stiu sigur k in mine sunt niste limbi cum nu s-au vorbit vreodata in romania. si unele nu se mai vorbesc niciunde. toate cuvintele alea care pareau pierdute si-au pus traistutza in varful batzului si au plecat spre mine intr-un convoi lung de vorbe necajite.
nu stiu cine le-a dat de stire ca eu as primi refugiati lingvistici, ca nu fac deosebire intre consoane si vocale, ca nu ii judec dupa fondul lexical. poate asa e, cine sunt eu sa le privesc de sus ?
faza proasta acum e ca s-au strans din zari si departari atatia si atatea incat spatiul meu locativ da pe din afara. sa nu va mire daca in curand o sa presar in conversatie frumuseti gen tlana, gurlu sau patari. si sa nu va simtiti jigniti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu