azi-noapte m-am intalnit cu michael jackson. venise la noi in birou, adus de cineva de la religie.
mi-am dat seama ca nu mai e ce a fost odata, pentru ca a fost abandonat in grupul de montaj, fara prea multe cuvinte. sa stiti ca e mai politicos decat pare, aproape sfios, nici sa se aseze nu indraznea fara sa fie poftit.
avea o palarie ca la justin timberlake, blugi si o geaca subtirica. probabil ca era si incaltat, as fi bagat de seama daca era in laboantele goale. n-am discutat prea multe, ma jenam sa-l intreb una-alta, fusese michael jackson totusi. la un moment dat a zanganit ceva afara (mamaaa, ce vant era aseara) si m-am dus sa vad daca au cazut antenele. cand m-am intors, michael plecase.
sunt sigur ca nu se mai intoarce niciodata?
4 comentarii:
esti sigur. karma ii prevazuse distrugeres instantanee intre cosul de gunoi albastru si punga aia cu coji de pepene uitata de asta-vara.
se cunoaste ca te trezesti des noaptea.
Nu esti sigur. Este dovedit de oamenii de stiinta americani ca orizontul din fata e intotdeauna mai aproape decat cel din spate, deci asteapta-te la orice de la un astfel de personaj... Data viitoare inchide bine usa si arunca-ne cheia pe geam (este anotimpul potrivit pentru asta).
ce bine le zici.
pe vremea asta era, nu?
ni s-au basicat degetele cautand cheia in caru cu betoane.
oricum, trebuie sa mai exersez aruncarea pe geamul din bucatarie.
Trimiteți un comentariu