duminica oameni n-au porecle
li se spune curat pe numele cele bune.
care nu li se potrivesc deloc, ca hainele de moarte,
pastrate cu mare grija on lacra.
poate ca lumea simte nevoia de primeneala dupa o
saptamana pe camp,
ori in pleava si praf la spatele masinii de treierat,
cand strang paiele cu furca si cara plastele, legate cu
lantul.
se sta la poarta sau la fereastra, dar ochiul e pe drum:
cine mai trece la deal sau la vale?
- uite-l si pe nea dumitru seder, zice ne florea, pleca de dimineata. asta iar tocmeste niscai boi. bun giambas.
asa devreme, nea dumitre? te duci parca vii.
- bag` sama, vinde al lui pasarica boii si ma reped sa-l
ajut sa-i tocmeasca.
- de ce-i zici nea dumitre? asta nu e bag-seama?
intreb eu nedumerit.
- ei, rade nea florea, asta e porecla, dar pe el cheama
dumitru seder, de isprava om!
stii unde sta? aci de la vale de fantana, in hardughia aia;
are sania in casa cu focul si doarme pe-o usa daramata,
anica i-a umplut casa cu clote,
cand am intrat odata nu stiu cum s-au speriat, uite asa
sareau de pe cuibare, toate in toate partile, ca liliecii -
fir-ati ale naibii! zicea anica.
hopa, ca vine si
primavra - se mira cineva.
de la cotitura aparea cucu, inalt, cam dejghinat,
dar banutul tot stralucitor la ureche.
- i-a murit un frate si ca sa nu ajunga moartea
si la el, ca e singurul mostenitor, i s-ar stinge neamul,
si-a pus banul ala galbui la urechea stanga. vezi
ca i-a purtat noroc, n-a cazut de pe capriori.
ma, uite, cat e el de jigarit, a scobit toate lemnele
si-a facut satul din nou.
bun maistor.
- buna ziua, nea ionita, te dedesi jos de pe cosmelie,
nu vrei sa sai ca manole deloc, ai?
- pai, fir-ar sa fie, ma tin bine, eu merg pe case ca
pe susea,
nici nu mai bag in sama, daca de mic tot pe la cucumele
- da` i-auzice-ntreaba copilul asta,
banul ala al dumitale mai merge?
- merge, merge, ca doar nu merge de-a tuturiga,
zice, si se duse vesel la vale.
aflu o multime de noume noi, sterse, care nu spun nimic,
nume de pomelnic, n-au nici o legatura cu frumusetea
poreclelor.
pe soalda lui cazacu o cheama tata floarea.
pe spanzu - ion
pe focu - tot ion
pe darmon - fane dragu
pe boc - titu seder
pe ciuse, al cu caciula mare tuguiata care trece
fudul in picioare in caruta
prin sta, de i se pare nevesti-si de sta
impopotonata alaturi ca toate muierile se
uita la el
si cand ajunge acasa se pune de le face farmece, il
cheama nete,
adica nu, asta e tot porecla - il cheama popescu
(unii au cate doua, trei),
pe civica - amarazeanu
pe guit - gogu
tot felul de nume pocite. astea sunt ca apa salcie,
zice nea florea,
apa aia de nu spala si nu fierbe fasolea.
dar duminica e pacat sa poreclesti lumea.
sa se bucure toti, e zi de odihna.
de pe linie de la deal apare ioncica lui mutu,
cu furca-n brau, torcand,
asta de und eo fi avand atata lana? o sa toarca sin-n
mormant.
- gaga ionica, nu te mai hodinesti?
- si pe mutu ei, cum il mai cheama? intrebam eu,
sa aflu totul pana la capat.
- pai, ... tot mutu. astuia n-ai ce-i mai face,
asa l-a lasat Dumnezeu.
e mut si-n ziua de Pasti, saracul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu