poate voi nu stiti, dar in bucuresti exista oameni de august. ei se deosebesc de restul oamenilor pentru ca seamana cu niste jucarii din lemn scoase in serie de un mester cu shortz de piele plin de rumegus, caruia ochii i se rotesc in cap de prea mult vin la carafa.
pe oamenii de august nu ii mai intalnesti in nicio alta luna, chiar daca prin iulie par ca plutesc in aer, iar in septembrie, pe langa cismele le vezi niscaiva urme.
e un jandarm dolofan care sta langa o ghereta de ambasada si saluta politicos doamnele de pe strada, in timp ce mainile se grabesc, pofticioase, sa desfaca o magura.
si mai e si o babutza cu palarie albastra ce pare crosetata si cu ciorapi cu volane, imprumutati de la vreo nepoata ce se pregateste de scoala, dusa de bratz de o babutza mai tanara. la sosea nu se mai iese demult, dar pe pariu ca din franceza nu a uitat o boaba.
si mai e o batrana. trista, sprijinita de geamul unui magazin de electronice in timp ce cainele din lesa sta la cativa metri mai departe, cascand plictisit si neomeneste dezinteresat de cornetul cu inghetata din care batrana rupe ca din anafura.
in august poti sa vezi si un barbat zdrentuit care in alta viata a avut un picior de lemn si tricou marinaresc, dar care acum se multumeste cu adidasi scalciati si camasa patata. ochii ii sunt umflati si vineti, asa cum i-a avut intotdeauna, dar punga Avon e noua si plina. cu creme si farduri pentru pielea tabacita? exista o mare probabilitate sa nu.
si tot in august exista o doamna care si-a pierdut tocul la metrou, dar care din mandrie si prejudecata n-a alergat sa-l recupereze si sa-l tavaleasca prin lipici. asa ca tocul se plimba bezmetic si obraznic printre picioare grabite, urcand pe scarile rulante. doar o plimbare solitara printr-un luna park cu soarele in crestet ar putea face un toc mai fericit de atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu