sambata de sus

mi-am amintit ca acum cateva zile la sambata de sus a fost viitura.

pacat pentru oamenii de acolo.

aici sunt cateva poze din februarie.

era si timpul

deci, si-n jeep se poate.
sa se asculte simfonice, operete si alte creatii muzicale care nu au la baza tambalul.
chiar daca soferul posesor de ceafa 4x4, nu anunta asa surpriza.
vazut de mine in noaptea cand dinamo si-o fura de la lazio.
poate ca asa sufera manelistii.

asta e norocul lor

l-am vazut pe crocodile dundee. astepta la intrare in parcul tineretului.
a imbatranit, dar se tine bine. inca. parcase motorul cam prea pe mijlocul soselei. nu ca n-ar fi avut loc. ii lipsea palaria, dar tigara ii scapara in coltul gurii.
la gat, un batic ii acoperea gatul. poate ca se taiase la barbierit. sau avea amigdalita. apropo, toti smecherii astia, rocky, rambo, dundee iau aspirine cand racesc? sau isi pun frunze de varza pe piept cand tusesc? se freaca, cu carmol la reumatism?

vocea - acea Voce

cand te uiti la film, dar mai mult asculti, el e omul.
multi voishi ovari ar da zile de la ei pentru asa ceva.
da` se merita.

ultimul, deci nu cel din urma

ii vezi daca vii cu ultimul metrou.
motaie obositi, cu o plasa galbena langa ei, cu barba manjita cazuta in piept, cu sosetele fleoscaite iesind din pantofii de care te si miri ca se vand la pereche.
ai ajuns la capat, cobori, ei raman in metrou. ce se intampla cu oamenii astia?
ii inghite metroul? sunt dati la caini? tin locurile ocupate pentru a doua zi? organizeaza un turneu piramidal pentru a alege metro-man of the day?

omu` bun

de ceva vreme ma rodea un adidas sa va spun cum am primit eu intr-o noapte, in locatie de gestiune un telefon mobil.
se facea ca eram in zarnesti. cautam un loc c-o mana de paie unde sa puna si capu`meu capu`. ghinionul prostiei mele ca ma incapatanasem sa nu fac rezervare, desi era week-end in mijloc de sezon. in traducere, canci locuri. pe vreo raza de 60 de km. intrebasem la greu, cred ca doar la stanile din piatra craiului nu ajunsesem. nicaieri, nimic. si toti proprietarii de pereti de pensiune se uitau la mine cu dispret sau cu si mai mult dispret.
ca o starpitura holmleassa ce ma gaseam, am oprit si la pensiunea cu cai, pe drumul spre poiana marului, desi inauntru nici caii nu nechezau, nici oamenii nu chiuiau. mai probabil cu totii sforaiau.
si cum ma dau eu jos din telegutza mea, se iveste din pamant, la stanga portierei mele, un localnic cu un telefon intre 5 degete. omu` semi-afumat, la vreo 50 si ceva de ani imi da telefonul si-mi zice ca nu stie ce are de tot clipeste si sa ma uit eu la el poate-i dau de cap. si-mi tranteste mobilu` in palme. zdroppppppp.
cum ma gasise el pe mine mester de telefoane, habar n-am. bre, stai ca am si eu o treaba, o nevoie, o dorintza, o nazuintza. apuc sa spun ca caut (sic) o pensiune si omu` trece la comanda. ma intreaba daca vreau sa raman la vecinii lui, eu zic ca da, el o ia inainte, da poarta de perete si incepe sa urle prin curtea alora. eu raman la masina cu telefonul lu` nenea si ma uit. asta uitase de mine, n-avea nicio treaba, urla la balconul alora mai dihai ca romeo la balustrada lu` coana julietzica.
telefonu` sireacu n-avea nici pe dreaq, doar o lipsa profunda de baterie si de, isi cerea drepturile.
ma duc dupa domn in curte, dau sa i-l dau, el ma intreaba daca l-am reparat.
ii spun ca e bun, sa-l dedulceasca la corent de priza, omul il ia, il baga in buzunar si continua sa urle. in casa, in curte, in grajd, nici o miscare. strafulgerat, cetateanul ma intreaba pe mine, n-ai un telefon? n-am bre, zic eu neincrezator. n-ai? ca iti dadeam numaru` de aici si-i sunai. n-am bre, lasa contribualii sa doarma! da` sigur n-ai? ma intreaba el insistent, luand acum la ciocanit usi si ferestre deopotriva. eu zic nu si incerc sa-l scot din incinta. greu, omu` se lasa convins. ajunsi la masina imi marturiseste ca la o strada mai in spate sunt alte 2 pensiuni si una e frumoasa rau si daca vreau merge cu mine. sa-mi arate, la ce va gandeati??
hotarat, da sa se urce in masina sa-mi arate unde sa merg. mah, stiam eu ca romanii is ospitalieri, da` nici chiar asa. eu, stiti e tarziu poate aveti treaba si deja v-am incurcat. el mai sta, se mai gandeste si zice: nu mai merg, ma duc sa ma culc, dar daca o iei la prima la dreapta si pe urma urci pe langa o vulcanizare, care da intr-o strada........

mai curat, mai civilizat, manca-ti-as

l-am vazut de cand am urcat. asa ar incepe o poveste care si-ar incerca sansele la vreun premiu al uniunii scriitorilor.

de fapt, l-am vazut tarziu. autobuzul era deja bine plecat din statie. si nici macar nu l-a vazut pe el. am vazut un burete de bucatarie lustruind un papuc de plastic. cand am apucat sa ma bucur de toata privelistea, actiunea curatenia era gata. papucul stralucea, o minune. ziceai k-i nou; lucru foarte posibil de altfel.

nenea, zidar cu vechime, dupa cum il recomandau uneltele din sacosa de rafie, se primenea. freza ce-si plangea deja chelia era mai regulamentara ca unui biban la recrutare. pe mana stanga, pe acelasi deget, dovada de rafinament - parerea mea, se cotcaiau un ghiul si un inel. tabla. probabil de la un burlan montat in pipera. de sub camasa ieseau un tricou si o pijama. dar astea deja`s amanunte. oricum ceasul aurit, asortat la dantura iti taia si respiratia si transpiratia.

important e ca, de undeva, nu vreau sa aflu, a scos un spray. pe care l-a pozitionat intr-un fel anume. spre propriile componente si-ar fi dorit el. spre restul drumetilor s-a nimerit sa fie. reglata si problema sincronizarii, o aroma veritabila s-a depus in proxima vecinatate. nu ma intrebati ce fel, k n-as putea preciza. prin urmare nici recomanda.

si acum vine partea cea mai frumoasa. terminate toate operatiunile, ai fi crezut ca omul o sa inghita peisajul ce-i curgea pe geam. gresit. relaxat, a mai scos ceva: o punga de fornetti. pe care a rezolvat-o intr-un timp oarecare.

problema e urmatoarea: se dereticase pentru ca lua masa in oras sau fornetti-ul era tainu` meritat pentru ca se facuse gigea-gigea?

cine n-ar batrani, pe asta sa n-o cumpere

tineretu` din zilele astea nu mai e ca babetul de azi, fost tineret ieri sau alaltaieri. ba chiar saptamana trecuta. am vazut eu niste speciemene. parol.

de exemplu eu n-am auzit la tineretul acuzat, in mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim, o filipica precum cea prinsa la zilele unui frumos oras de munte.

acolo o babutza dragutza, daca n-ar fi fost acra, stiti genul: urca cu zambetul pe ruj in autobuz si pana la statia urmatoare face deja ordine in emisfera nordica; se pronunta gratios asa incat sa se auda pana hat, la intrarea in oras. cum se pronunta? ete fix in felu` asta: "Uite pizdele, se grabeste, le asteapta pularaii sa se futa."

adanc, asa-i?

cand te-ai mirosit ultima oara?

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand scot nasu` in bucuresti noptile astea caut un loc sa-l bag repede inapoi.

pute de sparge, ciudat, doar seara si noaptea. dimineata totul dispare ca si cum oamenii buimaci de pe strazi il absorb in piele si sosete. pute a oase dospite, a ciuda si infirmitate. pute galben de parca tot orasul sufera cu ficatul. si nu doar intr-un cartier. ca si cum si-ar da leapsa, mirosul apare intr-o nopate undeva, pentru ca in noaptea urmatoare sa-l gasesti la cateva bulevarde distanta. acelasi. perfect echilibrat, cu un buchet amplu si o consistenta vomitiva, mirosul de bucuresti pare sa fi prins un an excelent.

numai pentru cunoscatori.