linistea se opreste pe tacute cand da de lumina. face doi pasi inapoi si o ia la fuga cu pasi mari si infundati. cand nu poate infunda pasii, se lasa in genunchi, apoi pe spate si apoi se rostogoleste pana o pierzi din ochi.
e cuminte ca orice liniste crescuta departe de zgomote. nu vrea sa deranjeze si din cauza asta, nici nu da telefon atunci cand vine. unii cred ca e nepoliticos, dar nu e. mai degraba si-ar taia un deget lung si subtire decat sa-ti ajunga ceva la urechi. daca ar fi dupa ea, ar intra pe geam sau s-ar strecura pe gaura cheii. dar, nici bunavointa ei nesfarsita nu ajuta mereu.
oamenii prefera termpoane cu mai multe straturi care se inchid temeinic si rasuflarea ei taiata poate fi confundata cu un abur racoros. de prisos sa-ti spun ca nu bate niciodata. atunci, ramane atarnata ca un electrician pus pe escalada si sta asa pana cand deschizi geamul sau dai muzica atat de tare, incat fuge ingrozita tinandu-se de urechi. munch a vazut-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu