in 3-4 ani o sa platesti pensie alimentara, dar pana atunci spune tu ce v-ati mai distrat. cu prietenii si familia.
vacanţarilor, voi sunteţi toţi de-o mamă şi de-un tată lăsaţi pe pământ: veniţi cu zâmbetu` pân-la sprâncene şi începeţi să înşiraţi poze în IrfanView sau filmuleţe făcute cu camera luată la reduceri de la Media Galaxy.
si atunci trebuie să vă suport şunca, ţâţele căzute, palmierii, piscinele, cămilele, mările, oceanele, şalupele, scuterele, ochelarii de soare, varicele, plozii.
să bălesc de prietenie, să bat pe umăr şi să par invidios, că altfel nu te fericeşti şi-o să-mi porţi pică pentru că nu ştiu să mă bucur de bucuria vacanţei concediului tău.
că alt scop al vacanţei care să fie? să vii şi să spui de când intri pe stradă că totul a fost minunat, că-ţi venea să nu te mai întorci (habar n-ai ce bine ne făceai), că aveai nevoie de pauza asta în care "să nu mai ştiu dragă de nimic"? acum vine faza în care arunci cuvinte ciudate şi eu te cred pe cuvânt că sunt delicatesuri locale, în timp ce fandez din faţa brăţaro-lănţişoru-ineluşului tău, cumpărat dintr-un magazin pe care-l ştii doar tu şi încă vreo 2 milioane de turişti.
dar, ai grij, nu cumva să-ţi scape că te-ai dat cu curu` de pământ atunci când te-au sărit de la ultimu` mic dejun, că-i pândeai pe nemţi ca să le furi şezlongu` sau că te duceai în mare să te pişi.
că altfel vacanţa ta de firmă n-ar cadra cu slipul de firmă, cu tricoul de firmă, cu valiza de firmă, cu siliconul de firmă, cu firma de firmă.
joi, 25 februarie 2010
miercuri, 24 februarie 2010
luni, 22 februarie 2010
joi, 18 februarie 2010
draga theo
cartea asta e scrisa la 20 de ani de un negustor promitator, de un pierde-vara la 23, de un fanatic religios la 25, de un degenerat la 27, de un sifilitic la 29, de un betiv la 33, de un schizofrenic la 36, de un sinucigas la 37. e cartea unui om care n-a vrut sa scrie.
voia doar sa picteze. si a pictat. 10 ani au fost de ajuns sa invete sa tina pensulele, sa prinda lumina si formele, sa innebuneasca culorile si apoi cand lumea nu l-a mai incaput, sa-si traga un glont in piept.
nu mai suporta crizele care il facusera sa-si taie o ureche, banii care-i lipseau dintotdeauna si o singuratate pe care n-o mai intelegea, desi incepuse s-o picteze.
si de obicei picta doar ce stia. oameni din bordeie, postasi, colturi de natura si snopuri de floarea soarelui atat de aiurea aranjate ca vecinii radeau de el.
si desi crezuse intotdeauna ca oamenii pot fi mai buni, desi fratele lui ii demonstrase ca asta nu e o poveste, van gogh s-a gandit ca pana la urma e mai bine sa plece fara sa mai astepte scrisoarea de raspuns.
asa cum primise intotdeauna de la theo, fratele care ii raspundea fara gres, fie ca vincent ii vestea naiv ca lumea e frumoasa, fie ca il ruga sa fie ajutat pentru ca a ajuns la capatul puterilor alaturi de prostituata cu care traia, fie ca ii cerea sfatul cu privire la inregimentarea in legiunea straina.
iar mirarea ca un om careia viata ii innegrise sufletul, a pictat in asa culori, nu mai e mirare cand afli de la el ca retusurile de final se fac cel mai bine cu un pic de negru.
voia doar sa picteze. si a pictat. 10 ani au fost de ajuns sa invete sa tina pensulele, sa prinda lumina si formele, sa innebuneasca culorile si apoi cand lumea nu l-a mai incaput, sa-si traga un glont in piept.
nu mai suporta crizele care il facusera sa-si taie o ureche, banii care-i lipseau dintotdeauna si o singuratate pe care n-o mai intelegea, desi incepuse s-o picteze.
si de obicei picta doar ce stia. oameni din bordeie, postasi, colturi de natura si snopuri de floarea soarelui atat de aiurea aranjate ca vecinii radeau de el.
si desi crezuse intotdeauna ca oamenii pot fi mai buni, desi fratele lui ii demonstrase ca asta nu e o poveste, van gogh s-a gandit ca pana la urma e mai bine sa plece fara sa mai astepte scrisoarea de raspuns.
asa cum primise intotdeauna de la theo, fratele care ii raspundea fara gres, fie ca vincent ii vestea naiv ca lumea e frumoasa, fie ca il ruga sa fie ajutat pentru ca a ajuns la capatul puterilor alaturi de prostituata cu care traia, fie ca ii cerea sfatul cu privire la inregimentarea in legiunea straina.
iar mirarea ca un om careia viata ii innegrise sufletul, a pictat in asa culori, nu mai e mirare cand afli de la el ca retusurile de final se fac cel mai bine cu un pic de negru.
generalul iarna, lasat la vatra
dupa cat de bombardate sunt drumurile,
generalul iarna sigur activeaza la artilerie.
e si asta un aviator ratat.
generalul iarna sigur activeaza la artilerie.
e si asta un aviator ratat.
marți, 16 februarie 2010
vineri, 12 februarie 2010
batalia de la podu inalt si nu vorbim despre podu giulesti
zilele astea bucurestiul e rupt din cronici.
seamana perfect cu ceea ce s-a intamplat in batalia de la podu inalt.
seamana perfect cu ceea ce s-a intamplat in batalia de la podu inalt.
luni, 8 februarie 2010
inainte si dupa, dar mai mult inainte
pentru aia care nu-si pun numere cu 3 cifre la masina.
deci, n-au 666 BOS.
si pentru aia care nu spun si ei ca s-au saturat de iarna, desi poate sunt indreptatiti s-o spuna.
pentru aia care pun mana, inainte sa puna banu. pentru aia care folosesc telefonul la vorbit, nu la pozat. si pentru aia care au vazut multe la viata lor, dar nu tin sa vorbeasca despre asta.
pentru aia care au timp si nu si-l ocupa spunand ca n-au timp.
si sa nu-i uit pe aia care femeilor din viata lor le spun pe nume, si nu "femeia mea".
pentru aia care nu sunt eco, dar stiu sa mearga si pe jos. pentru aia care au descoperit ceaiul, inaintea ceainariilor. si pentru aia care vad rosu in fata ochilor, nu doar pe 14 februarie, un pic mai e si trece.
deci, n-au 666 BOS.
si pentru aia care nu spun si ei ca s-au saturat de iarna, desi poate sunt indreptatiti s-o spuna.
pentru aia care pun mana, inainte sa puna banu. pentru aia care folosesc telefonul la vorbit, nu la pozat. si pentru aia care au vazut multe la viata lor, dar nu tin sa vorbeasca despre asta.
pentru aia care au timp si nu si-l ocupa spunand ca n-au timp.
si sa nu-i uit pe aia care femeilor din viata lor le spun pe nume, si nu "femeia mea".
pentru aia care nu sunt eco, dar stiu sa mearga si pe jos. pentru aia care au descoperit ceaiul, inaintea ceainariilor. si pentru aia care vad rosu in fata ochilor, nu doar pe 14 februarie, un pic mai e si trece.
Etichete:
armada vantului meschin,
las-o-n sange,
make pork not war
joi, 4 februarie 2010
marți, 2 februarie 2010
cantec deplin pentru copiii imbatraniti inainte de timp
Cântec deplin
Radu Gyr
N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
luni, 1 februarie 2010
fulg - fulgarin
dupa cum tropaie, fulgilor trebuie sa le fie tare frig.
poate ar fi cazul sa ii bagam in casa.
poate ar fi cazul sa ii bagam in casa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)