miercuri, 13 octombrie 2010

o poveste cu defect de fabricatie

unde nu-s flori si nici papuci, iar ciupercile cresc pe muzicute, traia intr-o casuta cu doua balcoane un ciclop schiop.

peretii casutei, care nu era chiar casuta, ca nici ciclopul nu era vreo piticanie erau din napolitane. cei din sud din napolitane cu vanilie, cei din nord din napolitane cu ciocolata, iar tavanul din napolitane cu alune, deoarce ciclopului ii placea sa ciuguleasca alunele direct din grinda, asa cum sunt unii care ling sarea direct din salina.

pentru ca avea acest obicei, pe jos, in casuta lui erau multe firimituri de napolitane pe care ciclopul le lua pe talpa si le ducea prin toata intinsa lui proprietate. ciclopul ar fi trebuit sa fie tare nefericit tinand cont ca avea capul mare si ochiul in mijloc si pe deasupra si un singur picior pe care topaia inainte si inapoi de parca ar fi fost pe ghetus cu niste patine foarte ascutite. dar, bineinteles ca nu era deoarece avea cea mai frumoasa meserie din lume.

era desenator de luna. si in fiecare seara cu sariturile lui caraghioase urca o scara pana-n cer sa lipeasca luna pe care o desenase ziua intreaga,
cu guma cu aroma de pepene.

uneori desena o luna plina ca o lipie libaneza pe care stelele abia asteptau sa o invarta pe degete crezand ca e un blat de pizza. asta il amuza nespus pe ciclop care radea zgomotos cat il tinea drumul de intoarcere pe scara. alteori facea o luna atat de ascutita ca spiridusii il rugau sa le-o imprumute sa sparga baloane cu ea, dar ciclopul rostogolindu-se de ras le spunea ca baloanele pot fi sparte si cu ace de albina, nu doar cu luna lui, ceea ce, pe spiridusi ii inghiontea sa-si dea ghionturi si sa plece grabiti strigand un “multumesc”, pe care daca ar fi avut o singura ureche, ciclopul nu l-ar fi auzit.

se intampla uneori, insa, ca luna sa nu se vada deloc si atunci oamenii inventau cuvinte ca eclipsa sau fenomen cosmic si se inghesuiau sa priveasca in sus prin lunete sterse cu grija.habar nu aveau ca in casuta lui, ciclopul adormise cu capul pe luna, aceasta i se lipise de cap si ciclopul intrat in panica o cauta prin toate crapaturile napolitanelor.

cand obosea sa rascoleasca intreaga casa plus balcoanle incepea sa deseneze o luna noua, dar asta dura ceva vreme si atunci se intampla ca soarele sa il imbratiseze cu puterea pe care o ai cand nu-ti intalnesti de multa vreme un prieten.

Niciun comentariu: