Little Stones at My Window
Once in a while
joy throws little stones at my window
it wants to let me know that it's waiting for me
but today I'm calm
I'd almost say even-tempered
I'm going to keep anxiety locked up
and then lie flat on my back
which is an elegant and comfortable position
for receiving and believing news
who knows where I'll be next
or when my story will be taken into account
who knows what advice I still might come up with
and what easy way out I'll take not to follow it
don't worry, I won't gamble with an eviction
I won't tattoo remembering with forgetting
there are many things left to say and suppress
and many grapes left to fill our mouths
don't worry, I'm convinced
joy doesn't need to throw any more little stones
I'm coming
I'm coming.
pe el de ce nu-l traduce nimeni?
joi, 27 noiembrie 2008
unii despre altii
truman capote despre kerouc:
asta nu scrie, dactilografiaza!
si kerouc ar fi putut raspunde:
macar pe mine nu m-a jucat philip seymour hoffman.
asta nu scrie, dactilografiaza!
si kerouc ar fi putut raspunde:
macar pe mine nu m-a jucat philip seymour hoffman.
marți, 25 noiembrie 2008
bucla voodoo
in padurile tropicale haitiene batea un soare placut cu tente galbui. maximon grabea pasul. pana la poiana de invatatura mai avea de trecut pe langa 2 paraie, culcusul jaguarilor si un codru de liane. papusica ii atarna de mana si sarea in toate directiile. cumva, reusea sa priveasca din orice directie la maximon. asta era si motivul pentru care fusese botezata gioconda, desi e greu de spus daca maximon avea habar de botez.
in haiti a grabi pasul inseamna a fugi cat te tin calcaiele aruncand praful si gandaceii sclipitori de sub talpi si fara a lua in seama mustele ochioase si colibrii sfiosi. fuga, sarituri, rostogoliri, contorsionari. daca s-ar fi nascut la oras ar fi fost un traseur perfect. asa...
- giocondo, intarziem si azi. sa-l vezi pe batranul-sef-vraci postenurkite cum o sa ne trimita la vulcan sa adunam bilute de jaratec. in caz bun, ca altfel greblam frunze de coca.
pasii lui maximon devenau tot mai mari ca ai unui postas ramas cu pensiile de pe mai multe strazi. cand a ajuns unde trebuia sa ajunga, postenurkite era in verva. chitaia, huhurezea, boncaluia, frunzarea. inseamna ca facuse prezenta.
maximon intra sfios si uitandu-se in jos, spre bataturile din talpa isi astepta pedeapsa.
- senor maximon, ce onoare pentru noi, v-ati deranjat sa ajungeti. ce a fost azi? furnicile au intrat tropaind in sat, seful de trib s-a imbatat cu rachiu de cocos(h), tucanii au iar ciocul alb-negru ? spuneti nu ne mai perpeliti... ca pe tortilii completara, in mai multe glasuri, copiii din poiana.
maximon ofta ca niculaita in « un om nacajit » si o dadu din prima:
- am dormit mai mult decat ar trebui sa doarma un vraci adevarat si pentru ca nu ajung niciodata sa culeg plantele pline de roua probabil ca o sa gresesc mereu descantecele.
luat asa, postenurkite isi pierdu sirul ideilor si intr-un fel chiar se emotiona. isi trase penele pe ochi si-l trimise pe maximon la loc.
se hotari ca e momentul pentru o schimbare si le transmise invataceilor:
- nu mai disecam broaste raioase. negi putem sa luam si maine. azi o sa invatam ceva nou! are toata lumea papusica la el ?
era momentul pentru descantecul voodoo transatlantic. europenii fara deosebire de natie, limba sau sex urmau sa se zbata in chinuri.
doua ace infipte in unghi drept – pac, undeva in cehia cineva pierdu legatura la net. pe vecie.
un ghimpe in mana - tocmai in corsica, o frantuzoaica isi vazu cardul blocat si scuipat pe bucati afara.
un pic de venin pe picior, hehe, in romania cineva calca acceleratia, numai bine cat sa-l opreasca gaborii si sa-i umfle carnetul. maximon era multumit. 30 de zile si 4 puncte nu era chiar la indemana oricui. cu atat mai putin a unui lenes fara veleitati, cu o papusa gioconda, mostenire de familie.
in haiti a grabi pasul inseamna a fugi cat te tin calcaiele aruncand praful si gandaceii sclipitori de sub talpi si fara a lua in seama mustele ochioase si colibrii sfiosi. fuga, sarituri, rostogoliri, contorsionari. daca s-ar fi nascut la oras ar fi fost un traseur perfect. asa...
- giocondo, intarziem si azi. sa-l vezi pe batranul-sef-vraci postenurkite cum o sa ne trimita la vulcan sa adunam bilute de jaratec. in caz bun, ca altfel greblam frunze de coca.
pasii lui maximon devenau tot mai mari ca ai unui postas ramas cu pensiile de pe mai multe strazi. cand a ajuns unde trebuia sa ajunga, postenurkite era in verva. chitaia, huhurezea, boncaluia, frunzarea. inseamna ca facuse prezenta.
maximon intra sfios si uitandu-se in jos, spre bataturile din talpa isi astepta pedeapsa.
- senor maximon, ce onoare pentru noi, v-ati deranjat sa ajungeti. ce a fost azi? furnicile au intrat tropaind in sat, seful de trib s-a imbatat cu rachiu de cocos(h), tucanii au iar ciocul alb-negru ? spuneti nu ne mai perpeliti... ca pe tortilii completara, in mai multe glasuri, copiii din poiana.
maximon ofta ca niculaita in « un om nacajit » si o dadu din prima:
- am dormit mai mult decat ar trebui sa doarma un vraci adevarat si pentru ca nu ajung niciodata sa culeg plantele pline de roua probabil ca o sa gresesc mereu descantecele.
luat asa, postenurkite isi pierdu sirul ideilor si intr-un fel chiar se emotiona. isi trase penele pe ochi si-l trimise pe maximon la loc.
se hotari ca e momentul pentru o schimbare si le transmise invataceilor:
- nu mai disecam broaste raioase. negi putem sa luam si maine. azi o sa invatam ceva nou! are toata lumea papusica la el ?
era momentul pentru descantecul voodoo transatlantic. europenii fara deosebire de natie, limba sau sex urmau sa se zbata in chinuri.
doua ace infipte in unghi drept – pac, undeva in cehia cineva pierdu legatura la net. pe vecie.
un ghimpe in mana - tocmai in corsica, o frantuzoaica isi vazu cardul blocat si scuipat pe bucati afara.
un pic de venin pe picior, hehe, in romania cineva calca acceleratia, numai bine cat sa-l opreasca gaborii si sa-i umfle carnetul. maximon era multumit. 30 de zile si 4 puncte nu era chiar la indemana oricui. cu atat mai putin a unui lenes fara veleitati, cu o papusa gioconda, mostenire de familie.
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
vineri, 21 noiembrie 2008
acolo, sa traiesc as vrea
prin alte parti copiii se duc la scoala ca la hotel. Nu au la clasa A, B, C sau I daca sunt la informatica. merg la 400, 401 sau aia mai norocosi la 402. putin probabil ca 4 sa vina de la etaj sau de la numarul de stele al unitatii de invatamant; miss graves ar sti sa raspunda mai bine la asta.
acolo, copacii sunt intotdeauna asa cum ii desenai cand erai copil, plini de frunze care nu se pot distinge si, tot acolo, iarba e verde pentru ca daca nu ar fi verde, ar fi albastra si atunci ar semana cu norii care sunt albastri.
la 402 exista o invatatoare care n-are lentile de contact si care priveste sever pe deasupra ochelarilor. la 402 copiilor le e rusine cu banii parintilor, dar nu le e rusine sa faca parada cu colectia de linguri. la 402 sa mirosi a capra e un compliment si sa te scuzi ca nu poti scrie pentru ca ti-a obosit mana nu e ridicol. la 402 sa rupi pozele dintr-un dictionar nu e atat de grav ca in realitate. si nici sa mesteci guma la mana a doua. la 402, bunicii se uita la basicile din deget si directorii incearca sa dezlipeasca monede lipite de podea.
la 402 copiii inca mai stau cate doi in banca si nu vorbesc la telefoane mobile.
la 402 copiii sunt buni pentru ca vor sa faca rele.
acolo, copacii sunt intotdeauna asa cum ii desenai cand erai copil, plini de frunze care nu se pot distinge si, tot acolo, iarba e verde pentru ca daca nu ar fi verde, ar fi albastra si atunci ar semana cu norii care sunt albastri.
la 402 exista o invatatoare care n-are lentile de contact si care priveste sever pe deasupra ochelarilor. la 402 copiilor le e rusine cu banii parintilor, dar nu le e rusine sa faca parada cu colectia de linguri. la 402 sa mirosi a capra e un compliment si sa te scuzi ca nu poti scrie pentru ca ti-a obosit mana nu e ridicol. la 402 sa rupi pozele dintr-un dictionar nu e atat de grav ca in realitate. si nici sa mesteci guma la mana a doua. la 402, bunicii se uita la basicile din deget si directorii incearca sa dezlipeasca monede lipite de podea.
la 402 copiii inca mai stau cate doi in banca si nu vorbesc la telefoane mobile.
la 402 copiii sunt buni pentru ca vor sa faca rele.
marți, 18 noiembrie 2008
fenomenul fenomenal
in ziua aia simteam ca o sa fie rost de glorie. nu stiu cum sa va explic, dar simteam. trecusem de doua ori pe langa stadionul baietilor si linistea aia de la porti nu putea sa nu iti dea incredere. locul doi n-avea cum sa ni-l ia nimeni.
si apoi era predestinat. se lasa ceata ca la podul inalt, dar nu jucam la vaslui. mda, jucam in stefan cel mare, dar nu contra lui. eram trecuti la victime sigure. ce stiau dinamovistii ca toate semnele ne dau favoriti. pana si la podul de la cosereni era liber.
au intrat pe teren, nu ne-au scos din tarani. nu ca n-am fi fost, dar aveam tricouri mai misto ca ei.
cand au fluierat inceputul meciului nici nu mai conta. dan putea sa-l tina pe dumnezeu pe banca de rezerve pentru meciul cu steaua. controlam meciul si in minutul 8 mingea putea sa intre in ata lor. n-a avut cine s-o bage. s-au facut ca ploua. treaba lor.
fernandes i-a carpit o stachie peste bot lui miranda. macar el, daca dom profesor rednic nu e in stare. daca ar fi fost de rosu, ar urla cainii si-n giurgiu. dinamo bate corner, torje (mijlocasul lor) ii da lui arlauskis (portarul nostru) la ficati. asta cade ca atacat de rusi, danciulescu nu se uita la amanunte si scutura bruma de pe plasa. fault pe intelesul tuturor, bahhhh !
mai e nitel si suna de pauza, dar dinamo o da-n bara. nu conteaza, pe ei suntem. incepe si repriza a doua. asa bine pentru noi ca bilasco ii crapa o franzela lui lobont ca se linge asta pe buze cand da navala sa puna mingea la centru. pe urma a fost si mai frumos, in peluza incepusera sa-l fluiere pe turcu si porcea, noi sa cantam pana la raguseala, iar galamaz sa rateze ca atunci cand au jucat asta vara cu smecherii de la teoretic.
fluturand fulare, suntem peste tot acasa. inclusiv pe primul loc. pe urma n-am ce sa va mai povestesc, am fost ocupat sa raspund la sms-uri si sa rezolv lista cu aia de vor buletin de urziceni.
si apoi era predestinat. se lasa ceata ca la podul inalt, dar nu jucam la vaslui. mda, jucam in stefan cel mare, dar nu contra lui. eram trecuti la victime sigure. ce stiau dinamovistii ca toate semnele ne dau favoriti. pana si la podul de la cosereni era liber.
au intrat pe teren, nu ne-au scos din tarani. nu ca n-am fi fost, dar aveam tricouri mai misto ca ei.
cand au fluierat inceputul meciului nici nu mai conta. dan putea sa-l tina pe dumnezeu pe banca de rezerve pentru meciul cu steaua. controlam meciul si in minutul 8 mingea putea sa intre in ata lor. n-a avut cine s-o bage. s-au facut ca ploua. treaba lor.
fernandes i-a carpit o stachie peste bot lui miranda. macar el, daca dom profesor rednic nu e in stare. daca ar fi fost de rosu, ar urla cainii si-n giurgiu. dinamo bate corner, torje (mijlocasul lor) ii da lui arlauskis (portarul nostru) la ficati. asta cade ca atacat de rusi, danciulescu nu se uita la amanunte si scutura bruma de pe plasa. fault pe intelesul tuturor, bahhhh !
mai e nitel si suna de pauza, dar dinamo o da-n bara. nu conteaza, pe ei suntem. incepe si repriza a doua. asa bine pentru noi ca bilasco ii crapa o franzela lui lobont ca se linge asta pe buze cand da navala sa puna mingea la centru. pe urma a fost si mai frumos, in peluza incepusera sa-l fluiere pe turcu si porcea, noi sa cantam pana la raguseala, iar galamaz sa rateze ca atunci cand au jucat asta vara cu smecherii de la teoretic.
fluturand fulare, suntem peste tot acasa. inclusiv pe primul loc. pe urma n-am ce sa va mai povestesc, am fost ocupat sa raspund la sms-uri si sa rezolv lista cu aia de vor buletin de urziceni.
luni, 17 noiembrie 2008
poveste cu imprumut
maimuta de la breloc nu isi tuguiaza buzele, nu se stramba si nici nu arunca banane in chei.
ii place sa cante, dar ca o diva ce e se da in spectacol doar daca faci ceva pentru ea. ceva, de genul: esti om cu mine, scot limba la tine. important e s-o strangi tare de mijloc, dupa care s-o lasi sa respire in voia plamanilor plini de viata.
ce canta e aproape irelevant, pentru ca oricum n-o sa gasesti niciodata albumul complet.
insa de la scamele din buzunare, pasta din geanta sau adn-ul din palma maimuta isi pierde vocea. atunci isi da doar ochii peste cap, neconsolata si nu intotdeauna, nefericita. un ceai de agrise e bine primit, dar numai si numai din politete, pentru ca maimuta n-o sa puna gura pe el. asteapta tratamentul soc: o baie calda si un masaj cu periuta de unghii. rasfatata ca la carte o sa zambeasca misterios, cu o recunostinta cum nici la animale nu mai gasesti.
lasata pe calorifer, sa-si usuce blanurile batrane (nu face parada cu asta) o sa dea drumul trilurilor si fara sa vrei vei asculta concertul care, obligatoriu, se va opri la fel de brusc cum a inceput.
pana intr-o noapte cand excedata de centrala, telefoane descarcate si trosnet de mobila va cere cu note perfecte ceea ce isi doreste orice maimuta aflata in situatia ei. mai multe perne, sa-i inchida gura pentru totdeauna.
ii place sa cante, dar ca o diva ce e se da in spectacol doar daca faci ceva pentru ea. ceva, de genul: esti om cu mine, scot limba la tine. important e s-o strangi tare de mijloc, dupa care s-o lasi sa respire in voia plamanilor plini de viata.
ce canta e aproape irelevant, pentru ca oricum n-o sa gasesti niciodata albumul complet.
insa de la scamele din buzunare, pasta din geanta sau adn-ul din palma maimuta isi pierde vocea. atunci isi da doar ochii peste cap, neconsolata si nu intotdeauna, nefericita. un ceai de agrise e bine primit, dar numai si numai din politete, pentru ca maimuta n-o sa puna gura pe el. asteapta tratamentul soc: o baie calda si un masaj cu periuta de unghii. rasfatata ca la carte o sa zambeasca misterios, cu o recunostinta cum nici la animale nu mai gasesti.
lasata pe calorifer, sa-si usuce blanurile batrane (nu face parada cu asta) o sa dea drumul trilurilor si fara sa vrei vei asculta concertul care, obligatoriu, se va opri la fel de brusc cum a inceput.
pana intr-o noapte cand excedata de centrala, telefoane descarcate si trosnet de mobila va cere cu note perfecte ceea ce isi doreste orice maimuta aflata in situatia ei. mai multe perne, sa-i inchida gura pentru totdeauna.
miercuri, 12 noiembrie 2008
sa nu vii iar sa ma cauti in that yellow submarine
ce mai seamana baietii astia. si nu ma refer doar la talent. marți, 11 noiembrie 2008
in scris folosim batrana, nu baba
in cartea asta, doi tipi au vreo 30 si ceva de mii de parai de care vor sa scape. se pare ca asta e o treaba a dracu de complicata si nici o saptamana intreaga nu iti ajunge sa dai oamenilor cascaravetii de care nu ai nevoie. ca sa scape de ochii dracilor, baietii inventeaza tot felul de metode: ii lipesc de spatele magarilor, se tocmesc in sens invers cu negustorii din bazar, dau turul unui sens giratoriu cu toate taxiurile din parcare sau inventeaza comori ascunse.
si tot zbuciumul asta pentru ca oamenii normali, in saracia lor, au o problema cu primitul banilor asa, pac pac, de la straini. ti se pare o poveste, pentru ca asta si e.
dar, ce te faci cand intr-o dimineata, la metrou, vezi cum o tipa, nu mai avuta decat altii, vine spre o batrana si ii indeasa un cocolos de bancnote in mana. si apuci sa vezi ca sunt cel putin cateva de 100.000. iar batrana ii intinde tot bratul de crizanteme pe care se facea ca le vinde, in timp ce tipa cu ochii in lacrimi, le vezi bine, fuge ca mancand pamantul.
cat a plans batrana? probabil pana in ziua de azi.
si tot zbuciumul asta pentru ca oamenii normali, in saracia lor, au o problema cu primitul banilor asa, pac pac, de la straini. ti se pare o poveste, pentru ca asta si e.
dar, ce te faci cand intr-o dimineata, la metrou, vezi cum o tipa, nu mai avuta decat altii, vine spre o batrana si ii indeasa un cocolos de bancnote in mana. si apuci sa vezi ca sunt cel putin cateva de 100.000. iar batrana ii intinde tot bratul de crizanteme pe care se facea ca le vinde, in timp ce tipa cu ochii in lacrimi, le vezi bine, fuge ca mancand pamantul.
cat a plans batrana? probabil pana in ziua de azi.
luni, 10 noiembrie 2008
c-un hatar toti suntem datori
dupa cum se stie din strabuni, zi-mi ce muzica iti urla la telefon ca iti spun cine esti. sau de unde vii. neindoielnic, incotro te duci. cu cine votezi, de cate ori si mai ales la ce ore. oricum, toate informatiile pot fi verificate cu seful de scara sau ala de stat.
prin urmare, in ordinea numerelor din playlist: dyonisos - song for a jedi, the killers - human, javier alvarez- por que te vas, the cure - in between days si coldplay - clocks.
si cu asta basta.
prin urmare, in ordinea numerelor din playlist: dyonisos - song for a jedi, the killers - human, javier alvarez- por que te vas, the cure - in between days si coldplay - clocks.
si cu asta basta.
miercuri, 5 noiembrie 2008
noroc cu bush jr
ce-mi facea ieri obama cand lumea se dadea de ceasul mortii sa faca om din el?twitter. si el ca baietii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)