cred ca oamenii se poarta cu homlesii ca si cu niste copii tampiti pentru ca put. si in capul nostru daca nu esti capabil sa te speli, ori esti copil, ori esti bolnav. dar daca stai pe strada n-ai cum sa fii bolnav. deci, sigur, homlesii sunt copii tampiti. asa se explica si gestul de a-i lua dupa umeri pe care il fac persoanele de succes atunci cand sunt foto-filmati in posturi caritabile. ma rog, politicienii, toti fac gestul asta, dar macar ei au motive: daca noi ii votam in continuare, cum sa nu ne ia de prosti?
zburdand peste asta, exista un caz 1. al unui homless care la apus de soare sta pe pragul unei case si bea guinness. nu foarte multumit, nu foarte scarbit, poate un pic insetat. (e aproape exclusa varianta ca omul sa fi umplut cutia cu apa, asa cum faceam noi cand primeam o cutie cu cola inainte de, stim cu totii inainte de ce)
mai exista si un caz 2. al unei homlesse proprietara de constructie subreda ridicata din cartoane, folii si toale dezlanate in care poti sa privesti pana la perete, la tigaia pusa bine langa perna. care fumeaza cu cel mai preocupat aer pe care il poate trage cineva in piept si care scrumeaza intr-o scrumiera de pe care lipseste initialele hotelului.
mai exista si un caz 3. al unei familii de homlesi. pe care nu-i poti cerceta suficient de bine pentru ca e deja intuneric si ei s-au pitulat in asternutul intins la capat de pod. sunt tineri si poate ca au si copil. lumina reflectata de apa nu ajuta prea mult privirile curioase. dar te ajuta suficient sa vezi bradul de craciun gatit cu globuri, beteala si bomboane care le umbreste somnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu