joi, 7 ianuarie 2010

pana nu esti prost, destept n-ai cum sa fii

asta aveam s-o aflu tocmai la bruxelles si fara s-o intalnesc pe eba.
ceva, ceva stiam eu din romania, dar parca atunci cand esti la niste distanta de cotineata ta, treburile de tipul asta se decupeaza mai bine.

in loc sa punem banii in buzunarul celalalt si sa zicem ca am fost, noi, nu, hai sa vedem si atomiumul. c-o fi vreo branza mare si sa prindem si noi macar niste zer din ea. asa ca batem toata capitala europeana, si ne prezantam in fata maretului edificiu. n-avem vreme sa-l admiram in salbatica-i splendoare ca bagam de seama ca in 10 minute ingrijitorii pun lacatul pe el si sa mai repetam a doua zi operatiunea, venea peste mana. ne bulucim, prindem biletele cele de pe urma, ca minte nu vindeau si pac - la edificiul care avea si un orificiu. sa intri inauntru, cum ar veni.

ne asezam la rand, domnii care se ocupau de turisti se gadilau, ne zicem asa o fi obiceiul la atomium trebuie sa te gadili ca sa intri in atmosfera. n-avem timp sa ne cautam punctele sensibile la gadilici ca al nostru grup e invitat in liftul care o sa ne duca pana in varful parascoveniei. urcam, frumos, inauntru, geam in loc de tavan, sa bati in pantecaria atomului fiecare neutron de rugina si vopsea proaspat aplicata.

ne inghesuim cu niste altii la fel de bucurosi ca si noi ca nu ratasera ultimul tango pe vara, ghida in uniforma apretata se prezinta ca fiind celine si ne mai spune ca pana in varf, unde sunt o platforma si un restaurant o sa ne umple bagajul cu informatii de n-a avut neam de neamul nostru.

ne simteam cam ca prunariu cand l-a trimis ceausescu la moscova. nici gravitatia nu ne mai oprea. liftul, c-o viteza nemaintalnita atunci cand a fost construit, sistemul de siguranta cu greu egalat, asa se dadea mare celine, bla et bla.
si deodata stop, fara nici un hop, doar stop. celine se uita la noi, noi la celine.
ghida apasa un buton si-l tot apasa, noi ne uitam in sus si vedem ca usa de evacuare e la zeci de scari lumina. ca belgienii se gandisera, cand facusera magaoaia de lift, cea mai ce din lume, construisera, asa, sa fie si scarite de evacuare.

celine, cu glasul stins ne asigura ca totul e in regula, ca se mai intampla chestii din astea o data pe an. noi o intrebam cand s-a intamplat ultima oara si ea cu ochi stinsi de capreoara zice ca ei nu i s-a mai intamplat niciodata. nu va panicati, zice ea in timp ce picioarele i se scurg si se asaza in fund pe podeaua bine maturata a liftului. n-are ce sa se intample in afara de faptul ca o sa ramenm fara aer. doar atat? pai cate bacterii anaerobe sunt? noi la ce sa ne plangem.
celine buseste la telefonul de serviciu, dar dupa broboanele de sudoare ce ii acopera parul proaspat spalat pare sa fi uitat numarul. se chinuie ceva, noi ne miram ca nu ii suna pe colegii ei pe mobil, daca telefonul de urgenta nu merge, dar celine e mai alba decat o gulie uitata in frigider.

intre timp, in lift se incalzise binisor, incercam sa rasuflam mai mult nu si celine se gandeste sa ne destreseze intrebandu-ne din ce tari am venit noi sa ramanem blocati in lift la atomium. care polonez, care spaniol, care francez, noi nu raspundem. consumam aerul degeaba, ce naiba. liftul, resetat de baietii de la pupitru (intre timp noi ne rugasem sa nu fie aia de jos de ii vazusem gadilandu-se ca urcam scarile de evacuare pana la ziua, mai ceva ca spiderman) da semne de revenire. simbiotic, si lu celine ii revine culoare in obraji. tusti ajungem la usa de evacuare intermediara si suntem scuipati afara. celine, ca un capitan adevarat paraseste, ultima, corabia. apoi, ne explica ca putem cobori la parter sa mai incercam o data, daca mai avem ceva presiune in atomi. noi suntem trecuti la spanioli si mult mai infipta celine ne ordona sa explicam si concetatenilor nostri care nu pareau a intelege franco-engleza, conditiile de eliberare.pe noi ne umfla rasul, mai ceva decat ne umflase frica mai devreme.

hotaram sa mai dam o sansa liftului-minune-se-blocheaza-de-faci-spume. nu ca am vrea noi sa ne auzim adrenalina cum chiuie in artere, ci pentru simplul fapt ca am fost bagati in fata, la coada nou-formata.

Niciun comentariu: