vineri, 29 august 2008

la sosea

s-ar putea sa fie o smecherie la mijloc, dar nici ca imi pasa. am constatat ca tin in minte si simt mai pregnant amintiri despre sosele decat amintiri despre oameni, peisaje sau arome. asta imi pare a-mi dezvalui vocatii de ministru al transporturilor, benzinar sau vanzator de pepeni.
primul drum pe care il port cu mine e cel de la 5 ani cand am fugit de acasa cu un camion care se tara spre depozitele din oras cu grau in remorca. minunat deja de cartile rutiere de la bord, de scaunele acoperite cu paturi jigarite si de perspectiva ce ti-o dadea inaltimea cabinei, am descoperit dungile albe de pe sosea cu o bucurie salivanta, pe care doar linia continua mi-a potolit-o.
a urmat apoi un drum de cativa kilometri, din niste dale imense, care incepea dupa un pod din pontoane si se oprea la inceputul padurii, langa un lac. copiii erau convinsi ca drumul fusese construit de nemti si ca undeva in padure existau cazemate si buncare secrete. de fapt, in padure erau doar mistreti care mancau porumbul din tarlale, iar drumul fusese facut de o fabrica de caramida care se hranea cu lutul lacului.
la o vara sau doua dupa aceea, am descoperit soseaua spre mare si o coloana nesfarsita de dacii spre litoral. din coloana se depasea rar si se tragea pe dreapta la fel de rar. si totusi la un moment dat, taica-miu a zis ca e momentul sa bage cocs, dar un tractor ce intra in cooperativa de peste drum i s-a opus mai ceva decat radoi lui nonda. si asa, dintr-o data, in fata am vazut un gard proaspat varuit, iar in spate n-am mai vazut radioul gloria.
pe urma, ani de zile n-am mai tinut minte niciun drum, de parca as fi fost un astronaut care umbla cu gatul in atele si privea numai in sus. soselele nu se mai lipeau de mine.
pana cand am capatat permis de conducere si brusc soselele au inceput sa ma invadeze.
intai, o sosea acoperita de zapada si batuta de primul viscol din acea iarna, parand ca n-o sa mai ajung vreodata la severin, d-apoi sa ma si intorc in aceeasi zi. apoi, o noapte de revelion care lasase drumul ca dupa o noapte de asalt al puscasilor marini. plin de resturi de artificii si cioburi, si de unde mirosul de pucioasa nu se dadea dus, drum pe care incepeai sa-l regreti cativa kilometri mai tarziu, cand ceata ti se urca in cap si incepea sa joace tontoroiul cu mintea cea pleostita.
a venit apoi un drum perfect, pe o sosea insorita din grecia, dar care dintr-o data s-a umplut cu apa ca un tobogan dintr-un parc de distractii. si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, sute de pietre tepene au luat tabla la tinta, facandu-ma sa ma chircesc pe volan si sa intorc inconstient masina printre niste dealuri care plangeau cu rosu.
si au mai fost apoi 2 foste sosele care nu mai vazusera bitum de la inventarea acestuia, una spre gura iadului si alta (asa a fost sa fie) spre o manastire argesana. cataroaiele controlau podeaua atat de serios, ca vrand-nevrand ti-ai fi dorit sa fii in locul lui fred flinstone si sa ridici caroseria cu tot cu caii putere.
ultima sosea pe care am pus-o bine, e o autostrada din normandia, in creier de noapte. linistita si goala, ca inaintea marii debarcari, ducandu-te la destinatie mai repede decat ti-ai fi dorit.

6 comentarii:

Rita spunea...

Frumoase sosele aveti :)
Am fost si eu la revelionul ala, cumva ? ca senzatia am trait-o :D

comanu spunea...

:))
nu cred.
era un revelion intors de la sinaia.

Rita spunea...

Well - nope. Al meu - de fapt am avut vreo 2 din astea - era din Bucuresti.

comanu spunea...

eu am avut unu si bun.
cu incurcat drumul spre bucuresti din cauza cetii pe la 4.30 - 5 dimineata.
si cu 0 masini pe drum.
weird

Brad Florescu spunea...

excelent.

comanu spunea...

multumesc