luni, 5 noiembrie 2007

nici literatura nu mai e ce era odata


pe domnul asta il striga lumea carver raymond.
bai carver ce mai scrii? carver cand mai scoti o carte? carver bagi si tu ceva misto? si carver baga, k doar asta ii era meseria. sa bage povesti. si printre ele ceva paharutze de whisky. sau mai multe, dak e sa dam crezare gurilor guralive. plus tutun. cat puteau sa duca plamanii.
asa isi platesc unii facturile. scriu ce-i duce capul, cum ii duce mintea. pe carver l-am suspectat k-l duce de cand i-am citit primele bucati. mi-a placut atat de mult cum ia martz creierul in 3 pagini si ceva, cum da sufletul pe tobogan din niste sute de semne, incat l-am declarat sensei cu masina de scris si l-am recitit pana m-a busit plansu`.
de curand am aflat insa ca sensei carver era mai mult cu numele pe coperta si cu autografele in frizerie. adevaratul jupan al literelor carveriene era de fapt gordon lish, editorul sau. si ca daca nu ar fi fost lish, carver ramanea undeva la subsolul literaturii prajind carnati. ca de fapt lish taia scurt unde carver scria lung, ca lish impungea cinic, cand carver mugea patetic, ca lish le zicea drept, cand carver o lua pe aratura. ce sa zic, m-am simtit de parca aflasem ca steaua a facut blat cand a luat CCE in `86 sau ca traistariu tragea playbackuri la eurovision 2006.

2 comentarii:

Aida B spunea...

nu te stiam asa sensibil.
acuma lasind birfele de VIP la o parte (blogu tau nu mai e ce era odata:), n-ai si tu adresa lu' baiatu' asta gordon lish?? ai intrare, un var de-al cincilea ceva?

cristina bazavan spunea...

ei hai. ca nu e chiar asa. ia citeste drafturile de la "catedrala" si de la "despre ce vorbim cind vorbim despre iubire". ai sa vezi ca editul e decent. ca orice edit de editor cu responsabilitate.

toata lumea lucreaza cu un editor. nu-i dracu asa de negru.

iar carver era genial:)