fortzele speciale

intre bine si rau sta un bursuc sinucigas. intins pe burta k pt ultima baie de soare. dincolo de el e lumea din harti, atlase rutiere si dosarele administratiei finaciare. dincoace sunt alge imputite, cartofi stropiti si eoliene care se invart dupa cum le taie capul.
cumva e usor sa te hotarasti de partea cui esti. esti de partea palariilor largi care se opresc intre doua lanuri de grau si isi fac poza. poza, poza, cu mult grau si multi maci si putin om. atata doar cat sa asorteze galbenul si rosul cu siniliul. in orice parte de lume s-ar fi cerut ofsaid, dar aici ai voie sa joci mingea cu mana. ba chiar e indicat, pentru ca altfel mainile ar fi ocupate sa stranga alte maini si nu e nici locul, nici momentul pentru dansuri populare. e singura zi din calendarul gregorian cand poti sa uiti de regulile elementare de politete si s-o tai de-a dreptul spre mare. cand faci lucrul asta printre balarii, e foarte important sa nu folosesti verbul a inota. ai produce o mare confuzie in mintea albinelor de sub nuci si a scoicilor care joaca leapsa pe tarm. daca aveai intrebari, scoicile se comporta ciudat si au accese de copilarie pentru ca au fugit de la ferma.
sunt libere cum nici bunicii lor n-au fost si mai ca ar primi in mijlocul lor un adidas cu talpa groasa si obraz subtire. toata adrenalina asta le-a luat mintile, altfel n-ar fi pierdut prilejul sa ceara informatii despre vecinii de la soare-rasare. acolo e totul mult mai lipicios si mai ordonat, dar se stie k melcii nu pot trai fara cnp-uri si poze de familie.
dupa cum practica a dovedit-o, drumul cel mai scurt intre doua puncte e o linie care refuza paranteze.