat aer pe care il poate trage cineva in piept si care scrumeaza intr-o scrumiera de pe care lipseste initialele hotelului.
mai exista si un caz 3. al unei familii de homlesi. pe care nu-i poti cerceta suficient de bine pentru ca e deja intuneric si ei s-au pitulat in asternutul intins la capat de pod. sunt tineri si poate ca au si copil. lumina reflectata de apa nu ajuta prea mult privirile curioase. dar te ajuta suficient sa vezi bradul de craciun gatit cu globuri, beteala si bomboane care le umbreste somnul.
12 mai 2009
construim cu baietii
ma tot intreb: in liceu cand fumam in scara blocului si
veneau alde uribe si magie sa ne ia din tigari, se chema ca faceau team-building?
06 mai 2009
pirataliban
0-1
in fata piratilor, comunitatea internationala s-a declarat fara solutii, nu ca in cazul talibanilor, unde qed.
