nu stiu altii cum sunt, dar eu cand scot nasu` in bucuresti noptile astea caut un loc sa-l bag repede inapoi.
pute de sparge, ciudat, doar seara si noaptea. dimineata totul dispare ca si cum oamenii buimaci de pe strazi il absorb in piele si sosete. pute a oase dospite, a ciuda si infirmitate. pute galben de parca tot orasul sufera cu ficatul. si nu doar intr-un cartier. ca si cum si-ar da leapsa, mirosul apare intr-o nopate undeva, pentru ca in noaptea urmatoare sa-l gasesti la cateva bulevarde distanta. acelasi. perfect echilibrat, cu un buchet amplu si o consistenta vomitiva, mirosul de bucuresti pare sa fi prins un an excelent.
numai pentru cunoscatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu