ce se poarta de revelion

se poarta sa te faci muci, k nu se merita sa te gineasca 2008 treaz.
se poarta sa-ti iei la vreo juma de kil aur pe tine, sa te urci pe papainoage si sa mergi la munte. neaparat, pe valea prahovei.
se poarta sa urli ca dementu si sa sari pe varfuri la inceput si pe calcaie mai tarziu.
se poarta sa tragi cu artificii inclusiv in doamna ma-ta.
se poarta sa-ti executi spituri in popou, inghesuindu-te la romexpo lu` vanghelie.
se poarta sa spargi sticlele de sampanie, de preferat in capul celui din fata.
se poarta sa bagi la mat salata beuf.
se poarta sa dai sms-urile de acu` 3 ani.
se poarta distractia in toi.

am gasit-o pe elodia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

senzational, incredibil, fabulos, exuberant, spectaculos, nemaipomenit, delicios, pasionant, desavarsit, total, mondial, deci, dati-mi voie - bomba.
imagini spectaculoase, unice, needitate, primite acum cateva minute de la echipa noastra de investigatie. se poate vedea clar numarul masinii, in care elodia este ascunsa.
si suntem abia la pisodul 12345.
ramaneti cu zarumare, pentru ca nici nu stiti ce pierdeti! (orban, se aude tata?!)

ma jigneste un cadou

nu, agenda voastra nu e mai frumoasa.
nu, calendarul vostru nu e mai deosebit decat altele.
nu, vinul vostru e la fel de posirca.
nu, lumanarelele voastre nu au nimic dragut.
dak atat va duce capul sa dati cadou partenerilor si colaboratorilor vostri, inchideti cosmelia si luati pamant in arenda. va faceti un bine.
kkturile astea spun atatea despre voi.
k de fapt va doare in descarcator de toti.
k nimic nu va preocupa cu adevarat.
k sunteti ignoranti si snobi. zaharisiti si superficiali.
k nu aveti fler si nici viziune.
cheltuiti sa va faceti antireclama. mai bine decat ar reusi-o concurentul vostru.
noroc, k si el e la fel de tampit.
incercati un an sa uitati k exista agende sau calendare sau vin si luati-va o zi, in care sa treceti pe la fiecare destinatar al listelor voastre. strangeti-i mana si spuneti-i, personal, ceva. orice.
dar, nu sarbatori fericite.

ar merge si "sloboz"

zilele astea as interzice adjectivele prin lege.
anul asta cu atat mai mult. macar cu o contributie la buget sa se aleaga si statul dupa urma mea.
am gura plina de adjective pentru presa, politicienii, oamenii - nu-i asa contemporani cu noi.
se fac 18 ani de la revolutie si peste tot e bairam cu dj orban la kashtane. apar probe si dispar martori, se ivesc priceputi si dispare bunul-simt, se trag concluzii si se strange flegma pe gat.
nici nu va salut bah.

nici de maimute nu suntem buni

felicitari!
nu esti mai destept decat maimutele in fata carora te zgarmani in nas la zoo.
nu, k nu-mi permit sa te judec dupa asta. nu esti mai destept decat un macac (k sa fie umilinta completa) pentru k asa spun cercetatorii americani.
astia se plictiseau si cred k s-au gandit ei, bah ce sa mai chinuim noi azi?
hiiiiimmmmmmm, hamsteri am jupuit ultima oara sa vedem daca blana lor produce electricitate. ii iertam tura asta.
viermi de matase, shit, i-am injectat in primvara sa scoata perle. au scapat mizerii.
ahaaaaaa, macaci strigara glasuri de cercetatori. asa k au luat o turma de macaci si o turma de studenti. pe macaci i-au recunoscut dupa faptul k nu-si dadeau pantalonii jos in fata asistentelor.
i-au pus fata in fata cu niste ecrane de calculator, k de - atata ii duce mintea si pe cercetatori.
si ce-au descoperit?
maimutele se descurca la fel de bine la efectuarea calculelor simple ca si domnii studenti.

who let the dogs in

un caine vagabond, dezorientat de cate borduri noi a pipait anul asta, a hotarat astazi sa lase mersul pe jos pentru altadata si sa ia autobuzul. dupa ce a urcat, regulamentar prin usile de la mijloc, a pornit prin autobuz la pas in cautarea unui compostor sau poate controlor. cine sa-i mai priceapa si pe cainii astia?
a vazut cum stau lucrurile si a refuzat sa composteze (probabil avea abonament). asta l-a incurajat sa se zgaiasca candid in pupilele calatorilor de pe scaune, dar oamenii - animale cum ii stiti- nu s-au ridicat sa-i ofere locul. asa ca s-a intins in mijlocul autobuzului, multumit ca nu trebuie sa schimbe la prima.

un fel de wallace

un scotian a stat patru zile inchis intr-o toaleta publica.
el zice k a ramas blocat, dar la cat sunt astia de zgarciti, io-l banuiesc de diaree.

ce-si face omul cu telefonul lui

o linie erotica a fost reclamata la protectia consumatorului pentru k nu a satisfacut un client.
ce nu s-a inteles; omul sunase la consumatori dupa linia erotica pentru k-si amintise ca e bine sa prestezi protejat.

crapu-i frate cu romanu

presa bulgara scrie ca romanii au cumparat tot crapul din varna.
le intelegem mirarea, noi mai si cumparatatam, nu doar braconatatam.

parte de semne de carte

m-am tot intins pe ganduri zilele astea la ce imi lipseste cel mai mult din copilarie.
si dupa deliberari.
cred k imi lipseste semnul la carti. semnul pe care-l puneam cartilor indoind pagina exact la cuvantul la care ramasesem. uneori imi placea sa pun semn, mai mult decat sa citesc cartea.
seara tarziu, programul la tv se terminase demult, ochii isi cereau dreptul la pace, moleseala scapa in pat si punea cartea la piept. atunci apucai cartea de coltul cel mai apropiat, indoiai pagina la cuvant si presai de parca te-ai fi asteptat sa iasa cerneala din litere. abia apoi puteai sa duci somnul linistit. si cu cat era cartea mai veche cu atat placerea era mai mare. atunci gaseai semne gata facute si nici nu mai conta ca tu ai fi vrut sa citesti in continuare, semnul vechi isi cerea dreptul. te aplecai, cercetai de-a fir a par si luai urma semnului vechi. iti dadeai seama ca puteai merge mai departe decat stramosul tau intr-ale lecturii, dar ca un omagiu te opreai si calcai pagina exact in acelasi loc.
cand ti-ai indoit ultima ora ecranul laptopului sa nu uiti la ce pagina de google ai ramas?

c-o liga toti suntem datori

bucata care m-a uns pe suflet toamna asta.

asta e ca si cu paharul. optimist sau pesimist, cum vrea muschiul tau.

facut pe ultima suta de metri. dar mie imi place.

orice asemanare cu tara ta e pur intamplatoare

articol de prima pagina intr-un ziar.

presedintele, intr-un nou gest de suprema generozitate, a sponsorizat 121 de pelerini sa ajunga la locurile sfinte. grupul pelerinilor sponsorizati zilele astea e ultimul dintr-o serie care a zburat de pe aeroportul nostru la bordul unui avion charter.
vorbind la ceremonia de ramas-bun de pe aeroport, consilierul pe probleme de comunicare si pr a spus ca presedintele acorda o mare importanta valorilor si invataturilor religioase, acestea fiind principalele motive pentru care sponsorizeaza anual grupuri de pelerini. consilierul i-a indemnat sa se roage pentru sanatatea presedintelui, a guvernului sau si a intregii natiuni.
inaltul oficial l-a descris pe presedinte ca pe un lider vizionar care poarta interesele tarii in suflet si care face totul pentru dezvoltarea armonioasa a patriei. "toti ar trebui sa ne alaturam lui in aceasta nobila cruciada, in beneficiul nostru al tuturor."
de asemnea, el nu a pierdut prilejul sa-i persifleze pe criticii presedintelui in ceea ce priveste programul de sananate publica spunand "mi-as dori ca ei sa aiba sansa sa faca parte din acest minunat program al marelui nostru presedinte. atunci si-ar da seama ca se afla de partea gresita a baricadei."

pe de alta parte, conducatorul pelerinilor a spus ca toti credinciosii din tara ar trebui sa fie recunoscatori lui dumnezeu ca pot parasi tara pentru un mare eveniment, spre deosebire de alte tari unde instabilitatea face acest lucru imposibil. el si-a indemnat grupul sa respecte legile altor tari pentru a nu-si face de ras propria natiune. "luati ce-i al vostru si lasati ce-i al altora. in acea tara legile sunt dure si s-ar putea sa fiti pedepsiti daca or sa va prinda furand", a avertizat el.
o femeie dintre cele sponsorizate de presedinte, i-a multumit presedintelui pentru nobila sa fapta. ea a spus ca fara aceasta sponsorizare, nicunul dintre ei nu s-ar fi gandit ca ar putea avea mijloacele sa intreprinda aceasta calatorie. "sa ne rugam pentru sanatatea lui si a guvernului, astfel incat sa fie in stare sa continue pasii pe calea dezvoltarii."


si nu, presedintele nu e basescu. nici becali (da` seamana al naibii, right?)
si nici sf nu e. articolul e foarte pe bune. si e de ieri, 26 noiembrie.
asadar, bucura-te de stirile de la ora 5. inca e voie.


in rolul principal
presedinte:Alhaji Dr Yahya Jammeh

in alte roluri:
consilier: Ebrima JT Kujabi
seful delegatiei de pelerini: Kora Faye
vocea poporului: Fatou Saine-Touray

decor: gambia
www.observer.gm

a dissertation on romanian pork

la bruxelles se dezbate la sange o problema care pune pe bigudiuri nervii comisarilor.
la primul ignat in uniune, romanii refuza metodele stiintifice de sacrificare a agregatului porcesc, iar asta cade ca o cratita cu jumari in stomacul functionarilor europeni.
sa-i electrocutati striga uniunea. nu putem bre zic romanii, la noi e noroi si zloata in curte. vrei sa ne curentam pe capete? uniunea cade pe ganduri...
sa ne lasati sa pastram traditiile. sa-i taiem cum stim noi k si evreii si musulmanii taie in legea lor urla romanii. ba pardon, alea-s obiceiuri religioase, la voi e doar traditie medievala, raspund oficialii. romanii cad pe ganduri...
si atunci iese ideea care inmoaie soriciul.
nicio problema, udam porcu` cu agheazama si e bine pt toti, se concentreaza ai nostri.

restul comicariei, chair aici. powered by the economist.

vom circula si vom fi liberi

acum o revolutie e imposibila in romania. n-ar avea unde sa se tina.
sa luam modelul din 89. baricada la inter? poate pe inter. pe sosea nu e loc nici pentru picioare, d-apoi pentru improvizatii revansarde.
in fata la cc? sa strigam ole, ole, base nu mai e? se schimba borduri, tevi, si asfalt. compromis, de la primul indemn.
la televiziune? poate mai spre dimineata cand nu infunda calea dorobanti, wannabiii ce merg in pelerinaj la carciumile din herastrau.
si apoi cum sa raspunzi apelurilor disperate? suntem acolo la fix + 1-2 h, depinde cum se circula pe stefan cel mare?

in definitiv ce fel de revolutie ar mai fi si aia la care nu gasesti loc de parcare?

zoniana, pipera de peste mari

in creta, un sat intreg si-a bagat picioarele in tzatziukiul legii si a pus pe picioare o afacere mai prospera decat cazatul de romani. asa k in spatele plantatiilor de maslini, kirii s-au pus pe cultivat canepa, pe traficat droguri sau spart bancomate.
si ar fi cultivat ei si in ziua de azi, daca unul de-al lor n-ar fi zburat cu porsche-ul personal pe langa un echipaj de politie si apoi nu le-ar fi spus astora ca e zidar, cu 6 milioane de euro in cont.
politia cat o fi ea de politie a inceput sa-i caute la ulei. dar controlul s-a lasat cu raniti gravi din partea caraliilor, care vrand-nevrand au apelat la fortele speciale. in felul asta, legea a intrat in sat, dar s-a luat si cu mainile de cap.
la un singur cioban au gasit 1,5 milioane euro in cont. si asta nu era becali.
oare?

mi(au)lka

de la inceputul anului, in franta au disparut peste 450 de pisici. se banuieste ca vinovati ar fi elvetienii care le vand laboratoarelor medicale si tabacariilor. be serious, pisicile si-au luat lumea in cap, satule de viata buna. proprietarii sunt rugati sa lase jalea si sa le recunoasca aici.

cu sereleul pe masa

intr-un magazin ce apartine societatii "poala molidului", undeva in suceava, inspectorii au gasit dulciuri expirate din 2005 si 2006. asta ne baga rau de tot in ceata.
1. ori vesnicia chiar s-a nascut la sat.
2. ori versurile :" ce stie taranu ce e ciocolata, mananca hartia arunca bucata" s-au scris in bucovina.

tara noastra orez poarta

cand n-au ce face, unii se dau ecologisti.
eu cred k smecheria e alta. au descoperit japonezii orezu` cu lapte.

k nu se mai satura

dupa cina cu hartane si bulane, pranzul cu caltabosi, palinca si servicii secrete, senatorii o pun saptamana asta de un "mic dejun cu rugaciune".
ca sa nu le stea rugaciunea in gat, senatorii vor invita si corul divina armonie. perfect pentru un loc recunoscut drept eterna comedie.

harfe ong

ca buni impartiali ce sunt, societatea civila si politicienii au sarit cateva palme de la noada in sus si au cerut demisia nazistului cioroianu. perfect.
de ce aceleasi ong-uri si aceeasi societate civila nu a procedat la fel cand cu presedintele basescu si tiganca imputita?
cu ce e mai umana, europeana, ingaduitoare remarca presedintelui decat a ministrului? de ce ar demisiona cioroianu si basescu, nu? de ce gura unuia e aurita cand vorbeste de tigani si a altuia e spurcata? de ce unul e nazist si altul glumet?

