miercuri, 29 decembrie 2010

tu ce ai primit de Craciun?

avea 80 de ani. sau 90. sau 100.
greu de ghicit. pentru ca asa face timpul cu unii oameni. ii baga in buzunar si uita de ei.
mergea ca patinatoarele, fara sa indoaie genunchii si tinea centrul curtii, asa cum fac boxerii cand stapanesc meciul. poate ca si zambea, desi zambetele sunt greu de vazut cand broboada e cat o patura. lumea se dadea din fata ei, asa cum faci si tu cand vezi oameni nebuni sau bolnavi. paltonul ducea urme de ceara si de noroi si mirosuri multe. mai multe decat mai suntem in stare sa recunoastem.

avea o sacosa in mana si mana avea o manusa. poate. sau poate era doar uscata. a incercat sa urce treptele pana in biserica, dar fara ajutor nu a reusit. a disparut printre oameni, dar apoi a iesit tinand cateva lumanari care ii aratau drumul pe care noi nu-l mai vedem.

nu stiu daca a aprins si pentru vii, intotdeauna cei morti au nevoie de mai multa lumina. a plecat incet, cautand din ochi, ochii celorlalti. la un metru de mine s-a oprit si mi-a spus:
baiatu!

m-am apropiat crezand ca are nevoie de ceva. a scos din sacoasa ei o punga innodata la capat. napolitane, fursecuri, coliva si sarmale. toate de-a valma. amestecate cum sunt gandurile noastre cand credem ca suntem fericiti. dulce si sarat, cocos si orez.

am primit punga, am zis ce se zice si am vrut s-o imbratisez.
din biserica, zidurile strigau ce stiu ele mai bine:
"si ne iarta noua greselile noastre"

joi, 23 decembrie 2010

luni, 20 decembrie 2010

Revel Ion

face 20 1-1
dupa ce am fost condusi cu 20 1-0.

Revel Ion e un fel de Cavani pe dos.

vineri, 17 decembrie 2010

un pustiu de bine

Craciun e atunci cand esti atat de aproape de o minune ca nici nu o mai astepti. Craciun e atunci cand intr-o zi crezi ca o sa recuperezi un an intreg. Craciun e atunci cand spui te rog unui om foarte batran. Craciun e atunci cand ti se pare ca iubesti si altceva mai mult decat pe tine. Craciun e atunci cand intrebi si astepti si raspunsul.
Craciun e atunci cand tacerea are si ea sansa ei.
Craciun e atunci cand esti mai mult tu si mai putin ceilalti.

luni, 13 decembrie 2010

intotdeauna

acasa esti acolo unde ai morti.
unde intelegi ce plang ceilalti.
acasa esti acolo unde ai batrani.
acolo unde esti in amintiri.
acasa esti acolo unde te asteapta timpul, cand nu te mai asteapta nimeni. acolo unde nu mai poti sa ierti si acolo unde intotdeauna mai ai ceva de pierdut.
acasa esti acolo unde dor chiar doare si mintea sufera de inima.
acasa esti acolo unde nimic nu se pierde si totul te transforma.
acasa esti sau nu esti, doar daca ai fost sau n-ai fost.

vineri, 10 decembrie 2010

impopotoneaza bradul

parca vad ca trece si anu asta
fara sa imi iau album fuego.

miercuri, 8 decembrie 2010

wikileaks

premiul nobel pentru pace sau premiul nobel pentru literatura?

miercuri, 24 noiembrie 2010

nici nu se compara

sunt unii care stiu sa-nvarta pumnul,
pregatiti de fiecare lupta
chiar si cu micul din ciorba de burta.
ai prins culoare in obraji
mai bine prindeai un full
baga-te-as liniar in sistemul de calcul!
invarte roata de la cerc
mai bine ai decupa-o
pe tine te-a prins tac-tu trisand la macao.
nu stii sa desenezi in Braille, iti dau un sfat
apuca-te in plm de coafat kkt
ma pui intre paranteze
te pun la punct
cea mai buna dintre vieti
se traieste sub pamant.

vineri, 19 noiembrie 2010

povestea de care ai grija ca si cum ar fi a ta

avea urechi mari si negre. cam ciudat, pentru preferintele majoritatii. oamenii l-ar fi preferat cu urechi mari, dar albe. da` na, asta e.

din blana cenusie, cadea fir dupa fir, in timp ce el tremura de parca ar fi stat pe o combina. in fata lui, cortina groasa ascundea sala plina. in primul rand zarise si un baiat cu un morcov, dar se gandea ca azi avea chef de salata.

muzica porni incet....taratata. cortina se ridica de parca se speria de umbra ei. pash-fash. in lumina luminilor intra plin de mister marele Hocus-Pocusini.
isi ridica masca de camuflaj de pe fata, facu o reverenta obscena spre public. de la buzunarele din spate ale blugilor scoase betisoarele chinezesti magice. asistenta imbracata in pantaloni de schi si pufoaica, sexy si una si alta, ii aduse o portie de taitei cu carne. lua de 2-3 ori si arunca castronul in public. se nimeri sa ii pice in cap unui angajat la gradina de iarna. acesta nu reactiona, comsiderand ca omul trebuie sa cunoasca de toate in viata.

"de care vreti?" intreba magicianul. "de dama sau de barbat?"
"de dama, de barbat", chiui sala. "cine vrea de dama, mana sus!"
"cine vrea de barbat, acum?!". "e clar, castigator in seara asta e de barbatttt!!!"
"uraaa" striga baiatul din primul rand.
"de care sa fie?"
"melon"
"joben"
"sapaca cu cozoroc"
"de cowboy"
"panama"
"ce-ati zice de o tiroleza plina de insigne??"
sala innebuni, desi aproape niciunul nu stia cum arata o tiroleza. doar de insigne auzisera.
"daaaaaaaaaaaaaa".

dintr-odata chiar incepu numarul de magie. cu betisoarele naclaite de sos de soia, Hocus-Pocusini se apropie de iepurele de pe masa. lumina se facea din ce in ce mai mica. muzica sporea in vibratii, ochii se cascau din ultimul rand pana in spatele scenei. iepurele aproape ca isi smulgea singur blanita.

"samshoblomamuritatskovinatertiumnondaturbang".

cand betigasele atinsera blana, muzica se opri si din iepure tasni ceva. burta iepurelui arata de parca inghitise o grenada. sangele sarise pana la strapontina plasatorilor. lumea ofta, dar aplauda repede cand Hocus-Pocusini veni in fata lor si fara graba, ii facu semn asistentei. fosgaind in panatalonii de schi, fata se auzi venind prin scena in care doar El avea dreptul sa se vada. lui Pocusini i se aseza pe cap, cu grija, o tiroleza cu insigne de cercetas.

morcovi, mere, frunze de varza se adunau incet incet la picioarele scamatorului.

luni, 15 noiembrie 2010

impresionant e bunicul tau






Eighty-seven-year-old Elfriede Fuchs of Judenburg, Austria, is photographed competing in the women's shotput for ages 85 to 89 during the 2007 World Masters Athletics Championships Stadia.

Ninety-five-year-old Manuel Gonzalez Munoz of Veracruz, Mexico, rests after finishing second in the men's 100-meter finals for ages 95 and over during the 2007 World Masters Athletics Championships Stadia in Italy.

Members of the 85-and-over age group run the 55-meter sprint at the 2008 USA Masters Indoor Track & Field Championships in Boston.

Axel Magnusson, an 86-year-old from Sweden, during the men's long jump for 85- to 89-year-olds at the 2007 World Masters Athletics Championships Stadia.

Seymour Duckman, 88, takes part in the high jump at the 2007 Senior Olympics. He had just undergone his 11th chemotherapy treatment for lung cancer and had previously survived prostate, colon, and kidney cancer. Those illnesses resulted in the removal of 18 inches of his colon as well as a kidney. "I'm a mess," he said. "But I don't quit."


mai mult si mai intens aici

joi, 11 noiembrie 2010

jose arcadio ursula aureliano remedios amaranta rebeca arcadio aureliano jose santa sofia de la piedad segundo fernanda meme amaranta ursula




se numeste un veac de singuratate, dar ar trebui rebotezata, smeagol.
ca relatia cu cartea asta e ca a lui golum cu inelul. my precious.

nu poti nici cu ea, nici fara ea. dormi cu veacul sub cap si in minutul in care te trezesti stii ca nu vrei s-o mai vezi. pentru ca asa e cu unele carti se fac mici si iti fac sufletoscopie. dupa care vomiti. my precious.

stii ca pentru tine nu e speranta, n-ai nici fluturi galbeni care sa te inconjoare, nici pestisori de aur nu esti in stare sa modelezi si nici timp de 32 de campanii militare nu mai ai. da` poti sa speri ca poti sa faci 17 baieti cu 17 femei diferite. si la toti sa le zici aureliano. my precious.

se face un sat, trec ani, vin tigani cu covoare zburatoare, trec ani, se nasc copii, trec ani, se nasc nepoti, trec ani, se construieste o companie bananiera, se nasc stranepoti, trec ani, se fac razboaie, se fac greve, trec ani cu ploi in fiecare zi.
si tot ce ramane e o casa in care cei multi si cei vii au plecat si au lasat loc fantomelor care se feresc de furnicile rosii. my precious.

iar cand nu mai poti si nu mai poti de singuratatea ta, de singuratatea celuilalt, de singuratatea dragostei, de singuratatea destinului, de singuratatea ploii si de singuratatea unicei sanse pe pamant strigi cat poti, cat mai poti ca esti si tu unu dintr-o semintie osandita.

my precious!!!!!

miercuri, 3 noiembrie 2010

marți, 2 noiembrie 2010

miercuri, 27 octombrie 2010

ban k

cine-mi gaseste pe cineva sa-mi dea 10000 de euro fara bani,
ii fac para-ndarat 5000 de euro gratis.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

calc-o

presa nu e a patra putere in stat,
e a patra viteza in stat.

aia pe care nu ai unde s-o folosesti in oras.

vineri, 22 octombrie 2010

ca o madlena

amintirile sunt niste vise pe care nu le mai ai.

joi, 21 octombrie 2010

ce avem noi aici

o fetita care alearga din birou in birou.
vede cana mea nespalata (de mai multe zile) si isi scoate sapca roz in fata ei. (serios).
si apoi imi spune: astept sa sara toti capcaunii, sa-i duc afara.

schimbul ala

ce e un tata?
o mama denaturata.

miercuri, 20 octombrie 2010

aleg erele, nu aleg erile

PRINTZU CHARLES PRESEDINTE!

dictionarul de afacereza

ce spun managerii si ce ar fi cazul sa inteleaga angajatii.

1. trebuie sa reducem costurile -> imi voi mari prima

2. trebuie sa aducem plus-valoare -> stiu de ce am nevoie. o secretara noua!

3. trebuie sa eficientizam productia -> hmm, ce-ar fi sa-mi decontez si cinele, nu doar pranzurile?

4. trebuie sa actionam mai responsabil -> sunt deja de 3 ore la birou, sa ma car dracului mai repede

5. trebuie sa prioritizam activitatile -> intai tenis si apoi masaj

6. trebuie sa ne asumam deciziile -> o sa imi schimb semnatura

7. trebuie sa intarim valorile companiei -> mi-am aprobat Iphone 4?

8. trebuie sa ne autodepasim -> crestem preturile

9. trebuie sa avem viziune -> ce-ar merge un para-ndarat

duminică, 17 octombrie 2010

miercuri, 13 octombrie 2010

o poveste cu defect de fabricatie

unde nu-s flori si nici papuci, iar ciupercile cresc pe muzicute, traia intr-o casuta cu doua balcoane un ciclop schiop.

peretii casutei, care nu era chiar casuta, ca nici ciclopul nu era vreo piticanie erau din napolitane. cei din sud din napolitane cu vanilie, cei din nord din napolitane cu ciocolata, iar tavanul din napolitane cu alune, deoarce ciclopului ii placea sa ciuguleasca alunele direct din grinda, asa cum sunt unii care ling sarea direct din salina.

pentru ca avea acest obicei, pe jos, in casuta lui erau multe firimituri de napolitane pe care ciclopul le lua pe talpa si le ducea prin toata intinsa lui proprietate. ciclopul ar fi trebuit sa fie tare nefericit tinand cont ca avea capul mare si ochiul in mijloc si pe deasupra si un singur picior pe care topaia inainte si inapoi de parca ar fi fost pe ghetus cu niste patine foarte ascutite. dar, bineinteles ca nu era deoarece avea cea mai frumoasa meserie din lume.

era desenator de luna. si in fiecare seara cu sariturile lui caraghioase urca o scara pana-n cer sa lipeasca luna pe care o desenase ziua intreaga,
cu guma cu aroma de pepene.

uneori desena o luna plina ca o lipie libaneza pe care stelele abia asteptau sa o invarta pe degete crezand ca e un blat de pizza. asta il amuza nespus pe ciclop care radea zgomotos cat il tinea drumul de intoarcere pe scara. alteori facea o luna atat de ascutita ca spiridusii il rugau sa le-o imprumute sa sparga baloane cu ea, dar ciclopul rostogolindu-se de ras le spunea ca baloanele pot fi sparte si cu ace de albina, nu doar cu luna lui, ceea ce, pe spiridusi ii inghiontea sa-si dea ghionturi si sa plece grabiti strigand un “multumesc”, pe care daca ar fi avut o singura ureche, ciclopul nu l-ar fi auzit.

se intampla uneori, insa, ca luna sa nu se vada deloc si atunci oamenii inventau cuvinte ca eclipsa sau fenomen cosmic si se inghesuiau sa priveasca in sus prin lunete sterse cu grija.habar nu aveau ca in casuta lui, ciclopul adormise cu capul pe luna, aceasta i se lipise de cap si ciclopul intrat in panica o cauta prin toate crapaturile napolitanelor.

cand obosea sa rascoleasca intreaga casa plus balcoanle incepea sa deseneze o luna noua, dar asta dura ceva vreme si atunci se intampla ca soarele sa il imbratiseze cu puterea pe care o ai cand nu-ti intalnesti de multa vreme un prieten.

marți, 12 octombrie 2010

luni, 11 octombrie 2010

joi, 7 octombrie 2010

daca imi dai dreptate, seful tau ar trebui s-o stie

evul mediu nu s-a terminat cand a cazut constantinopolul.
nici cand s-a descoperit america.
si nici n-a inceput cand a disparut imperiul roman sau o data cu imparatii constantin si elena.
evul mediu incepe la nadlac, bors, varsand, turnu, petea, salonta si se termina la vama veche.
pentru ca evul mediu nu e o chestiune istorica, e una geografica.
tot ce am invatat la scoala e abureala, profesorii au incurcat axele. e spatio-temporal, nu temporalo-spatial.

romania,
mediu ca e la mijloc, ev ca romanii se trag din eva.

mars la rebranding!

miercuri, 29 septembrie 2010

noi obisnuim, dupa facultati

cum conjuga intelectualii:
gabriel garcia marquez.

bani cheltuiti aiurea de ma-sa si ta-su,
corect e: gabriel garcia marcheaza.

miercuri, 22 septembrie 2010

luni, 20 septembrie 2010

situatia era albastra




dar multumita masurilor de guvernare,
numai o usa amarata a ramas albastra

miercuri, 15 septembrie 2010

metoda calendarului

vara e un credit pe care ni-l da iarna.
toamna vine prima rata.

luni, 13 septembrie 2010

armonie



nu e o premiera teatrala.
nu e un seminar al apicultorilor.
nu e o gluma intre travestiti.

e asa cum era odata.

duminică, 12 septembrie 2010

unirea 1 - steaua 0

in al doilea razboi mondial ofiterii polonezi
au atacat calare si la sabie blindatele germane.
in cateva minute au fost facuti una cu pamantul.

cam asa trebuia sa se intample si cu unirea ieri seara,
dar in ialomita, polonezii si-au dorit mai mult victoria.

joi, 9 septembrie 2010

marți, 7 septembrie 2010

luni, 30 august 2010

s-avem si noi vulcanii nostri

Un vulcan a erupt în Sumatra, după 400 de ani de "somn"!
daca vulcanul avea domiciliul in Romania:

Protv: "Vulcannes-ul il deranjeaza pe Videanu din concediul de pe Coasta de azur"

Realitatea: "Vulcanul - Test de foc pentru guvern"

Antena3: "Participa la Teledonul Romania Infunda Conul" in paralel cu "Basescu ne parjoleste de vii"

Otv: "Partidul Popular in frunte cu liderul sau, Dan Diaconescu, anunta intretinerea 0. Lava vulcanului va fi folosita la iarna pentru Cet-urile din Bucuresti"

Acasa: "Radu Valcan a crescut langa vulcan"

B1: "Vantu si Voiculescu vor sa puna mana pe resursele de miliarde ale vulcanului"

Libertatea: "Bianca, dezbraca-te sa-i potolesti caldurile"

Adevarul: "Mari eruptii, o noua serie de exceptie, numai cu ziarul nostru. La numai 9,99 lei revista si DVD"

GAzeta Sporturilor: "Oile, vulcanul de aur al lui Gigi"

miercuri, 25 august 2010

vineri, 30 iulie 2010

miercuri, 28 iulie 2010

zenit, ce v-as bate

ca de fiecare data cand presa anunta ca s-au vandut cateva sute de bilete la meciurile unirii, cand ajungi la stadion te calci pe sireturi o ora pana apuci sa intri.

ca asa e fanul lu` unirea se inmulteste prin diviziune, ca euglena.
si ca tot suporterul isi pune problema accesarii librariei din i-tunes intre doua comentarii despre piata forex unde se speculeaza pe dolarul canadian.

pe culoarul de acces, ma abordeaza dirigul din liceu sa ma intrebe de ce nu joaca brandan. nu-i spun ca l-a prins mmeul la bauta, omul m-a invatat filosofie, economie, psihologie si logica, totusi.

langa mine un brasovean aterizat cu treburi prin bucuresti urla strigarea stramoseasca: urziceni, urziceni.

cand se anunta ca rrrraaaaaul rrrrussssescu e rezerva vine remarca evidenta: la ce nume are, trebuia sa joace titular.

dupa vreo 5 minute de la inceput apare si un fantic intarziat. cand ii vezi tricoul intelegi si de ce: NU FURA. GUVERNUL NU ACCEPTA CONCURENTA.

de ce joaca levy, acasa, cu un singur varf e clar: e in doliu dupa elicopterul cazut in bucegi si nu vrea sa se bucure daca dam gol.

petre marin da pe langa minge: joaca din experienta.

neaga inoata pe langa minge, pe sub minge, deasupra mingii: schimba-l pe neaga si nu mai baga pe nimeni.

cand cracanatul ala de arbitru il da afara pe paduretu se lamureste tot randul 22: rusii fura meciu` cum au furat si tezauru`. in spate, unul se intoarce la tovarasul lui care pare mester in torrente rusesti: cum se zice hot in rusa?

suporterii lui zenit striga ca nebunii la bustu gol, ce zic ma aia: free vodka?
peste 5 minute, aia continua sa strige: bah astia sunt veniti de la bulgari de la all-inclusive.

in repriza a doua, neaga dirijeaza tribuna. numai bine sa pocneasca o repriza proaspata de huduieli: vedea-te-as la love parade.

finalul ne gaseste in atac, ce vreti mah? cu antrenorii italieni trebuie sa joci italieneste.

vineri, 23 iulie 2010

unirea urziceni no shopping center

unirea urziceni - 1.300.000 de cautari pe google
unirea shopping center - 113.00 de cautari

de ce dracu ne mai intalnim in fata la mc?

centrul istoric

fudulul nu-i fudul destul,
daca nu-i si un prost prin jur.

meta4ic

institutia care verfica centralele de apartament sta pe strada promoroaca.
si numele complet e Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune si instalatiilor de ridicat.

decat, sic

miercuri, 14 iulie 2010

marți, 6 iulie 2010

aspectele ciopartirii

cum se face ca un guvern priceput sa taie, tot ce prinde, cu 25%, nu e in stare sa taie un sfert si din nivelul istoric al dunarii si siretului?

vineri, 2 iulie 2010

fraiere

daca nu bei ceai,
n-ai nici iphone.

si goeleta l`esperance

campania "digul sperantei" de la realitatea, ar fi trebuit, de fapt sa se numeasca "dick-ul sperantei" ca fix asta mai e speranta in romania.

joi, 24 iunie 2010

miercuri, 23 iunie 2010

joi, 17 iunie 2010

toata lumea, toata lumea sare acum cu mine

stiu un iepure care s-a urcat pe cusca si apoi a sarit in gol.
era mare amator de bunny-jumping.

marți, 15 iunie 2010

la podul laudat sa nu te duci cu macul

cand o iei spre sud, ori il intalnesti pe apolodor, ori o coloana de autocare.
disperate sa-si lipeasca vertebrele cu hartiute pe fond albastru. chiar daca sunt devoratoare de rosu, nu opresc in valea cireselor neinvadate si zoresc, nevoie mare, spre locul in care nu se pot ascunde fara costum izopren.

chiar acolo, in kamcheatka, ursii dau la peste fara sa fie pacaliti de vulpe, desi aricii intind capcane, doar-doar le-o cadea cineva in plasa. pana la urma o sa constati ca iti vor binele, ca asa petalele raman la locul lor si accesul la vizuina devine neconditionat.

de-o fi bine, de-o fi rau, n-ai cum sa verifici pana nu intri pe terenul cu inel, marginit de codrul verde, apa albastra si lacatul ruginiu. pe urma fuga-fuguta printre corturi sa eviti hrisca si ciorba de sfecla. ziua e prea lunga sa nu te arzi sau sa nu te busesti de matrioska ori de mighty jungle. pentru refacere se recomanda un masaj printre sisturi bituminoase si galerii de granit. cand termini sa nu uiti sa pliezi patul si cu el la subsoara s-o iei incolo spre scoicile care mananca pod, cam cum halesc cateii din palma.

vital e sa ramai vertical intre canicula cu miros de tei
si frigul cu aroma de straciatella.

marți, 25 mai 2010

golden blitzkrieg

cum apare consensul:

formidabil, se mira opozitia!
for me the bill, zice puterea!

luni, 17 mai 2010

alimentara cu soare

bronzatul asta e un fel de a pune muraturi.
faci conserve cu soare sa te tina peste iarna.

joi, 13 mai 2010

ia-l si pe zeus

pentru ce faci tu acum
romania zice asa:
ia marsh bah la puscarie
si mai du-te-n pula mea.

miercuri, 12 mai 2010

ghici ghici

presedinte
fost pirat, acum carnat?

oamenii deltei

asa e viata.
e cate o zi in care n-ai noroc la peste.

joi, 6 mai 2010

de ce e boc prim-ministru

pentru ca noi alegem intotdeauna
raul cel mai mic.

marți, 20 aprilie 2010

luni, 19 aprilie 2010

vineri, 16 aprilie 2010

marți, 13 aprilie 2010

la trenul iepurasilor, nas e lup pagadi

Vine trenul de la Iasi
Incarcat cu iepurasi.
Unul, sare de pe scara.
Altul, tusti pe geam afara.
Numai unul mic de tot
Are lacrimi mari pe bot:
"Mai incet nene franar,
Ca sunt mic si vreau sa sar"

Iar un altul mai cu mot:
CFR-ul e un hot.

postare influentata de flamanzi si sustinuta de valicica.

duminică, 11 aprilie 2010

o croiala eleganta

cand te imbraci cu tonuri pale,
indiscutabil porti palton.

pactizare humanum est

a pactiza e un cuvant foarte intelept.
cand cazi la invoiala cu cei cu care nu ar fi cazul sa te raliezi,
sa te astepti mai intai la un pac.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

raceala in 3 trepte

cand folosesti batistute din hartie e o racelutza.
cand treci la servetele din cutie e deja raceala.
iar cand faci pasul la sulul de hartie igienica e ditamai raceloaia.

vineri, 9 aprilie 2010

duminica oamenii n-au porecle, cu exceptia lui boc pe care il cheama titu seder. de marin sorescu. fara porecla.

duminica oameni n-au porecle
li se spune curat pe numele cele bune.
care nu li se potrivesc deloc, ca hainele de moarte,
pastrate cu mare grija on lacra.

poate ca lumea simte nevoia de primeneala dupa o
saptamana pe camp,
ori in pleava si praf la spatele masinii de treierat,
cand strang paiele cu furca si cara plastele, legate cu
lantul.

se sta la poarta sau la fereastra, dar ochiul e pe drum:
cine mai trece la deal sau la vale?
- uite-l si pe nea dumitru seder, zice ne florea, pleca de dimineata. asta iar tocmeste niscai boi. bun giambas.
asa devreme, nea dumitre? te duci parca vii.
- bag` sama, vinde al lui pasarica boii si ma reped sa-l
ajut sa-i tocmeasca.

- de ce-i zici nea dumitre? asta nu e bag-seama?
intreb eu nedumerit.
- ei, rade nea florea, asta e porecla, dar pe el cheama
dumitru seder, de isprava om!

stii unde sta? aci de la vale de fantana, in hardughia aia;
are sania in casa cu focul si doarme pe-o usa daramata,
anica i-a umplut casa cu clote,
cand am intrat odata nu stiu cum s-au speriat, uite asa
sareau de pe cuibare, toate in toate partile, ca liliecii -
fir-ati ale naibii! zicea anica.

hopa, ca vine si
primavra - se mira cineva.
de la cotitura aparea cucu, inalt, cam dejghinat,
dar banutul tot stralucitor la ureche.
- i-a murit un frate si ca sa nu ajunga moartea
si la el, ca e singurul mostenitor, i s-ar stinge neamul,
si-a pus banul ala galbui la urechea stanga. vezi
ca i-a purtat noroc, n-a cazut de pe capriori.
ma, uite, cat e el de jigarit, a scobit toate lemnele
si-a facut satul din nou.
bun maistor.
- buna ziua, nea ionita, te dedesi jos de pe cosmelie,
nu vrei sa sai ca manole deloc, ai?
- pai, fir-ar sa fie, ma tin bine, eu merg pe case ca
pe susea,
nici nu mai bag in sama, daca de mic tot pe la cucumele
- da` i-auzice-ntreaba copilul asta,
banul ala al dumitale mai merge?
- merge, merge, ca doar nu merge de-a tuturiga,
zice, si se duse vesel la vale.

aflu o multime de noume noi, sterse, care nu spun nimic,
nume de pomelnic, n-au nici o legatura cu frumusetea
poreclelor.
pe soalda lui cazacu o cheama tata floarea.
pe spanzu - ion
pe focu - tot ion
pe darmon - fane dragu
pe boc - titu seder
pe ciuse, al cu caciula mare tuguiata care trece
fudul in picioare in caruta
prin sta, de i se pare nevesti-si de sta
impopotonata alaturi ca toate muierile se
uita la el
si cand ajunge acasa se pune de le face farmece, il
cheama nete,
adica nu, asta e tot porecla - il cheama popescu
(unii au cate doua, trei),
pe civica - amarazeanu
pe guit - gogu
tot felul de nume pocite. astea sunt ca apa salcie,
zice nea florea,
apa aia de nu spala si nu fierbe fasolea.
dar duminica e pacat sa poreclesti lumea.
sa se bucure toti, e zi de odihna.

de pe linie de la deal apare ioncica lui mutu,
cu furca-n brau, torcand,
asta de und eo fi avand atata lana? o sa toarca sin-n
mormant.
- gaga ionica, nu te mai hodinesti?

- si pe mutu ei, cum il mai cheama? intrebam eu,
sa aflu totul pana la capat.
- pai, ... tot mutu. astuia n-ai ce-i mai face,
asa l-a lasat Dumnezeu.
e mut si-n ziua de Pasti, saracul!

iubindu-l pe columb

e plin netu de gugalstiuci.

joi, 8 aprilie 2010

din bucata ta de paine ai pus-o de-o miss si-un caine

grija candidatelor la functia suprema de miss e una singura.

sau, cel putin, asa ne spun noua. vor ca noi sa credem ca pe ele le lasa rece ultima crema cu quenzima, cea mai noua colectie din habar n-am ce magazin sau o bijuterie si fina si dulceaga. in schimb sunt, irefutabil, terorizate de grija pacii mondiale. si vor sa le credem. eu nu le cred. cum as putea, cand frumos si destept n-au mers niciodata impreuna, iar frumos si moral nici macar nu s-au gandit sa se aseze laolalta ?! E mai la indemana (sic) sa preiei vorbe, sa transporti idei, sa fii un stick usb cu masuri ideale 90-60-90.

sa arunci cu cartea de vizita dupa ele ar fi prea usor. in lumea, a oamenilor, asta se intampla pretutindeni. si tuturor.
culegem citate, recoltam proverbe, adunam vorbe de duh. de folosit o sa ne foloseasca, asta e fara indoiala. impresionam, epatam, uimim, cucerim, sfatuim, avansam. in fotolii, paturi, scari...

suntem cu toti o specie de miss, prea obositi sa ne cautam propriile vorbe, prea blazati sa mai si gandim pentru noi. vorbim tare, accentuam complice, aprobam tacit.
cresterea e tabela de marcaj, nu e meciul in sine. tribunele, unde sunt tribunele ?

companiile trebuie sa invete sa mearga cu mai multe viteze; nu se poate castiga o cursa de forumla 1 cu un tractor John Deere. dar cu o combina ? managers do the things right, leaders do the right things… and Nike just do it.

asa ca ne amagim. nechezol in loc de cafea, consilieri in loc de hotarari, gargara in loc dialog. ne iluzionam, sau nici macar, cum ca ne-ar pasa, cum ca am avea habar, cum ca am participa. luam mai multe pastile decat decizii, ne plangem mai des decat plangem, ne instruim, dar nu ne mai educam.

poate ca ar trebuie sa folosim mai putin cuvantul trebuie, sa recunoastem mai des ca nu sunt atatea functii de sef cate ne-ar placea noua si sa uitam o data pentru totdeauna bastonul de maresal in ranita de soldat.

miercuri, 7 aprilie 2010

1, 2, 3, 4 nici cupa - nici campionatu

astazi, 7 aprile, ora 16:22 ne-am luat adio de la titlu.
a fost un titlu bun, care a facut multe la viata lui, dar dupa o grea suferinta cu 1 infrangere si 4 egaluri pe teren propriu s-a dus in loc cu verdeata adevarata.

