fenomenul fenomenal

in ziua aia simteam ca o sa fie rost de glorie. nu stiu cum sa va explic, dar simteam. trecusem de doua ori pe langa stadionul baietilor si linistea aia de la porti nu putea sa nu iti dea incredere. locul doi n-avea cum sa ni-l ia nimeni.
si apoi era predestinat. se lasa ceata ca la podul inalt, dar nu jucam la vaslui. mda, jucam in stefan cel mare, dar nu contra lui. eram trecuti la victime sigure. ce stiau dinamovistii ca toate semnele ne dau favoriti. pana si la podul de la cosereni era liber.

au intrat pe teren, nu ne-au scos din tarani. nu ca n-am fi fost, dar aveam tricouri mai misto ca ei.
cand au fluierat inceputul meciului nici nu mai conta. dan putea sa-l tina pe dumnezeu pe banca de rezerve pentru meciul cu steaua. controlam meciul si in minutul 8 mingea putea sa intre in ata lor. n-a avut cine s-o bage. s-au facut ca ploua. treaba lor.

fernandes i-a carpit o stachie peste bot lui miranda. macar el, daca dom profesor rednic nu e in stare. daca ar fi fost de rosu, ar urla cainii si-n giurgiu. dinamo bate corner, torje (mijlocasul lor) ii da lui arlauskis (portarul nostru) la ficati. asta cade ca atacat de rusi, danciulescu nu se uita la amanunte si scutura bruma de pe plasa. fault pe intelesul tuturor, bahhhh !
mai e nitel si suna de pauza, dar dinamo o da-n bara. nu conteaza, pe ei suntem. incepe si repriza a doua. asa bine pentru noi ca bilasco ii crapa o franzela lui lobont ca se linge asta pe buze cand da navala sa puna mingea la centru. pe urma a fost si mai frumos, in peluza incepusera sa-l fluiere pe turcu si porcea, noi sa cantam pana la raguseala, iar galamaz sa rateze ca atunci cand au jucat asta vara cu smecherii de la teoretic.

fluturand fulare, suntem peste tot acasa. inclusiv pe primul loc. pe urma n-am ce sa va mai povestesc, am fost ocupat sa raspund la sms-uri si sa rezolv lista cu aia de vor buletin de urziceni.