cine ne mai da aripi

expertii englezi au descoperit ca Red Bull + votca = cocaina + heroina.
imi pare rau pentru expertii ajunsi la varsta asta, dar tin sa-i anunt, ca votca e mai buna la pahar decat la seringa.

ce cauta cubanezu in ungaria

s-a dus pe pusta(ii) si natia ungureasca.langa budapesta, 6 cubanezi au taiat si au batut la mandrii descendenti din atilla de le-a sarit astora carnea de sub sa. autoritatile au dat asigurari ca nu vor face diferentieri intre cubanezi si unguri. asta am crezut-o si cand ne-au spus italienii ca-i trateaza pe ai nostri ca pe ai lor.
cubanezii erau refugiati sponsorizati vreme de un an (ce-o insemna asta in politica) de SUA.

nici literatura nu mai e ce era odata

pe domnul asta il striga lumea carver raymond.
bai carver ce mai scrii? carver cand mai scoti o carte? carver bagi si tu ceva misto? si carver baga, k doar asta ii era meseria. sa bage povesti. si printre ele ceva paharutze de whisky. sau mai multe, dak e sa dam crezare gurilor guralive. plus tutun. cat puteau sa duca plamanii.

asa isi platesc unii facturile. scriu ce-i duce capul, cum ii duce mintea. pe carver l-am suspectat k-l duce de cand i-am citit primele bucati. mi-a placut atat de mult cum ia martz creierul in 3 pagini si ceva, cum da sufletul pe tobogan din niste sute de semne, incat l-am declarat sensei cu masina de scris si l-am recitit pana m-a busit plansu`.

de curand am aflat insa ca sensei carver era mai mult cu numele pe coperta si cu autografele in frizerie. adevaratul jupan al literelor carveriene era de fapt gordon lish, editorul sau. si ca daca nu ar fi fost lish, carver ramanea undeva la subsolul literaturii prajind carnati. ca de fapt lish taia scurt unde carver scria lung, ca lish impungea cinic, cand carver mugea patetic, ca lish le zicea drept, cand carver o lua pe aratura. ce sa zic, m-am simtit de parca aflasem ca steaua a facut blat cand a luat CCE in `86 sau ca traistariu tragea playbackuri la eurovision 2006.

draga cioro

dupa evenimentele din italia, cioroianu ar trebui sa lanseze un nou slogan:
"Romania, cea mai sigura tara...
Acum cand sunt cu totii afara."

disco, discobol

aseara ploaia ploua, vantul vantea, frigul frigea. iar eu impotriva constiintei si elocintei patrundeam in perimetrul in care n-am avut ce cauta atata amar de ani. si nici n-as fi avut daca baloanele de tenis ar fi fost mai multe, mai frumoase si mai aerisite. treaba e ca vrand-nevrand s-a facut 11 noapte si a trebuit sa ne indreptam spre spatiul nostru locativ.
si am fi mers noi daca am fi avut pe unde iesi din cochetul complex sportiv din(amo) soseaua stefan cel mare. lacat pe porti, usi si garduri, jandarmi lipsa la apel. numai bine sa faci masina bucati, s-o arunci peste gard si daca recuperezi toate piesele s-o asamblezi frumos pe barbu vacarescu.
dupa mai multe minute de urlete, zbierete si strigate s-a ivit echipajul de politie care ne-a scos pe langa vestiare, piscina si ceea ce mai au ei pe acolo.
exact ca-n need for speed.

sticla, mama intelepciunii

unii copii chiar au o copilarie fericita. si pe aceasta cale, rog familia lui Emanuel (sic), baiat in clasa I sa-si indrepte atentia si spre persoana mea. poate ma infiaza.
emanuel e convins k de fiecare data knd invatatoarea il noteaza cu "satisfacator", el a obtinut un "desfacator". si anunta lucrul asta in gura mare.
domnul tata lu emanuel, promit sa-mi spal paharul de fiecare data knd ne facem lectiile.

mai bine corigent decat repetent

cum mai pupi nota 10 in ziua de azi!
se ia un copil, de preferinta fata, cam ca la clasa a v-a.
se scoate la tabla, la materia geografie.
se da de desenat globul pamantesc la care se cere indicarea nucleului, scoartei, mantalei.
urmeaza ultima cerinta: gasirea meridianului de 0 grade.
totul brici, mai putin numele vestitului meridian.
se trece cu vederea. se cere carnetul. se marcheaza 10-le.

mentiuni suplimentare: fata era securista clasei. trecea pe foaie toti raii clasei si dadea lista profesoarei. sa te mai miri ca o sa fie premianta.

unde sunt urmasii romei

Te ia de cap de la primul giratoriu. Cum ar veni, unde autostrada te lasa cu masina-n balta. Ma rog, in laguna. Asa incepe Venetia, by car. By air, poate e ceva mai bine.
Se termina autostrada si tu tai fatza, cu 100 si ceva la ora, cirdului de autocare ce se deplaseaza conform timingului. Ii dai cocs, undeva in stanga se vad deja niste pereti frumos vopsiti, cu ceva statui. Pare ca si podul a ajuns la sfarsit, numai bine sa-ti bagi teava de esapament printre canale si gondolieri. Ca si Venetia asta e tot un Bucuresti, dar cu mai multe Dambovite ce se intersecteaza. Pentru asta ai si batut drumul, sa arunci peturile din benzinarii, fix in Canal Grande, altfel care-ar mai fi bucuria ?

Bine, ar mai fi, sa iei gatul, pentru ciulama, unor porumbei din piata San Marco, sa le arunci felii de pizza japonezilor din gondola, sa dai cu markerul dedicatii lu` Dinamo pe Palatul Dogilor. Sa nu anticipam...Ai ajuns in dreptul garii si vezi coada de fraieri ce se inghesuie spre parcarea alaturata. Nu esti ca ei; Loganu tau vrea la centru. Bine gandit, doar ca centrul (e cacofonie literara) tau e la vreo 20 de metri mai sus, unde ori te intorci din motive de end of the road, ori parchezi pe locurile rezervate persoanelor cu handicap. Asta-ti si recomandam, atata ca, atunci cand faci manevra din 3 miscari sa fii atent la masinile carabinierilor. Sunt multe si se iau din asta. N-ai incotro si parchezi la plata. De la 3 euro pe ora. Daca ar fi dupa tine te-ai intoarce sa compostezi a plecare la 10 min dupa ce ai parcat si de fapt sa te dai pierdut vreo 2 zile. Poti s-o faci si pe asta, ca de asta esti smecher. Abia asteptam sa te vedem la stiri.
Cum-necum ai ajuns in citta.

Faci capul girofar, nestiind pe ce sa focusezi mai repede, canale, gondole, strazi, monumente. Din fericire, e suficient zgomot sa-ti amintesti ca esti baiat de oras si sa te repliezi cat ai zice pizza. Te bagi in seama cu spaniolii de langa tine, comentezi cu suedezii din fata, te dai cetatean european cu olandezii din jur. Ai vrea tu sa-ti intoarca atentia. Sunt prea fuduli. Stiu doar sa puna capu-n harta si sa-i dea bice spre piata San Marco. N-ai tu conditie ca a lor, nici macar din aia fizica, asa ca te opresti la prima vitrina dupa prima biserica. Te sticlesti, lasi amprente, dai sfaturi. De cumparat nu cumperi nimic; Muranno, Buranno, lipsea doar Al Bano...
O iei din nou la picior, ca de gondola nu te poti lipi.Bate suta de euro si nu merita investitia. Cu romantism pe apa (si ceva in plus) te scoti mai ieftin in Herastrau. Ar vrea ei sa le calci muzeele, dar nu esti din aia. Tu cand dai banu` vrei sa stii ca nu-l mai ai. Din 2 motive: arta nu se manaca si cultura nu se bea. Te-nghesui cu turma, behai la rand, pasti la comun. Aia e, turismul e si placut uneori.

Ai ajuns pe miristea San Marco; exact in spatele unui tricou « Sibiu, capitala europeana ». Te-ntrebi la ce promotie l-a castigat si asa ratezi din ochi Palatul Dogilor. Nu-i bai, ai vazut leul venetian si acum cauti casa de schimb valutar. Poate te scoti mai bine decat cu euro. De porumbei scapi cu un simplu shu, ca de la atatia chelneri romani au invatat romaneste, de cersetori scapi c-o injuratura, de nevoile urgente scapi mai greu, ca si asta costa aici.
Ai putea fenta doua poduri si cateva stradute sa scapi de gloata, dar ce farmec are daca nu te inghesui cu tot turistu`?! Doamne Fereste, poate dai de o piateta unde 2 copii joaca fotbal, de o strada unde 3 calugarite s-ar rusina la vederea ta sau de o banca unde ai putea sta doar cu gandurile tale. Departe de zarva, blitzuri si masti.
Da`, ai si tu dreptate, atunci cum te mai lauzi ca ai vazut Venetia ?

si revelionul poarta un nume.

cam k aseara trebuie ca arata revelionul broastelor din bucuresti. apa de sus si de jos, lacuri pe strazi si in case, bulevarde pustii pe care nu se vede tipenie de om. vantul vj-ea frunzele de plop, marimile si micimile de pungi se holbau dupa sampanii, doar fulgerele de primavara nu primisera autorizatie sa faca lumina-n sarbatoare. mi-a placut mie, d-apoi lor.

fidel

l-ati pus pe tricouri, sutiene, sepci, vinuri, ceasuri (34.95 $), sosete, genti.
si o sa-l mai puneti. cani, prize, baloane, prezervative, ghivece de flori, sugative, biberoane, sublere. poate si pe buletine. doar-doar o sa lupte in locul vostru.
il inmultiti pe el, dar va mintiti pe voi.

si sa stiti ca si ea tot che e. aleida. tot doctor. si tot socialista.
promiteti sa va faceti maiou cu ea?

sa va ajunga bateriile

aici nu-l vedeti / nu-l auziti pe Gigi Becali. inca.
HBO
DISCOVERY CHANNEL
NATIONAL GEOGRAPHIC
VH1
MTV
MTV2
MTV HITS
CARTOON
FOX KIDS
ZONE REALITY
DISCOVERY LEISURE
DISCOVERY SCIENCE
DISCOVERY CIVILISATION
MINIMAX
EXTREME SPORTS
MEZZO
TV1000
ANIMAL PLANET
NATIONAL WILD
AXN
AXN SCI-FI
AXN CRIME

bum bum complete the room

si o completare.
plicul era deschis cand a ajuns la destinatar.
in spetza la je.

bucuresti - ungaria

se stie, se cunoaste, se striga...
are you ready...good evening romania, good evening budapest.
promax a zis sa echilibreze balantza si a comis-o invers. par avion.
hello bucharest, good morning hungary!

hai hui prin feng shui

ete, d-aia au succes comersantii din europa. europa de la capat de tramvai 21.

http://www.dailybusiness.ro/feng-shui-pentru-succes-in-afaceri_article-6448.html

olf activ, olf pasiv

asta e o poezie pe care domnul gianni precis a scris-o asta vara in autobuz.
si pentru ca mi-a placut in mod deosebit am si eu o completare.

A mue si basini
Miroase la birou
E tot mai natural
Sa te transformi in bou.



CE MIROS AU MESERIILE
De Gianni Rudari

Oricare meserie
Are un miros , copii
A pâine şi plăcinte
Miroase-n brutării.

În orice tâmplărie
În sat sau la oraş,
A scânduri noi miroase,
A vrafuri de talaş.

Un vopsitor miroase
A lacuri de vopsit,
Geamgiu-ntotdeauna
Va mirosi a chit.

Şoferul are-n haină
Mirosul de benzină.
Un muncitor, mirosul
De uleiuri de maşină.

Miroase cofetarul
A nuci şi scorţişoară
Iar un halat de medic
A doctorie-amară

A brazdă afânată,
A câmp şi spic bogat
Va mirosi ţăranul
Când merge la arat.

Va mirosi a peşte
Pescarul cel vânjos
Şi numai trândăvia
Nu are un miros.

cum imi vin ideile

m-a tagguit tovarasul noper
drept care ma conformez.

this is my story.

brrrrrr, zvvvvac, mirsssssssssssssshhh,
dumdumdum, avaacc, ellippppppppp,
muuuuufffffff, tztztztztztztztztz, joooooooooopppppllllllll,
cocartzzzcocarztzzzzzzzzzz, tamtamtirimogodangakarakarasiiiiiiiii,
viuuuuuuuuuviuuuuuuu,nihhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh,troscpleoscbleosc.
ihiiiiiiiiii???

algocalmine bune baietzii!!!

mai prosti decat:
suedia
germania
irlanda
olanda
grecia
pakistan
kuweit
ghana
nepal
bangladesh
georgia
lituania
si multe altele.
pentru ca la noi in farmacii se vinde algocalminul la liber,pe cand in toate tarile astea e complet interzis.
in belgia e trecut la categoria otravuri, iar la britanici e istorie de 30 de ani.

cine stie, bravo lui

pasa hassan, sa fie base sau tariceanu, dupa motiunea asta de cenzura?

Paşa Hassan

Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.

Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.

Hassan de sub poala pădurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
În spatele-oştirii muntene s-aruncă
Urlând ianicerii, prin flinte şi fum,-
Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.

Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi,
Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi,
Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
Şi-o vântură toată.

Hassan, de mirare, e negru-pământ;
Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei.

Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai -
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.

- "Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun
Că nu te-am găsit nicăierea" -
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
Mai dulce-i pierirea.

Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.

- "Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi."
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.

Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;
Îşi rupe cu mâna vestmântul
Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
Aleargă de groaza pieririi bătut,
Mănâncă pământul.

Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Şi-Alah îi scurtează grozava-i cărare
Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
Să-i deie scăpare.

Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.

o datorie in interesul cetateanului

la difuzoarele de la metrou sunt 2 tipuri de voci. asta am remarcat abia azi. pana acum nu auzisem decat una singura. aia clasica cu urmeaza, cu peronul pe stanga si pe dreapta.
insa astazi am auzit ceva minunat, o bijuterie de glas care m-a intors in timp, mult inainte de a ma naste.
nu stiu daca urmariti "la B1", dar v-as recomanda. mai ales seara, cand se difuzeaza la greu filme romanesti. toate dinainte de revolutie. multe dinainte de 1965. le recunosti dintr-o privire. nu pentru ca beligan era tanar, socialismul triumfator si lupta de clasa infipta. mai degraba pentru ca vocile sunt ciudate, un pic pitigaiate, frazarea mai inceata - ca pentru retarzi si cuvintele intotdeauna mari. la femei e mult mai auzibil.
exact vocea din filmele astea, a la lica gheorghiu, am auzit-o la metrou de dimineatza.ne sfatuia sa fim atenti la bagaje, sa nu cotizam la cersatori, sa fim vigilenti si cetateni. m-am oprit k la minune, cautand din ochi difuzorul. nu mi-a iesit. dar urechea mi-am ascutit-o chiar si mai temeinc.
si bine am facut. altfel as fi ratat cele 2 (sa moara reatebeu) slogane: zi de zi in miscare si o datorie in interesul cetateanului.
te plimbi si castigi.

un polonez se legana...

nenea aici de fatza e tariceanu` poloniei. spre deosebire de tariceanu`, fra-su lu domnul de aici, e basescu` poloniei. adik presedintele. si nici macar asta nu e totul. ca sa fie polonezul plin, premierul si al lui frate sunt si gemeni. va dati seama k dak fratilor le expira buletinele, polonia ramane fara conducere? pentru jaroslav kaczynski, premierul adikatelea, lucrurile nici n-ar fi asa de grave. el a declarat recent k nu are permis de conducere, iar cu cateva luni in urma recunostea ca sta cu muma-sa si ca toti banii din salariu ii da hoastei. motiv pentru care nici nu si-a tras card bancar. sa recapitulam?!
maestrul kaczynski n-are masina, n-are cont bancar, n-are casa. si se mai si lauda cu astea.
vai de capul lui golanski.

sa fie clar

din experientele mamelor cu copii la clasa 1.
vine copilu acasa si povesteste k un coleg manca un sandvis din care curgea verdeatza multa.
asa ca- respectivul borac e intrebat: "tu esti vegetarian?".
raspunsul, o mica opera de arta: "nu, io-s bucurestean".

nimic despre coelho

mi-ar placea k in librarii sa se puna oglinzi. k in cabinele magazinelor cu tzoale. oglinzi cat un stat de om in care sa te vezi din calcaie pan` dincolo de matreatza. 2 rafturi, o oglinda, 2 rafturi, o oglinda. si tot asa.
in felu`asta, fatucile pot sa vada cu proprii ochisori daca flaubert se preteaza la poseta, maalouf la cizmulite sau hemingway la costumul de baie.

se intampla si celor mai buni

am vazut un calugar care avea in mana un calendar cu Harley Davidson.
nu k sunt curios, dar patriarhul nou oare ce are pe peretele chiliei?

dintr-un capat al lumii pana-n celalat

care bucurie si la noi sa fie

va dau o veste mare.
au venit rusii!!!!!!!
dupa ce au cumparat coasta de azur, chelsea londra si ce au mai gasit in occident, iata ca rusii isi intorc fata spre noi. si or sa cumpere pantelimonul. de la un capat la altul.
cum am tras concluzia asta?
azi noapte, in fata la orange, un rus mucalit, moscovit, something like this, ma intreba cum se pricepea si el: pantelimonia? si arata cu mana spre bulevard in directia mc`ului. eu i-am zis k da. pe urma mi-a aratat in sens invers, spre capatul lui 14. pantelimonia? ii spun k da. tot pantelimonia.
e clar. eu ma gandesc k e un investitor si o sa cumpere bulevardul. sa moara de oftik americanii de la ford.

unde se duc shaormariile cand se duc

chiar exista o shaormarie in fata blocului meu. doar atata lucru si tot e de ajuns sa va dati seama k nu e de glumit cu valoarea imobiliara a zonei in care suflu aer.
shaormaria isi poarta lipiile de cativa ani buni. a crescut odata cu copiii arabului din bloc. posibil si viceversa. la inceput shaormaria a aparut cu pereti de tabla, lipsa de servetel la sters pe bot, nume scris cu vopsea pe geam.
dar a crescut frumos. noi, cetatenii din vecinatatea-i eram mandri de ea. isi luase firma luminoasa, termopane, ba parca si faianta parea marfa noua. de cateva zile ne sfideaza insa. s-a imburghezit. si-a mai incotopenit un gratar si acum invarte hartanele la 2 focuri. poate nu-i asa grav, dar presimt k n-or sa mai treaca multe bonuri fiscale prin casa si o sa primim servetele parfumate, inclusiv la aia mica.
daca va continua in felul asta o sa se mute din cartier. poate chiar in dristor.

sambata de sus

mi-am amintit ca acum cateva zile la sambata de sus a fost viitura.

pacat pentru oamenii de acolo.

aici sunt cateva poze din februarie.

era si timpul

deci, si-n jeep se poate.
sa se asculte simfonice, operete si alte creatii muzicale care nu au la baza tambalul.
chiar daca soferul posesor de ceafa 4x4, nu anunta asa surpriza.
vazut de mine in noaptea cand dinamo si-o fura de la lazio.
poate ca asa sufera manelistii.

asta e norocul lor

l-am vazut pe crocodile dundee. astepta la intrare in parcul tineretului.
a imbatranit, dar se tine bine. inca. parcase motorul cam prea pe mijlocul soselei. nu ca n-ar fi avut loc. ii lipsea palaria, dar tigara ii scapara in coltul gurii.
la gat, un batic ii acoperea gatul. poate ca se taiase la barbierit. sau avea amigdalita. apropo, toti smecherii astia, rocky, rambo, dundee iau aspirine cand racesc? sau isi pun frunze de varza pe piept cand tusesc? se freaca, cu carmol la reumatism?

vocea - acea Voce

cand te uiti la film, dar mai mult asculti, el e omul.
multi voishi ovari ar da zile de la ei pentru asa ceva.
da` se merita.

ultimul, deci nu cel din urma

ii vezi daca vii cu ultimul metrou.
motaie obositi, cu o plasa galbena langa ei, cu barba manjita cazuta in piept, cu sosetele fleoscaite iesind din pantofii de care te si miri ca se vand la pereche.
ai ajuns la capat, cobori, ei raman in metrou. ce se intampla cu oamenii astia?
ii inghite metroul? sunt dati la caini? tin locurile ocupate pentru a doua zi? organizeaza un turneu piramidal pentru a alege metro-man of the day?

omu` bun

de ceva vreme ma rodea un adidas sa va spun cum am primit eu intr-o noapte, in locatie de gestiune un telefon mobil.
se facea ca eram in zarnesti. cautam un loc c-o mana de paie unde sa puna si capu`meu capu`. ghinionul prostiei mele ca ma incapatanasem sa nu fac rezervare, desi era week-end in mijloc de sezon. in traducere, canci locuri. pe vreo raza de 60 de km. intrebasem la greu, cred ca doar la stanile din piatra craiului nu ajunsesem. nicaieri, nimic. si toti proprietarii de pereti de pensiune se uitau la mine cu dispret sau cu si mai mult dispret.
ca o starpitura holmleassa ce ma gaseam, am oprit si la pensiunea cu cai, pe drumul spre poiana marului, desi inauntru nici caii nu nechezau, nici oamenii nu chiuiau. mai probabil cu totii sforaiau.
si cum ma dau eu jos din telegutza mea, se iveste din pamant, la stanga portierei mele, un localnic cu un telefon intre 5 degete. omu` semi-afumat, la vreo 50 si ceva de ani imi da telefonul si-mi zice ca nu stie ce are de tot clipeste si sa ma uit eu la el poate-i dau de cap. si-mi tranteste mobilu` in palme. zdroppppppp.
cum ma gasise el pe mine mester de telefoane, habar n-am. bre, stai ca am si eu o treaba, o nevoie, o dorintza, o nazuintza. apuc sa spun ca caut (sic) o pensiune si omu` trece la comanda. ma intreaba daca vreau sa raman la vecinii lui, eu zic ca da, el o ia inainte, da poarta de perete si incepe sa urle prin curtea alora. eu raman la masina cu telefonul lu` nenea si ma uit. asta uitase de mine, n-avea nicio treaba, urla la balconul alora mai dihai ca romeo la balustrada lu` coana julietzica.
telefonu` sireacu n-avea nici pe dreaq, doar o lipsa profunda de baterie si de, isi cerea drepturile.
ma duc dupa domn in curte, dau sa i-l dau, el ma intreaba daca l-am reparat.
ii spun ca e bun, sa-l dedulceasca la corent de priza, omul il ia, il baga in buzunar si continua sa urle. in casa, in curte, in grajd, nici o miscare. strafulgerat, cetateanul ma intreaba pe mine, n-ai un telefon? n-am bre, zic eu neincrezator. n-ai? ca iti dadeam numaru` de aici si-i sunai. n-am bre, lasa contribualii sa doarma! da` sigur n-ai? ma intreaba el insistent, luand acum la ciocanit usi si ferestre deopotriva. eu zic nu si incerc sa-l scot din incinta. greu, omu` se lasa convins. ajunsi la masina imi marturiseste ca la o strada mai in spate sunt alte 2 pensiuni si una e frumoasa rau si daca vreau merge cu mine. sa-mi arate, la ce va gandeati??
hotarat, da sa se urce in masina sa-mi arate unde sa merg. mah, stiam eu ca romanii is ospitalieri, da` nici chiar asa. eu, stiti e tarziu poate aveti treaba si deja v-am incurcat. el mai sta, se mai gandeste si zice: nu mai merg, ma duc sa ma culc, dar daca o iei la prima la dreapta si pe urma urci pe langa o vulcanizare, care da intr-o strada........

mai curat, mai civilizat, manca-ti-as

l-am vazut de cand am urcat. asa ar incepe o poveste care si-ar incerca sansele la vreun premiu al uniunii scriitorilor.

de fapt, l-am vazut tarziu. autobuzul era deja bine plecat din statie. si nici macar nu l-a vazut pe el. am vazut un burete de bucatarie lustruind un papuc de plastic. cand am apucat sa ma bucur de toata privelistea, actiunea curatenia era gata. papucul stralucea, o minune. ziceai k-i nou; lucru foarte posibil de altfel.

nenea, zidar cu vechime, dupa cum il recomandau uneltele din sacosa de rafie, se primenea. freza ce-si plangea deja chelia era mai regulamentara ca unui biban la recrutare. pe mana stanga, pe acelasi deget, dovada de rafinament - parerea mea, se cotcaiau un ghiul si un inel. tabla. probabil de la un burlan montat in pipera. de sub camasa ieseau un tricou si o pijama. dar astea deja`s amanunte. oricum ceasul aurit, asortat la dantura iti taia si respiratia si transpiratia.

important e ca, de undeva, nu vreau sa aflu, a scos un spray. pe care l-a pozitionat intr-un fel anume. spre propriile componente si-ar fi dorit el. spre restul drumetilor s-a nimerit sa fie. reglata si problema sincronizarii, o aroma veritabila s-a depus in proxima vecinatate. nu ma intrebati ce fel, k n-as putea preciza. prin urmare nici recomanda.

si acum vine partea cea mai frumoasa. terminate toate operatiunile, ai fi crezut ca omul o sa inghita peisajul ce-i curgea pe geam. gresit. relaxat, a mai scos ceva: o punga de fornetti. pe care a rezolvat-o intr-un timp oarecare.

problema e urmatoarea: se dereticase pentru ca lua masa in oras sau fornetti-ul era tainu` meritat pentru ca se facuse gigea-gigea?

cine n-ar batrani, pe asta sa n-o cumpere

tineretu` din zilele astea nu mai e ca babetul de azi, fost tineret ieri sau alaltaieri. ba chiar saptamana trecuta. am vazut eu niste speciemene. parol.

de exemplu eu n-am auzit la tineretul acuzat, in mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim, o filipica precum cea prinsa la zilele unui frumos oras de munte.

acolo o babutza dragutza, daca n-ar fi fost acra, stiti genul: urca cu zambetul pe ruj in autobuz si pana la statia urmatoare face deja ordine in emisfera nordica; se pronunta gratios asa incat sa se auda pana hat, la intrarea in oras. cum se pronunta? ete fix in felu` asta: "Uite pizdele, se grabeste, le asteapta pularaii sa se futa."

adanc, asa-i?

cand te-ai mirosit ultima oara?

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand scot nasu` in bucuresti noptile astea caut un loc sa-l bag repede inapoi.

pute de sparge, ciudat, doar seara si noaptea. dimineata totul dispare ca si cum oamenii buimaci de pe strazi il absorb in piele si sosete. pute a oase dospite, a ciuda si infirmitate. pute galben de parca tot orasul sufera cu ficatul. si nu doar intr-un cartier. ca si cum si-ar da leapsa, mirosul apare intr-o nopate undeva, pentru ca in noaptea urmatoare sa-l gasesti la cateva bulevarde distanta. acelasi. perfect echilibrat, cu un buchet amplu si o consistenta vomitiva, mirosul de bucuresti pare sa fi prins un an excelent.

numai pentru cunoscatori.

picnic d-acilea, bah

din soseaua ce se da jos de la bran, moeciu si alte marginase cartiere bucurestene, se face la un moment dat o alta sosea. mica, cat sa intre o caruta si mai multi tarani. dai semnal, nu intri ca primaru` in vizita de lucru si-ti vezi de banda ta. deodata, in fata lenei pe care-o posezi isi deschid fermoarul cheile dambovicioarei.

marci 1 leu la baieti de la bariera (iti dau bilet, poti sa decontezi la firma) si te bagi.
abia intrat, rasuflarea ti se taie, dar nu esti foarte lamurit dak-i de la priveliste sau de la gratarele cu mici, asa k nu stii ce sa faci mai repede: sa ridici geamurile sau sa inchizi ochii.
bajbaind dupa butoane, tii drumul drept, atat cat te lasa serpentinele. paraul din dreapta ar merge si el cu tine, satul sa tot raceasca berea si pepenii animalelor ce-i calaresc malul. ai vrea si tu sa te opresti, sa-ti bucuri pupilele obosite, dar papilelor fomistilor adastati unul langa altul sunt mai puternice. castiga la puncte. si la fum. asa ca tragi poze sa-ti ajunga, macar sa vezi pe calculator ce nu poti sa vezi live.

te cari mai departe, poate-poate iti gasesti si tu coltisorul. pana la coltisor, iesi din chei si intri in sat. ai iesi si din sat, cu gandul k in rezervatia piatra craiului dai de-o zona gratar-free. ghinion, aproape de pestera dambovicioara faci drumul indarat mai repede decat il faceau turcii trosniti de bastinasi acu` niste sute de ani. un autocar a nationalizat soseaua si nu mai trece nimeni. nici in fata, nici indarat. scapa cine poate. cu putin noroc fara scuba-car in paraul de langa asfalt. te pitesti intr-o curte pana trece monstrul si apoi continui penetrarea. ti-as recomanda sa penetrezi totusi cu picioru` si nu cu roata. dak nu pentru binele tau, macar pentru ala al rezervatiei.

fara sa stii te apropii de cea mai mare atractie a zonei. nu peturile din parau, nici mucii din pestera si nici macar tampoanele din padure. ntzzzz, magarul carnivor e specia pe cale de aparitie aici. treci pe langa el, ar trece si el pe langa tine, dak niste domni, ecologisti, bag de seama, nu i-ar intinde la 4 maini: una bucata carnat, una bucata friptura. te uiti ca vitelul la poarta cea noua a magarului si nu-ti vine nici sa tusesti. magarul casca gura apatic si lipaie fara nici o jena pentru regnul ierbivor si carnatul si friptura. se strange lumea ca la urs (pentru necunoscatori, e destul de aproape de zarnesti) si experimentele continua cu acelasi succes. magaru` crapa in el friptura, de parca ma-sa la ea acasa numai cu asta il furaja.

la faza asta eu m-am deplasat spre inainte, dar voi daca treceti pe acolo nu lasati berea la indemana gurii lui. nu de alta, dar sigur i se facuse sete.

c-o electrica toti suntem datori

curentul electric a batut electrica. in sensul ca a disparut de pe radarele multinjuratei companii exact in sediul domniilor lor. asta e ca si cum rebu ar uita sa ridice gunoiul de la sediu, apanova sa taie apa la apanova sau sa crape conducta de gaz taman in biroul directorului de la distrigaz.
ce mi-ar placea sa li se intample tuturor in aceeasi zi.

cum suntem mintiti k prostii

cu televizoru` normal. si cu netu` mai nou.
cine-o mai pune botu k omu` a ajuns pe luna, k s-au trimis sonde spatiale in calea lactee, ca stim cati metri are groapa marianelor...
eu m-am lamurit. astea`s aiureli, bagate in capatzinile noastre de cei mai mari manipulanti din lume. pai, bai desteptilor, nu sunteti in stare sa faceti un aparat de aer conditionat fara ditamai burlanu` dupa el si vreti sa va mai cred k asa si pe dincolo. inventati un aparat de aer conditionat care sa nu se chinuie sa scuipe aeru` cald si pe urma mai vorbim k ati depasit viteza sunetului.

de ce nu mi-e dor de ceausescu

a fost cald azi-noapte. mamaaaaaa, ce cald a mai fost. lingeau cainii petu` de timisoreana si betivii cu blazon cereau cani cu apa. camioanele poprite ziua se alergau pe bulevardele stropite cu lichid de cisterna, iar pe trotuar niste fetite sareau coarda (hello, not that why). chiar sareaua. pana s-o inventa si jocu` asta pe calculator.
n-aveam treaba, dar mi-as fi gasit. doar k in masina am aer conditionat. in casa nu.
asa k dak tot era sa ma mut in masina, m-am gandit sa-mi iau si ceva de halit.
am inceput c-o paine. si m-am oprit.
de ce?
pai uite, d-asta.
eram pe langa o fabrica de paine. care poseda non-stop cu paine proaspata si pana la proba contrarie, non-infectata cu salmonella. am coborat. de obicei nu sunt oameni. azi-noapte erau. femei serioase si barbati bezmetici faceau coada sa-si ia cum se zice acum la stiri, ceva de-ale gurii. in magazinul, incuiat pe dinauntru, 2 doamne vanzatoare tarau 3 saci, transparenti, tin sa precizez, cu paini. ca paine nu-i mai pot zice. totul in saci se facuse paini. 70, cum aveam sa aflu mai tarziu. cu o miscare ampla, brat, antebrat, sold, glezna au aruncat incarcatura prin geamlacul prin care nici un pechinez deshidrat n-ar fi incaput. mi s-a parut o dovada clara de profesionism in sectorul serviciilor alimentare. deja timpul trecea mult mai repede in preajma profesionistilor. de altfel, nici n-as fi bagat de seama k domnului din fata mea ii venise randul dak vocea aceluiasi domn n-ar fi rabufnit isterica, redau cu maxima acuratete: cum n-aveti?
i se explica docil, k 50 de paini atatea cate vrea el, nu mai sunt in magazin. trebuia aduse din fabrica. domnul, prezentabil altfel ( pantaloni scurti taiati din unii mai lungi, camasa asortata cu carpeta din casa, pantofii discreti incaltati pe laba goala ) isi pierde uzu` ratiunii si zbiara in crescendo: cum, n-veti? eu stau la coada si voi n-aveti? ca asa faceti mereu!
i se raspunde ca nu e vina lor - a vanzatoarelor, adik,- dak painea s-a terminat. sa mai astepte putin si va primi painea cea mai noua.
domnul, convenim k asa il vom numi in continuare, isi ridica mana acuzator si declama, cu privirea s-o-mananc-de-vie-dak-paine-tot-nu-pot-sa-mananc spre vanzatoarea mai purie: k te stiu eu pe tine... te-am vazut cum indesai paine veche in sacii lu ala...numa` smecherii faceti...lasa k vezi tu...maine, te reclam.
brusc m-am trezit la o sedinta de sindicat. nu k as fi trait vreuna, dar am mai citit si noi un film, ce naiba.
te reclam... lasa, k te rezolv eu pe tine. raspunsul, calm, trantit din suflet, a taiat elanul progresist al domnului: "asa faceti toti, nu stiti decat sa jigniti". ramas fara replica domnul se regrupa, asa ca am profitat si din spatele lui am cerut si eu una bucata paine. care mi-a si fost adusa.
vazand si netrebnicia asta, domnul si-a pus spumele la gura, a dat sa se deschie la paru` de pe piept si a urlat cu toata indignarea (am o vaga banuiala k domnul knd era el mic si nu era domn isi arunca incaltarile din picioare si injura; ceeeee vremuri!!!!): ziceai k nu mai ai paine...asta ce e?
n-am mai stat sa aud ce i s-a raspuns.
se facuse frig.

Astia sigur ii fura nevasta lu` Figaro

azi dimineata 4 minori au spart o frizerie. nu din sevilla. din bucuresti. pieptanari.
pe bune. fara sto.
nu stiu daca politia i-a luat pierdut pe la spate (eu sper ca nu), le-a facut bretonul sau i-a chemat cu alde tac-su tunsi la sectie.

AJUTATI REALITATEA. DONATI TITLURI

Cat a umblat zapuseala in sandale, pantaloni scurti, ochelari de soare si maiou cu gaurele, Realitatea ma anunta ca Romania se topeste.
Acum, ce-ar trebui sa scrie ?
Romania se prabuseste
Romania se furtuneste
Romania se raceste
Romania se plictiseste
Sau mai bine Romania se duce dracului ?

Autoastradada Soarelui

Chiar daca iti intra fumu`n ochi cand calci brezaia la blana.
Chiar daca spatiile de refugiu sunt mai prietenoase in Kandahar.
Chiar daca-ti trebuie o sticla cu benzina in portbagaj, in caz k ramai in pana prostului.
Chair daca folosesti sticla de mai sus, dupa ce ai golit-o – com`on- , ca sa versi ce nu mai pot duce rinichii.
Chiar daca n-ai semnal cand ar fi normal sa ai, gandeste-te ca Autostrada Soarelui e cel mai bun brand-name de se dadu prin Romania. Stie ce vrea de la tine, stii ce vrei de la el. Basca, oarecum indusa, trimitere la Tara Soarelui Rasare, care vorba aia, e Japonia de la care toti cerem sony-uri, toyote, sushi-uri si tokyo.
Pe bune, daca ar cere taxa la autostrada minune, eu as baga senin mana-n buzunar sa ma dau pe ea.
Cititi, dar nu dati mai departe, ca poate le vin astora idei.

PE UN ZID DE PLAI, PE-O GURA CU PAI

Intai faci cu ochiul unei ceckaritze la urcarea in avionul care te salta din Viena. Se preface ca nu te vede si apoi, sa nu pici de fraier, ii zici ca-i urata. Abia atunci zambeste si cu mandria bine-reparata poti sa urli la japonezu` de langa tine: Mah, jigodie ca n-am avut si noi norocu vostru sa ne dea americanii si Hiroshima si Nagasaki.
In avionul puchinos te insurubezi in scaun, te scarpini la buric si incepi sa te bucuri ca in curand o sa ai ce pune la masea. Tzeapa ta, la Dubrovnik (asta-i la iesirea din Croatia, iar daca pilotul n-are reflexe prea bune, te-ai putea trezi ori in Bosnia ori in Serbia, fara sa fi cerut lucrul asta) ajungi intr-un ceas. Asa ca tot ce poti lua moka din avion e doar un vraf de ziare bune la invelit parizeru`, o bere mica si punga in care la o adik poti sa pui inca o punga.
Te-ai asezat la geam si n-o sa ti para rau. O sa treci peste un amfiteatru roman dintr-un oras cu nume rusinos, o sa poti vedea cum avionul se oglindeste in lacurile-minune de la Platvice sau cum straluceste lavanda in insula Hvar.
Te dai jos din zburator la vreo 20 de kilometri de Dubrovnick. Doar acolo se poate ateriza. Cat cuprinde doar pietre si pamant. Nu tu o capsuna, niste portocale, ceva de bagat in buzunare. In autobuz te inghesui in turistii cu palarie de paie, chiar daca locuri sunt destule, ca asa te-a invatat RATB-ul. Cat ti-ai invarti ghiulul pe deget si ai fluiera ceva din Julije Bajamonti, un fel de Porumbescu de-al lor, apar sub tine niste ziduri mai groase ca la vila prefectului. E cetatea Dubrovnik, mai veche si decat branza de oaie in Pipera.
Privesti, iti tragi sufletul de cata frumusete au fost capabili oamenii si te incumeti. Cobori niste scari pe culoare nerecomandabile practicantilor de fast-food, fentezi carciumarii – nu dau nimic in afara de buna ziua, feresti capul sa nu-ti intre sutienu` de la balcon in ochi si in sfarsit esti in mijlocul orasului vechi. N-ai tu treaba nici cu manastirea franciscana, nici cu aia dominicana, palatu` Sponza sau alte bijuterii scluptate. Fugi ca dracu` de tamaie de muzeele, expozitiile si concertele care umplu strazile colorate, fara sa scapi din ochi grupu` de nemti sau de francezi care se duc pe zidurile de unde altii se hlizesc plini de bucurie. Vrei si tu ca ei, asa ca urci ca pana la etaju` 4. Apoi te opresti si gafai. Pornesti si iar gafai si te gandesti ce bune ar fi scarile de la metrou. Te intrebi fara sa vrei cum le-a dat prin cap astora din Croatia sa puna atata piatra una peste alta, dar raspunsul iti vine pe data cand afli ca Dubrovnikul era invidiat pana si de venetieni.
Esti sus. Ai ajuns pe zidurile Dubrovnikului, locul de unde ai panorama care l-a facut pe George Bernard Shaw sa spuna « Daca vrei sa vezi paradisul pe pamant, vino la Dubrovnik ». Il crezi, ca n-ai incontro. Intr-o parte, mare si miros de libertate, in alta o insula pe care daca ai indrazni mai mult, mai ca ai putea s-o atingi cu mana. Jos, mare lovindu-se de ziduri, sus, pescarusi lovindu-se de cer. Istorie coplesitoare si natura si mai coplesitoare.
Fericit, cum rar ai fost in viata ta, te reintorci pe strazile pavate ale orasului, te asezi langa pictorul care vede totul in albastru si parca ai si uitat ca o noapte la 5 stele in extra-sezon costa 160 de euro. Fantana medievala care a vazut ceva valuta la viata ei straluceste plina de monede purtatoare de dorinte. Daca au efect ? N-ai prea crede, pentru ca ce ti-ai mai putea dori odata ajuns la Dubrovnik ? Poate sa nu mai pleci de acolo...
Si totusi, cand iesi prin poarta monumentala a cetatii, pe care au avut altii grija s-o distruga inaintea ta, te izbeste un gand. Cu nici 12 ani in urma, aici se tragea cu mitraliera.