povestea de care ai grija ca si cum ar fi a ta

avea urechi mari si negre. cam ciudat, pentru preferintele majoritatii. oamenii l-ar fi preferat cu urechi mari, dar albe. da` na, asta e.

din blana cenusie, cadea fir dupa fir, in timp ce el tremura de parca ar fi stat pe o combina. in fata lui, cortina groasa ascundea sala plina. in primul rand zarise si un baiat cu un morcov, dar se gandea ca azi avea chef de salata.

muzica porni incet....taratata. cortina se ridica de parca se speria de umbra ei. pash-fash. in lumina luminilor intra plin de mister marele Hocus-Pocusini.
isi ridica masca de camuflaj de pe fata, facu o reverenta obscena spre public. de la buzunarele din spate ale blugilor scoase betisoarele chinezesti magice. asistenta imbracata in pantaloni de schi si pufoaica, sexy si una si alta, ii aduse o portie de taitei cu carne. lua de 2-3 ori si arunca castronul in public. se nimeri sa ii pice in cap unui angajat la gradina de iarna. acesta nu reactiona, comsiderand ca omul trebuie sa cunoasca de toate in viata.

"de care vreti?" intreba magicianul. "de dama sau de barbat?"
"de dama, de barbat", chiui sala. "cine vrea de dama, mana sus!"
"cine vrea de barbat, acum?!". "e clar, castigator in seara asta e de barbatttt!!!"
"uraaa" striga baiatul din primul rand.
"de care sa fie?"
"melon"
"joben"
"sapaca cu cozoroc"
"de cowboy"
"panama"
"ce-ati zice de o tiroleza plina de insigne??"
sala innebuni, desi aproape niciunul nu stia cum arata o tiroleza. doar de insigne auzisera.
"daaaaaaaaaaaaaa".

dintr-odata chiar incepu numarul de magie. cu betisoarele naclaite de sos de soia, Hocus-Pocusini se apropie de iepurele de pe masa. lumina se facea din ce in ce mai mica. muzica sporea in vibratii, ochii se cascau din ultimul rand pana in spatele scenei. iepurele aproape ca isi smulgea singur blanita.

"samshoblomamuritatskovinatertiumnondaturbang".

cand betigasele atinsera blana, muzica se opri si din iepure tasni ceva. burta iepurelui arata de parca inghitise o grenada. sangele sarise pana la strapontina plasatorilor. lumea ofta, dar aplauda repede cand Hocus-Pocusini veni in fata lor si fara graba, ii facu semn asistentei. fosgaind in panatalonii de schi, fata se auzi venind prin scena in care doar El avea dreptul sa se vada. lui Pocusini i se aseza pe cap, cu grija, o tiroleza cu insigne de cercetas.

morcovi, mere, frunze de varza se adunau incet incet la picioarele scamatorului.