joi, 1 aprilie 2010

miercuri, 24 martie 2010

top 5 football matches you must see la viata ta

cica ar fi o lista de 1000 de carti de citit intr-o viata si 100 de filme de vazut in aceeasi viata, ba si 10 locuri de vizitat, daca iti mai ramane timp in viata aia.
totusi, citeste 943 de carti, vezi 97 de filme si viziteaza 8 locuri doar ca sa ti- ramana vreme sa ajungi in tribuna la meciurile astea.
1. boca - river
2. liverpool - everton
3. olympiakos - panathinaikos
4. marseille - PSG
5. galatasaray - fenerbahce

joi, 18 martie 2010

plagiatul secolului - cum s-a furat melodia din Sandybell

ca invers, nici nu poate fi vorba.
si ce se mai spune la ocazii din astea? a da,
SOC: AVEM FILMUL DOVADA


marți, 16 martie 2010

vineri, 5 martie 2010

cunostinte despre natura

cand eram mic, dar nu atat de mic incat sa ma incalc cu fesul, n-aveam psp.
asa ca mergeam la terasamentul caii ferate sa luam pietre frumoase, lustruite si lucitoare cu care sa performam la ciuceii.*

cum surprizele de la guma erau greu de gasit si nu se preta, nu constituiau miza jocului, in schimb fetzele cutiilor de chibrituri erau perfecte pe post de jetoane.
asa ca ieseam la joaca cu o punga de plastic plina de cutii de chibrituri taiate si o piatra sau 2 sau 3, ca poate una nu era in forma si trebuia sa o inlocuiesti. (unii veneau cu lantul, dar erau excomunicati ca era ca si cum ar fi numarat cartile la black-jack).

faza e ca exista un mercurial al fetelor de chibrituri. alea de braila, ordinare valorau cel mai putin, alea de gherla colorate deja erau ceva, iar daca aveai chibrituri straine dadeai toata piata cartoanelor peste cap, unul singur colorat frumos putand valora si cat 50 de gherla.
ca sa faci rost de alea straine era greu, veneai cu slipul plin de la mare (noi suntem aia care nu cautam scoici, ci chibrituri) sau cerseai in parcare de la tiristii turci.

si cand le ceream plini de cunostinte, "colega, chibrite colectionera", ne dadeam coate ca, deh, bine e in viata e bine sa stii macar o limba straina.


--
ciuceii= joc aproape mitologic, ale carui reguli sunt urmatoarele. intr-un cerc pe pamant se pun 6-7 pietricele unele peste altele, astfel incat sa ridici un turnulet. de la o distanta agreata de comun acord, jucatorii arunca inspre turnulet pietrele culese de la terasament, iar cel care doboara mai multe pietricele si le scoate in afara cercului, castiga.

joi, 25 februarie 2010

vacanta in cinstea ta

in 3-4 ani o sa platesti pensie alimentara, dar pana atunci spune tu ce v-ati mai distrat. cu prietenii si familia.
vacanţarilor, voi sunteţi toţi de-o mamă şi de-un tată lăsaţi pe pământ: veniţi cu zâmbetu` pân-la sprâncene şi începeţi să înşiraţi poze în IrfanView sau filmuleţe făcute cu camera luată la reduceri de la Media Galaxy.

si atunci trebuie să vă suport şunca, ţâţele căzute, palmierii, piscinele, cămilele, mările, oceanele, şalupele, scuterele, ochelarii de soare, varicele, plozii.
să bălesc de prietenie, să bat pe umăr şi să par invidios, că altfel nu te fericeşti şi-o să-mi porţi pică pentru că nu ştiu să mă bucur de bucuria vacanţei concediului tău.

că alt scop al vacanţei care să fie? să vii şi să spui de când intri pe stradă că totul a fost minunat, că-ţi venea să nu te mai întorci (habar n-ai ce bine ne făceai), că aveai nevoie de pauza asta în care "să nu mai ştiu dragă de nimic"? acum vine faza în care arunci cuvinte ciudate şi eu te cred pe cuvânt că sunt delicatesuri locale, în timp ce fandez din faţa brăţaro-lănţişoru-ineluşului tău, cumpărat dintr-un magazin pe care-l ştii doar tu şi încă vreo 2 milioane de turişti.

dar, ai grij, nu cumva să-ţi scape că te-ai dat cu curu` de pământ atunci când te-au sărit de la ultimu` mic dejun, că-i pândeai pe nemţi ca să le furi şezlongu` sau că te duceai în mare să te pişi.

că altfel vacanţa ta de firmă n-ar cadra cu slipul de firmă, cu tricoul de firmă, cu valiza de firmă, cu siliconul de firmă, cu firma de firmă.

luni, 22 februarie 2010

joi, 18 februarie 2010

draga theo

cartea asta e scrisa la 20 de ani de un negustor promitator, de un pierde-vara la 23, de un fanatic religios la 25, de un degenerat la 27, de un sifilitic la 29, de un betiv la 33, de un schizofrenic la 36, de un sinucigas la 37. e cartea unui om care n-a vrut sa scrie.

voia doar sa picteze. si a pictat. 10 ani au fost de ajuns sa invete sa tina pensulele, sa prinda lumina si formele, sa innebuneasca culorile si apoi cand lumea nu l-a mai incaput, sa-si traga un glont in piept.

nu mai suporta crizele care il facusera sa-si taie o ureche, banii care-i lipseau dintotdeauna si o singuratate pe care n-o mai intelegea, desi incepuse s-o picteze.
si de obicei picta doar ce stia. oameni din bordeie, postasi, colturi de natura si snopuri de floarea soarelui atat de aiurea aranjate ca vecinii radeau de el.

si desi crezuse intotdeauna ca oamenii pot fi mai buni, desi fratele lui ii demonstrase ca asta nu e o poveste, van gogh s-a gandit ca pana la urma e mai bine sa plece fara sa mai astepte scrisoarea de raspuns.

asa cum primise intotdeauna de la theo, fratele care ii raspundea fara gres, fie ca vincent ii vestea naiv ca lumea e frumoasa, fie ca il ruga sa fie ajutat pentru ca a ajuns la capatul puterilor alaturi de prostituata cu care traia, fie ca ii cerea sfatul cu privire la inregimentarea in legiunea straina.

iar mirarea ca un om careia viata ii innegrise sufletul, a pictat in asa culori, nu mai e mirare cand afli de la el ca retusurile de final se fac cel mai bine cu un pic de negru.

generalul iarna, lasat la vatra

dupa cat de bombardate sunt drumurile,
generalul iarna sigur activeaza la artilerie.

e si asta un aviator ratat.

marți, 16 februarie 2010

ciupercareala

cand culturile de ciuperci se strica
le apar ciuperci?

vineri, 12 februarie 2010

batalia de la podu inalt si nu vorbim despre podu giulesti

zilele astea bucurestiul e rupt din cronici.
seamana perfect cu ceea ce s-a intamplat in batalia de la podu inalt.

luni, 8 februarie 2010

inainte si dupa, dar mai mult inainte

pentru aia care nu-si pun numere cu 3 cifre la masina.
deci, n-au 666 BOS.
si pentru aia care nu spun si ei ca s-au saturat de iarna, desi poate sunt indreptatiti s-o spuna.
pentru aia care pun mana, inainte sa puna banu. pentru aia care folosesc telefonul la vorbit, nu la pozat. si pentru aia care au vazut multe la viata lor, dar nu tin sa vorbeasca despre asta.
pentru aia care au timp si nu si-l ocupa spunand ca n-au timp.
si sa nu-i uit pe aia care femeilor din viata lor le spun pe nume, si nu "femeia mea".
pentru aia care nu sunt eco, dar stiu sa mearga si pe jos. pentru aia care au descoperit ceaiul, inaintea ceainariilor. si pentru aia care vad rosu in fata ochilor, nu doar pe 14 februarie, un pic mai e si trece.

marți, 2 februarie 2010

cantec deplin pentru copiii imbatraniti inainte de timp

Cântec deplin
Radu Gyr

N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.

luni, 1 februarie 2010

fulg - fulgarin

dupa cum tropaie, fulgilor trebuie sa le fie tare frig.
poate ar fi cazul sa ii bagam in casa.

marți, 26 ianuarie 2010

nadalul

m-am atasat de nadal cam cum ne atasam de schimbare pe vremuri, cand credeam in democratie.

pentru ca doar el, nadal, putea sa stea in picioare in fata unei bile demolatoare ca federer. ca intr-un joc de strategie isi pusese racheta in varful gramezii de zgura si de acolo le arata tuturor usa de iesire. a facut din roland garros un fel de vama veche a tenisului, pamant interzis pentru oameni decupati din stele, asa cum e elvetianul.

cu budigai treisferturi, cu tricoul taiat la maneci sa lase bicepsii sa fie mangaiati de privirile fetelor din tribuna, cu bandana colorata sa-i tina stranse pletele in care deja se ghicea chelia, nadal era in ochii celor multi un redneck care dincolo de mizeria zgurei nu stie sa priveasca.

subjugati de laserele lui federer, covrigii lui nadal ocolind adversar si fileu, aveau ceva de targ de dragaica intr-un sport in care clovnii deveneau mai seriosi ca predicatorii. omul continua sa isi scoata panatalonii din fund, sa are terenul ca un U650 si sa inceapa sa cucereasca fani cu un fair-play pe care gulerele albe nu l-ar fi putut proba in 3 generatii.

i-a luat fata lui federer in meciurile directe, dar specialistii au ridicat din spranceana, ceva gen pe zgura e piua - nu se pune. apoi au venit jocuri olimpice, wimbledon si australian open. baiatul care manca jar nu s-ar fi dat batut nici daca il trimiteai dupa sifoane, timp in care veneau trupe usla sa-i bombardeze terenul. a ajuns numarul 1 si asta, parca, il facea sa alerge mai tare.

apoi, cineva i-a deocheat genunchii si dupa un meci din ala cu djokovici in urma caruia apar prajituri cu nume noi la cofetarie, nadal s-a taiat. a disparut cateva luni si cand s-a intors, el si tenisul pe care il juca se subtiasera. tricourile aveau maneci sa nu se vada muschii atrofiati, alergarea fara suflu se oprea dupa cateva sprinturi, loviturile adanci ca o taietura in port se duceau afara sau in plasa.

pe cat m-am bucurat pentru el cand era capitan de plai, pe atat m-au intristat caftelile pe care le incasa. totusi mi se parea de bine, ca omul nu se enerva, nu spargea, nu rupea. primea bataile asa cum primise si victoriile. n-avea cum sa nu-si revina! la turneul campionilor a jucat prost si n-a castigat un meci. e frustrant ca dracu sa vezi cum il rup in doua baieti pe care cu cateva luni inainte ii alinia ca pe elevii de serviciu.

a venit 2010 si o finala cu davidenko in care m-am bucurat mai tare ca de aterizarea lui mos craciun, dupa un set castigat la 0. pana la urma a pierdut meciul si consolarea venea doar din faptul ca rusul il eliminase si pe federer.

azi la australian open, murray l-a invins din nou si nadal pare sa nu invie prea curand. cautarea lui continua si deocamdata nu a gasit nimic sa inlocuiasca 5 kilograme de muschi si ligamente pierdute. ratacirea asta, insa, mi-l face si mai simpatic si e dovada de care din cand in cand avem nevoie, ca drumul e mai important ca destinatia.

luni, 25 ianuarie 2010

vineri, 22 ianuarie 2010

baubau dolino

in cartea asta, oamenii se duc la milano, nu ca sa bifeze sezonul la reduceri, ci ca sa-i casapeasca pe localnici care nu doar ca erau cu nasul pe sus, dar ii si zgandareau pe altii sa fie la fel ca ei. fapta nu e importanta, ci e doar un pretext sa se puna pe picioare un orasel si un imparat sa bata europa si sa faca fapte de vitejie. dar nici faptele astea nu sunt importante, ci doar un alte pretexte pentru a descoperi un baiat.

baiatul o sa ne ia cu el de la regensburg la venetia, de la paris la constantinopole si de acolo in imparatia preotului ioan, gasind ceea ce noi nici nu ne mai gandim sa cautam. baiatul se face om si puterea pe care o are in sange e mai tare ca a lui captain planet: inventeaza lucruri pe care oamenii le cred pana in fundul inimii. asa plaseaza corpuri ale magilor, se plimba cu graalul dupa el si face fiinte perfecte, gen ypatii, sa se amorezeze de el. darul asta nu pare sa-l faca fericit si ceea ce il tine pe picioare sunt gandurile de a gasi o lume pierduta si prietenii care cred in visurile lui mai tare decat el.

dupa o viata pe drumuri, salveaza de la moarte un nobil-psiholog-cronicar si lui ii spune tot ce a trait sau nu, dar pe care posteritatea merita sa le afle. apoi se face stalpnic, strange bani si o ia inapoi spre pustietati sa mai strice o data perfectiuni filosofice cu dorinte lumesti.

pana la urma, baudolino e doar un pretext sa aflam ca "oamenii te bat cu pietre, singura data cand spui adevarul".

si un prilej perfect pentru eco (sau editura, dar eu as vrea sa fie eco) sa strecoare fix la jumatatea cartii, o harta cum alta nu e despre o lume cum alta nu e.

joi, 21 ianuarie 2010

actele la control

cine isi face iarna car si vara sanie nu e intelept,
de fapt, are permisul luat.

luni, 18 ianuarie 2010

flacara violet l-a ajutat, am inteles, dar state?



ca sa vezi la ce se uita hrebenciuc.

p.s.
stiti cum o alinta basescu?
flacarica

neomenesti

painea feliata e ca pantofii fara siret.
fara rost.

p.s
si cum zice banciu
la fel e si otv-ul fara burtiere. subscriu.

joi, 7 ianuarie 2010

pana nu esti prost, destept n-ai cum sa fii

asta aveam s-o aflu tocmai la bruxelles si fara s-o intalnesc pe eba.
ceva, ceva stiam eu din romania, dar parca atunci cand esti la niste distanta de cotineata ta, treburile de tipul asta se decupeaza mai bine.

in loc sa punem banii in buzunarul celalalt si sa zicem ca am fost, noi, nu, hai sa vedem si atomiumul. c-o fi vreo branza mare si sa prindem si noi macar niste zer din ea. asa ca batem toata capitala europeana, si ne prezantam in fata maretului edificiu. n-avem vreme sa-l admiram in salbatica-i splendoare ca bagam de seama ca in 10 minute ingrijitorii pun lacatul pe el si sa mai repetam a doua zi operatiunea, venea peste mana. ne bulucim, prindem biletele cele de pe urma, ca minte nu vindeau si pac - la edificiul care avea si un orificiu. sa intri inauntru, cum ar veni.

ne asezam la rand, domnii care se ocupau de turisti se gadilau, ne zicem asa o fi obiceiul la atomium trebuie sa te gadili ca sa intri in atmosfera. n-avem timp sa ne cautam punctele sensibile la gadilici ca al nostru grup e invitat in liftul care o sa ne duca pana in varful parascoveniei. urcam, frumos, inauntru, geam in loc de tavan, sa bati in pantecaria atomului fiecare neutron de rugina si vopsea proaspat aplicata.

ne inghesuim cu niste altii la fel de bucurosi ca si noi ca nu ratasera ultimul tango pe vara, ghida in uniforma apretata se prezinta ca fiind celine si ne mai spune ca pana in varf, unde sunt o platforma si un restaurant o sa ne umple bagajul cu informatii de n-a avut neam de neamul nostru.

ne simteam cam ca prunariu cand l-a trimis ceausescu la moscova. nici gravitatia nu ne mai oprea. liftul, c-o viteza nemaintalnita atunci cand a fost construit, sistemul de siguranta cu greu egalat, asa se dadea mare celine, bla et bla.
si deodata stop, fara nici un hop, doar stop. celine se uita la noi, noi la celine.
ghida apasa un buton si-l tot apasa, noi ne uitam in sus si vedem ca usa de evacuare e la zeci de scari lumina. ca belgienii se gandisera, cand facusera magaoaia de lift, cea mai ce din lume, construisera, asa, sa fie si scarite de evacuare.

celine, cu glasul stins ne asigura ca totul e in regula, ca se mai intampla chestii din astea o data pe an. noi o intrebam cand s-a intamplat ultima oara si ea cu ochi stinsi de capreoara zice ca ei nu i s-a mai intamplat niciodata. nu va panicati, zice ea in timp ce picioarele i se scurg si se asaza in fund pe podeaua bine maturata a liftului. n-are ce sa se intample in afara de faptul ca o sa ramenm fara aer. doar atat? pai cate bacterii anaerobe sunt? noi la ce sa ne plangem.
celine buseste la telefonul de serviciu, dar dupa broboanele de sudoare ce ii acopera parul proaspat spalat pare sa fi uitat numarul. se chinuie ceva, noi ne miram ca nu ii suna pe colegii ei pe mobil, daca telefonul de urgenta nu merge, dar celine e mai alba decat o gulie uitata in frigider.

intre timp, in lift se incalzise binisor, incercam sa rasuflam mai mult nu si celine se gandeste sa ne destreseze intrebandu-ne din ce tari am venit noi sa ramanem blocati in lift la atomium. care polonez, care spaniol, care francez, noi nu raspundem. consumam aerul degeaba, ce naiba. liftul, resetat de baietii de la pupitru (intre timp noi ne rugasem sa nu fie aia de jos de ii vazusem gadilandu-se ca urcam scarile de evacuare pana la ziua, mai ceva ca spiderman) da semne de revenire. simbiotic, si lu celine ii revine culoare in obraji. tusti ajungem la usa de evacuare intermediara si suntem scuipati afara. celine, ca un capitan adevarat paraseste, ultima, corabia. apoi, ne explica ca putem cobori la parter sa mai incercam o data, daca mai avem ceva presiune in atomi. noi suntem trecuti la spanioli si mult mai infipta celine ne ordona sa explicam si concetatenilor nostri care nu pareau a intelege franco-engleza, conditiile de eliberare.pe noi ne umfla rasul, mai ceva decat ne umflase frica mai devreme.

hotaram sa mai dam o sansa liftului-minune-se-blocheaza-de-faci-spume. nu ca am vrea noi sa ne auzim adrenalina cum chiuie in artere, ci pentru simplul fapt ca am fost bagati in fata, la coada nou-formata.

luni, 4 ianuarie 2010

cine se scoala de dimineata

ii e somn toata ziua.

p.s.
cred ca asta e o dovada clara de maturizare.
sunt intelept din a patra zi a anului.