marți, 24 februarie 2009

fara sto

ce e un ecologist?
un egoist ce se plimba de colo, colo.

luni, 23 februarie 2009

martor tartor

linistea se opreste pe tacute cand da de lumina. face doi pasi inapoi si o ia la fuga cu pasi mari si infundati. cand nu poate infunda pasii, se lasa in genunchi, apoi pe spate si apoi se rostogoleste pana o pierzi din ochi.

e cuminte ca orice liniste crescuta departe de zgomote. nu vrea sa deranjeze si din cauza asta, nici nu da telefon atunci cand vine. unii cred ca e nepoliticos, dar nu e. mai degraba si-ar taia un deget lung si subtire decat sa-ti ajunga ceva la urechi. daca ar fi dupa ea, ar intra pe geam sau s-ar strecura pe gaura cheii. dar, nici bunavointa ei nesfarsita nu ajuta mereu.

oamenii prefera termpoane cu mai multe straturi care se inchid temeinic si rasuflarea ei taiata poate fi confundata cu un abur racoros. de prisos sa-ti spun ca nu bate niciodata. atunci, ramane atarnata ca un electrician pus pe escalada si sta asa pana cand deschizi geamul sau dai muzica atat de tare, incat fuge ingrozita tinandu-se de urechi. munch a vazut-o.

vineri, 20 februarie 2009

stranger in the night

azi-noapte m-am intalnit cu michael jackson. venise la noi in birou, adus de cineva de la religie.
mi-am dat seama ca nu mai e ce a fost odata, pentru ca a fost abandonat in grupul de montaj, fara prea multe cuvinte. sa stiti ca e mai politicos decat pare, aproape sfios, nici sa se aseze nu indraznea fara sa fie poftit.
avea o palarie ca la justin timberlake, blugi si o geaca subtirica. probabil ca era si incaltat, as fi bagat de seama daca era in laboantele goale. n-am discutat prea multe, ma jenam sa-l intreb una-alta, fusese michael jackson totusi. la un moment dat a zanganit ceva afara (mamaaa, ce vant era aseara) si m-am dus sa vad daca au cazut antenele. cand m-am intors, michael plecase.
sunt sigur ca nu se mai intoarce niciodata?

sâmbătă, 14 februarie 2009

inainte si dupa, dar mai mult dupa

aia care vor la beirut, nu la barcelona. si aia care isi opresc telefonul la cinema.
aha, si aia care folosesc mai mult sapun, decat gel. aia care-l prefera pe tweety cartoon, nu tatoo.
plus aia care au ikea dar vor sa scape de ea. aia care au o parere despre trafic, dar prefera sa n-o mai spuna si ei. aia care nu stiu cati km de partie sunt in austria.
aia care fac poze pe pod, sub pod, in pod, nu pe ipod. aia care ofera flori fara staniol. si aia care nu stau pe stanga la scarile rulante. aia care fac sport, deci nu merg la sala. aia care poarta tricou peste camasa.
aia care injura fara sa-si bage pula. aia care deschid fereastra, in loc sa dea drumul la aer conditionat. aia care merg fara gps de acasa pana la serviciu.
si aia care au in casa mai multe sticle decat pahare si mai multe carti decat dvd-uri.
pana la anu, a trecut ma!

marți, 10 februarie 2009

alo

acum e simplu. dar lipseste timpul.
atunci era complicat, dar poate ca timpul era mai lung. cine stie,
modificarile climatice afecteaza si timpul?

n-aveam telefon, dar ai mei erau pe lista. urma sa il instaleze intr-un an sau poate doi. pana atunci, daca aveai ceva de spus, scriai. sau nu scriai. mergeai la centrala si asteptai sa primesti legatura. la cabina 4 sau 2 sau chiar 8, aia din capat. ce noroc daca erai la 8. nu aveai pe nimeni in dreapta si puteai sa vorbesti mai tare. nu se stie de ce oamenii au tendinta sa vorbeasca tare la telefon. cu atat mai tare cu cat il stiu pe celalalt mai departe. ce bine de noi ca nu aveam pe nimeni in tokyo sau vancouver ca s-ar fi auzit din valea plopilor. vorbeam inter-judetean. mai mult mama, ca eu n-aveam lucruri importante de spus. legaturile astea erau fragile, imediat se pierdeau. legaturile telefonice sunt ca arbagicul pus primvara, trebuie sa-i atasezi si o sperietoare facuta din zdrente ca altfel pasarile il mananca. zic si eu...n-am vazut legaturi telefonice.

telefonul din cabina nu avea disc si cred ca asa se simt cartitele cand ies la soare. la mana destinului si a deshidratarii. de aia era de preferat sa nu intri in cabina inainte sa fii anuntat: ploiestiul, ploiestiul, cabina 5. nu exista stinghereala mai mare decat sa stai inchis intr-o cabina telefonica cu un telefon orb care nu suna. nici macar cand ramai singur cu tatal ei pentru prima data si el porneste discutia aia: ce ai de gand cu fata mea?

la telefon vorbeai repede, spuneai daca ai luat covor, daca la voi se gaseste carne si unde pleci in concediu. ce faci nu se intreba pe vremea aia. se stia ca facem bine. dupa aia puneai telefonul in furca si te duceai sa platesti convorbirea. cu bani pe care erau tractoare si raze de soare.

tacerea era nepretuita.

luni, 9 februarie 2009

vineri, 6 februarie 2009

stare moral-meteorologica

a dat sinceritatea in noi dupa cum se poate constata si afara.
e singura concluzie pe care o poti trage cand vezi ca nu mai ingheata apele.

miercuri, 4 februarie 2009

o fapta cumplita

mana era sigura pe mistrie. o tinea cu importanta cu care un sef de stat iscaleste decretul de destituire si mandria cu care un exhibitionist isi tine prohabul.

folosea mistria pe post de cazma, dar nu-l deranja. avea cu ce si-si facea treaba pana la urma. mai sapa, mai privea in sus. daca ar fi fost soare ar fi privit smechereste pe sub sprancene, dar asa pe ceata n-avea niciun rost. nici sapca n-avea, sa si-o dea jos si sa-si stearga fruntea. sapa, ce-i mai ramanea de facut?! daca sapa mai mult ar fi putut sa dea de conducta si acolo ar fi putut sa puna sticluta cu votca, dupa ce o golea, normal. arunca sticla si in sticla baga un bilet. daca se varsa in mare poate ca sticla aia ar fi iesit in ocean si asa o parte din el ar fi vazut australia sau o insula cu ursi albi.

cand termina de sapat, batatori totul cu pasi marunti ca atunci cand te prinde ploaia, ai ajuns acasa si tu vezi ca ti-ai pierdut cheia. neplacut, neplacut. pe urma aduse de sus niste lemnisoare, nici prea uscate, nici prea verzi, rupte din cais si ciopartite pe masa din bucatarie. un butoi fara fund, dar plin de rugina (o compensatie absolut normala) urma sa stea deasupra instalatiei si va dirija maiestuos fumul spre halcile de slanina. pe care o sa le prinda de facaletul veciunului, pentru ca ar fi insemnat sa il strice pe al lui si inca nu era capabil sa faca pasul asta.
cand fumul se ridica usor, chemat de un imblanzitor mut si mohorat se ascunse in casa scarii si privi cum mirosul bio si negura fara e-uri imbratiseaza cartierul.

pentru o treaba temeinica ai nevoie de graunte si glagorie.
poate n-ar fi rau sa-si schimbe numele in georgescu.

marți, 3 februarie 2009

luni, 2 februarie 2009

caliente

astazi, intr-o discutie, am auzit expresia:
prezumtivul mucegai.

sunt de parere ca e un bun inceput de saptamana.

istorie. cel mai bun din 5 seturi

i defeat you to the end, i defeat you in France (2008, 2007, 2006, 2005),
i defeat you on the seas and oceans,
i defeat you with growing confidence and growing strength in the air,
i defeat you in our Island, whatever the cost,
i defeat you on the beaches,
i defeat you on the landing grounds,
i defeat you in the fields and in the streets,
i defeat you in the hills;
i never surrender






->