tu ce ai primit de Craciun?

avea 80 de ani. sau 90. sau 100.
greu de ghicit. pentru ca asa face timpul cu unii oameni. ii baga in buzunar si uita de ei.
mergea ca patinatoarele, fara sa indoaie genunchii si tinea centrul curtii, asa cum fac boxerii cand stapanesc meciul. poate ca si zambea, desi zambetele sunt greu de vazut cand broboada e cat o patura. lumea se dadea din fata ei, asa cum faci si tu cand vezi oameni nebuni sau bolnavi. paltonul ducea urme de ceara si de noroi si mirosuri multe. mai multe decat mai suntem in stare sa recunoastem.

avea o sacosa in mana si mana avea o manusa. poate. sau poate era doar uscata. a incercat sa urce treptele pana in biserica, dar fara ajutor nu a reusit. a disparut printre oameni, dar apoi a iesit tinand cateva lumanari care ii aratau drumul pe care noi nu-l mai vedem.

nu stiu daca a aprins si pentru vii, intotdeauna cei morti au nevoie de mai multa lumina. a plecat incet, cautand din ochi, ochii celorlalti. la un metru de mine s-a oprit si mi-a spus:
baiatu!

m-am apropiat crezand ca are nevoie de ceva. a scos din sacoasa ei o punga innodata la capat. napolitane, fursecuri, coliva si sarmale. toate de-a valma. amestecate cum sunt gandurile noastre cand credem ca suntem fericiti. dulce si sarat, cocos si orez.

am primit punga, am zis ce se zice si am vrut s-o imbratisez.
din biserica, zidurile strigau ce stiu ele mai bine:
"si ne iarta noua greselile noastre"