m-am tot intins pe ganduri zilele astea la ce imi lipseste cel mai mult din copilarie.
si dupa deliberari.
cred k imi lipseste semnul la carti. semnul pe care-l puneam cartilor indoind pagina exact la cuvantul la care ramasesem. uneori imi placea sa pun semn, mai mult decat sa citesc cartea.
seara tarziu, programul la tv se terminase demult, ochii isi cereau dreptul la pace, moleseala scapa in pat si punea cartea la piept. atunci apucai cartea de coltul cel mai apropiat, indoiai pagina la cuvant si presai de parca te-ai fi asteptat sa iasa cerneala din litere. abia apoi puteai sa duci somnul linistit. si cu cat era cartea mai veche cu atat placerea era mai mare. atunci gaseai semne gata facute si nici nu mai conta ca tu ai fi vrut sa citesti in continuare, semnul vechi isi cerea dreptul. te aplecai, cercetai de-a fir a par si luai urma semnului vechi. iti dadeai seama ca puteai merge mai departe decat stramosul tau intr-ale lecturii, dar ca un omagiu te opreai si calcai pagina exact in acelasi loc.
cand ti-ai indoit ultima ora ecranul laptopului sa nu uiti la ce pagina de google ai ramas?
3 comentarii:
deci tu esti ala de indoia colturile paginilor din cartile de la biblioteca scolii??
si io care nici nu indraznesc sa deschid cartile la 90 de grade ca sa nu le stric!!
halal
io eram.
si din pacate nici io nu mai indraznesc.
ce-a facut civilizatia din mineeeeeeeeeee..................
sper ca cartea mea a fost invelita in ciolofan si tinuta intre dictionare groase, ca sa nu cumva sa se indoaie fo coperta ceva.
de anfel astept s-o recuperez cit mai curind.
hai libi
Trimiteți un comentariu