in scris folosim batrana, nu baba

in cartea asta, doi tipi au vreo 30 si ceva de mii de parai de care vor sa scape. se pare ca asta e o treaba a dracu de complicata si nici o saptamana intreaga nu iti ajunge sa dai oamenilor cascaravetii de care nu ai nevoie. ca sa scape de ochii dracilor, baietii inventeaza tot felul de metode: ii lipesc de spatele magarilor, se tocmesc in sens invers cu negustorii din bazar, dau turul unui sens giratoriu cu toate taxiurile din parcare sau inventeaza comori ascunse.
si tot zbuciumul asta pentru ca oamenii normali, in saracia lor, au o problema cu primitul banilor asa, pac pac, de la straini. ti se pare o poveste, pentru ca asta si e.
dar, ce te faci cand intr-o dimineata, la metrou, vezi cum o tipa, nu mai avuta decat altii, vine spre o batrana si ii indeasa un cocolos de bancnote in mana. si apuci sa vezi ca sunt cel putin cateva de 100.000. iar batrana ii intinde tot bratul de crizanteme pe care se facea ca le vinde, in timp ce tipa cu ochii in lacrimi, le vezi bine, fuge ca mancand pamantul.
cat a plans batrana? probabil pana in ziua de azi.