vino-ti in fire

se ridica brusc de parca de jos cineva incerca s-o rastoarne.
asta-i nu a buna, se gandi. azi e ultima zi, ce chestie, in padurile de conifere.
de maine o lua de la capat, desi ei ii placeau lucrurile de la jumate; si in autobuz se urca intotdeauna pe la mijloc, iar prajiturile cu ravase erau preferatele ele, tocmai pentru ca n-o certa nimeni daca nu manca si coltul.

maine avea sa se intoarca la biroul ei de lemn cu scaun din pfl si toata lumea o sa o pupe si o sa o intrebe: ce le-a adus ? ea o sa faca pe revoltata ; ce trebuia sa va aduc ? ce voi imi aduceti mie ceva ? si o sa le dea covrigi cu seminte de pin si conuri de brad poleite cu staniol.

ca urmare o sa fie din nou propusa pentru angajatul lunii, asa cum fusese si atunci cand inventase cuvantul "mranita". atunci da lovitura, datorita cuvantului ei fusesera salvate culturi de paioase din djibouti pana in peru si bhutan. pana si cartilagiu venise s-o felicite. i se spunea cartilagiu pentru ca inventase cuvantul "prosopopee", desi el isi dorea sa inventeze "cartilagiu" care fusese deja inventat.

cineva batu in usa. de 2 ori lung si o data scurt. inainte sa apuce sa raspunda, se auzi :
- doamnaaaaaaaaaa, dati drumul, sa va iau bagajili !
apuca sa faca o grimasa si isi zise ca o sa-l reclame conducerii. iesi si ii arunca din varful buzelor :
- poti sa le iei.
dupa cum se vede ii placeau iesirile teatrale, dar nu intr-atat incat sa dea din batista atunci cand taxiul se punea in miscare. dar taxiul nu se punea in miscare pentru ca valizele nu erau toate jos. inevitabil, incepu sa bata din picior ca un betiv ce-si asteapta randul la frizerie.
- si restul unde sunt ?
- care rest doamna ? e tot aici.
- valizele sunt, dar mai aveam niste colete si cateva pachete.
- nu intra in atributiile noastre. personalul nostru nu asigura decat transportarea valizelor, adica mai pe intelesul tuturor, ca vad ca nu ne intelegem, tot ce are maner.

doamna simti cum o ia cu calduri nervoase de la extremitati spre excentricitati.
- pai si ce facem, alea le lasam sus ?
- daca le lasati sus e ca si cum n-ati parasi camera si va taxam. noi nu putem permite sa intre cineva intr-o camera care n-a fost eliberata. dumneavoastra v-ar fi convenit sa gasiti sus colete legate cu scotch ? sau pachete fistichii care nici nu vrem sa ne gandim ce contin?
- nu mi-ar fi convenit !
- de aceeasi parere suntem si noi.

dupa un minut de pauza si priviri incruntate.
- domnule, eu nu cred ca sunt primul client caruia i s-a intamplat asa ceva. ceilalti cum au procedat ?
- si le-au carat singuri doamna. sau le-au aruncat pe geam si le-au recuperat de jos.
- nu sunteti sanantosi la cap. cum sa le arunc pe geam ? am lucruri care se pot sparge.
- imi pare rau, doamna. noi avem angajati, nu servitori. si ei isi fac treaba in cel mai profesionist mod, cara ce e de carat, lasa ce e de lasat.

doamna iesi afara sa fumeze o tigara. bineinteles, ca avea voie si inauntru, nu ca la oras, dar nu voia sa dea satisfactie personalului nesuferit. apoi dintr-odata porni val-vartej pe scari, ceea ce pentru o dama obisnuita cu munca de birou denota mult curaj. intra in camera, cu chiu cu vai dadu totul peste tocul ferestrei si fara sa se mai uite inapoi, se urca in taxi si-si lua talpasita.
pe perna moale, mintea ei lucra incontinuu : servitor, sluga, valet, sot.

poate ca "lacheu" ar fi dat un nou impuls serviciilor hoteliere.