grija candidatelor la functia suprema de miss e una singura.
sau, cel putin, asa ne spun noua. vor ca noi sa credem ca pe ele le lasa rece ultima crema cu quenzima, cea mai noua colectie din habar n-am ce magazin sau o bijuterie si fina si dulceaga. in schimb sunt, irefutabil, terorizate de grija pacii mondiale. si vor sa le credem. eu nu le cred. cum as putea, cand frumos si destept n-au mers niciodata impreuna, iar frumos si moral nici macar nu s-au gandit sa se aseze laolalta ?! E mai la indemana (sic) sa preiei vorbe, sa transporti idei, sa fii un stick usb cu masuri ideale 90-60-90.
sa arunci cu cartea de vizita dupa ele ar fi prea usor. in lumea, a oamenilor, asta se intampla pretutindeni. si tuturor.
culegem citate, recoltam proverbe, adunam vorbe de duh. de folosit o sa ne foloseasca, asta e fara indoiala. impresionam, epatam, uimim, cucerim, sfatuim, avansam. in fotolii, paturi, scari...
suntem cu toti o specie de miss, prea obositi sa ne cautam propriile vorbe, prea blazati sa mai si gandim pentru noi. vorbim tare, accentuam complice, aprobam tacit.
cresterea e tabela de marcaj, nu e meciul in sine. tribunele, unde sunt tribunele ?
companiile trebuie sa invete sa mearga cu mai multe viteze; nu se poate castiga o cursa de forumla 1 cu un tractor John Deere. dar cu o combina ? managers do the things right, leaders do the right things… and Nike just do it.
asa ca ne amagim. nechezol in loc de cafea, consilieri in loc de hotarari, gargara in loc dialog. ne iluzionam, sau nici macar, cum ca ne-ar pasa, cum ca am avea habar, cum ca am participa. luam mai multe pastile decat decizii, ne plangem mai des decat plangem, ne instruim, dar nu ne mai educam.
poate ca ar trebuie sa folosim mai putin cuvantul trebuie, sa recunoastem mai des ca nu sunt atatea functii de sef cate ne-ar placea noua si sa uitam o data pentru totdeauna bastonul de maresal in ranita de soldat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu