cartea asta pare subtire, dar sa stiti ca nu e. desi s-ar putea ca noaptea sa ii creasca pagini, asa cum le cresc cozi soparlelor si fulgi gainilor. oricum e suspect ca o carte sa aiba 500 si de pagini, dar sa nu le arate, de parca ar face flotari si liftinguri nenumarate.
dupa 10 luni de lupta dreapta, am biruit oarecum si am terminat-o. noroc ca nu am salteaua direct pe podea si am putut sa-i fac un vant energic sub pat in camera de tortura a valatucilor. pentru ca 10 luni, cartea asta mi-a mancat sufletul, iar autorul ei mi-a terminat nervii. am vrut sa o abandonez pe o banca in parc, sa o las pe scaun in ultimul metrou al zilei, sa o ingrop intre dictionare si enciclopedii, de acolo de unde nici albumul cu surprize turbo, n-ar mai fi iesit.
nimic, nimicutza.
dupa ce terminam o carte normala sau chiar doua, eco imi dadea la temelie. si de fiecare data cand o luam de coperti si aruncam cu ea de pereti, mi se parea ca il vad pe prestigiosul autor cum se caca personal pe el de atata ras. si ca rasul nu s-a oprit la el de cand s-a apucat sa scrie tomul. altfel nu inteleg ce placere sa ai sa combini pagini cusute parca din chanson de roland cu manualul de astronomie, foiletoane de secol 18, filosofie antica sau maieutica crestina. toate date atat de aberant, dar un aberant cu care ai bea o bere, ca-i lipseau doar smile face-urile la sfarsit de rand.
in incheiere, as vrea sa subliniez ca am convingerea ca domnul eco a vrut sa devina actor, ca la cabotinism l-a perforat si pe fernandel, iar eu am ajuns sa urasc porumbeii dupa un capitol mai greu pentru nervi decat carnea de porc pentru ficat.
3 comentarii:
Iti inteleg oarecum "nervii".
Si eu am citit o carte al carei subiect nu l-am prins. Poate ca eram eu mai saracut asa, dar pana la finalul cartii nu m-am prins foarte clar care ce si cine, ideea e ca este de departe cea mai cretina carte pe care am citit-o pana acum. Evitati "Ochi Albastrii" de Alina Dumitru.
stai sa ne facem intelesi, mi-a placut insula din ziua de ieri.pe alocuri mult. doar ca e o carte a naibii de ratutita care iti pune rau bibilica la treaba. iar sa-l vezi pe eco jongland cu stilurile e o placere la fel de mare ca si atunci cand il vezi pe ibrahimovic marcand cu calcaiul. desi uneori parca n-ar strica un atac pe tibie.si la el si la eco.
eu am citit-o prin liceu :) si da, tare m-am chinuit si eu, si doar termenul restant de la biblioteca m-a impins sa continui cu incapatanare...
Trimiteți un comentariu