marți, 25 noiembrie 2008

bucla voodoo

in padurile tropicale haitiene batea un soare placut cu tente galbui. maximon grabea pasul. pana la poiana de invatatura mai avea de trecut pe langa 2 paraie, culcusul jaguarilor si un codru de liane. papusica ii atarna de mana si sarea in toate directiile. cumva, reusea sa priveasca din orice directie la maximon. asta era si motivul pentru care fusese botezata gioconda, desi e greu de spus daca maximon avea habar de botez.

in haiti a grabi pasul inseamna a fugi cat te tin calcaiele aruncand praful si gandaceii sclipitori de sub talpi si fara a lua in seama mustele ochioase si colibrii sfiosi. fuga, sarituri, rostogoliri, contorsionari. daca s-ar fi nascut la oras ar fi fost un traseur perfect. asa...

- giocondo, intarziem si azi. sa-l vezi pe batranul-sef-vraci postenurkite cum o sa ne trimita la vulcan sa adunam bilute de jaratec. in caz bun, ca altfel greblam frunze de coca.

pasii lui maximon devenau tot mai mari ca ai unui postas ramas cu pensiile de pe mai multe strazi. cand a ajuns unde trebuia sa ajunga, postenurkite era in verva. chitaia, huhurezea, boncaluia, frunzarea. inseamna ca facuse prezenta.

maximon intra sfios si uitandu-se in jos, spre bataturile din talpa isi astepta pedeapsa.
- senor maximon, ce onoare pentru noi, v-ati deranjat sa ajungeti. ce a fost azi? furnicile au intrat tropaind in sat, seful de trib s-a imbatat cu rachiu de cocos(h), tucanii au iar ciocul alb-negru ? spuneti nu ne mai perpeliti... ca pe tortilii completara, in mai multe glasuri, copiii din poiana.
maximon ofta ca niculaita in « un om nacajit » si o dadu din prima:
- am dormit mai mult decat ar trebui sa doarma un vraci adevarat si pentru ca nu ajung niciodata sa culeg plantele pline de roua probabil ca o sa gresesc mereu descantecele.

luat asa, postenurkite isi pierdu sirul ideilor si intr-un fel chiar se emotiona. isi trase penele pe ochi si-l trimise pe maximon la loc.
se hotari ca e momentul pentru o schimbare si le transmise invataceilor:
- nu mai disecam broaste raioase. negi putem sa luam si maine. azi o sa invatam ceva nou! are toata lumea papusica la el ?

era momentul pentru descantecul voodoo transatlantic. europenii fara deosebire de natie, limba sau sex urmau sa se zbata in chinuri.
doua ace infipte in unghi drept – pac, undeva in cehia cineva pierdu legatura la net. pe vecie.
un ghimpe in mana - tocmai in corsica, o frantuzoaica isi vazu cardul blocat si scuipat pe bucati afara.
un pic de venin pe picior, hehe, in romania cineva calca acceleratia, numai bine cat sa-l opreasca gaborii si sa-i umfle carnetul. maximon era multumit. 30 de zile si 4 puncte nu era chiar la indemana oricui. cu atat mai putin a unui lenes fara veleitati, cu o papusa gioconda, mostenire de familie.

2 comentarii:

Anonim spunea...

un barbat nu e barbat daca n-are carnetu' luat. macar o data in viata.

comanu spunea...

himmm. adevarul e ca stiu multe femei cu carnet, dar nu prea stiu femei cu carnetul luat. e ceva la mijloc.