si eu am fost la kilometrul 0

dupa cum spune si guta, de la bucuresti se da ora exacta. simplul fapt: nu poti sa iti potrivesti tic-tacul dupa slanic-prahova, jimbolia sau radauti-prut poate fi in sine un lucru frustrant, asa ca de ce sa mai insisti?

uneori, doar cautandu-te de bucuresti poti sa iti aduci aminte de tovarasa. I-IV si ceremonia de decernare a cravatei de pionier la muzeul de istorie. multi muci in batista, cateva pungi pline de mic dejun reciclat si vreo cateva mamici care gasisera o scuza acceptabila sa scape de munca patriotica din sambata aia. din bucuresti, la prima descalecare nu-ti mai vine si altceva in minte, desi e posibil sa fi penetrat stefan cel mare chiar pana la circul de stat.

pe urma s-a tras la inter, s-a filmat la televiziune, s-a chiuit la CC si a venit democratia.
s-a dat liber la casa poporului, asa ca ai tai te-au urcat (pe locurile din spate) in dacie si te-au dus sa vezi minuna-dracia. te-ai lipit zdravan de palma lu tac-tu sa nu te ia puhoiul de oameni care pare a-l depasi chiar si pe ala de la targul de dragaica de la buzau. yup, la bucuresti chiar si asta e posibil! tot atunci, sa se spele necuratul din zidurile magaoaiei, dai o tura cu aprindere de lumanari la patriarhie si o alta cu ochii holbati la magazinul universal unirea. scarile rulante rulz.
se intampla apoi sa dai peste niste doctori destoinici, sa primesti un diagnostic tembel si cateva zile mai tarziu o salvare doar pentru tine. la capitala. din drum, de data asta chiar nu mai stii nimic, ocupat fiind cu perfuziile din mana. la vreo 3 saptamani, dupa ce la grigore alexandrescu te-a taiat de urgenta, inveti sa mergi din nou si descoperi ca spirt gasesti nu doar la spital ci si la o statie de tramvai mai departe, intr-un muzeu ce-i zice antipa.

nu trec decat 5 ani si, la liceu fiind, pleci in excursia organizata cu autobuzul chiar la TIB.
in autobuz, frumos, frunze de varza si coji de nuca, de la cursa de cosereni si mult spatiu la burduf, acolo unde golanii o dau pe barbut atunci cand se iese in drumul european.
la TIB, nu intelegi nici pana acum ce ai putea gasi, pentru ca inevitabil votezi cu stanga la parcul de distractii din herastrau si completezi o zi minunata cu un binevenit lunch la hot spot in town: mcdonald`s cum iesi din metrou la unirii venind dinspre universitate.

se face ca ai ajuns si intr-a 12-a si esti trimis la bucuresti cu caietul de meditatie. intai cu masina sa inveti drumul, apoi cu trenul sa inveti viata. dupa 3 ore si un cap plin, in functie de asezarea geografica a profului, mare lucru daca prinzi niste vitrine pe magheru, un bilet la patria sau trenul de intoarcere acasa. oficial, esti in cantonament. in cateva luni o sa fii cetatean cu abonament, pe toate liniile, in regula.
iti juri ca n-o sa stai niciodata in orasul asta si pe undeva iti doresti sa pici la admitere. asta nu te impiedica sa te invoiesti de la ultima ora sa vii la obor sa iti cauti haine pentru banchet. ghinionist cum esti, intri la facultate, te bucuri cativa ani si pe urma te prinzi ca nu mai e cale de intoarcere.

nici macar pe sus, la bucuresti stelele nu se vad aproape niciodata.