l-am vazut de cand am urcat. asa ar incepe o poveste care si-ar incerca sansele la vreun premiu al uniunii scriitorilor.
de fapt, l-am vazut tarziu. autobuzul era deja bine plecat din statie. si nici macar nu l-a vazut pe el. am vazut un burete de bucatarie lustruind un papuc de plastic. cand am apucat sa ma bucur de toata privelistea, actiunea curatenia era gata. papucul stralucea, o minune. ziceai k-i nou; lucru foarte posibil de altfel.
nenea, zidar cu vechime, dupa cum il recomandau uneltele din sacosa de rafie, se primenea. freza ce-si plangea deja chelia era mai regulamentara ca unui biban la recrutare. pe mana stanga, pe acelasi deget, dovada de rafinament - parerea mea, se cotcaiau un ghiul si un inel. tabla. probabil de la un burlan montat in pipera. de sub camasa ieseau un tricou si o pijama. dar astea deja`s amanunte. oricum ceasul aurit, asortat la dantura iti taia si respiratia si transpiratia.
important e ca, de undeva, nu vreau sa aflu, a scos un spray. pe care l-a pozitionat intr-un fel anume. spre propriile componente si-ar fi dorit el. spre restul drumetilor s-a nimerit sa fie. reglata si problema sincronizarii, o aroma veritabila s-a depus in proxima vecinatate. nu ma intrebati ce fel, k n-as putea preciza. prin urmare nici recomanda.
si acum vine partea cea mai frumoasa. terminate toate operatiunile, ai fi crezut ca omul o sa inghita peisajul ce-i curgea pe geam. gresit. relaxat, a mai scos ceva: o punga de fornetti. pe care a rezolvat-o intr-un timp oarecare.
problema e urmatoarea: se dereticase pentru ca lua masa in oras sau fornetti-ul era tainu` meritat pentru ca se facuse gigea-gigea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu