in vederea asociatiilor de protectie a animalelor

de ce atata discriminare?
de ce atata limitare?
de ce atata suferinta?
papagalii sunt toti coco, motanii toti tom, cainii toti azorel si grivei.

ce-ar merge zilele astea pentru cei care cersesc la metrou

MI-E SETE!

sau s-o lase si pe aia veche cu MI-E FOAME!, dar dupa aia sa scoata repede cartonul: DAR SI SETE!

pace si stropi

de cand lumea si pamantul, luni e ziua in care se face dreptate.
mai ales pe seara, cand mii de miriapode ies la furat, desi numeroase persoane avizate sunt de parere ca asta e doar un pretext. ele urmaresc de fapt lustragiul si cutia in care periile s-au subtiat de tot. de crema nu au mare nevoie si apoi negru pe verde nici nu da foarte bine. lustragiul si-a lasat insa o mustata pe oala care il face de nerecunoscut in ochii, mult mai putin numerosi decat picioarele, miriapodelor.
nici lui nu i-a fost usor. oale asa fatzoase pe care sa merite sa-ti lasi mustata nu se mai fac. si pe inox n-o s-o dea niciodata, chiar de ar fi nevoie sa isi cumpere trotineta si sa o unga cu alifie chinezeasca. prestanta e asa importanta in ziua de azi, incat majoritatea populatiei prefera sa isi ia carnet si sa plece in cautarea ei. chiar si bucatarii chinezi prefera sa invarta de covrig in loc sa se ascunda in pachetelele de primavara si sa traduca meniul in romana.
asta e oricum o chestiune atat de neinsemnata, ca pana si expertii au ras in cantitati semnificative.

neatza, olanda fute viatza

la cererea publicului, postul de mai jos se redenumeste ca mai sus.

perpendicular pe tangenta

batea un vant usor, doar cat sa-ti faca transpiratia sa curga mai repede. la intrarea in magazine, franghiile atarnau randuri-randuri, iar cei mai harnici intinsesera deja pungile cu inghetata sa o ia fumul si sa o zbiceasca aerul. unii facusera avere cu inghetata asta afumata, iar acum se plimbau cu masini rosii si lungi; cu cat mai rosii si cu cat mai lungi cu atat mai bine. asta era norocul lor, altii isi riscasera viitorul si sanatatea incercand sa afume si altceva, dar nimeni nu ii intelesese. erau dilii si rusinea merita sa se abata asupra lor.
acum tarau galeti de graunte si strigau buletinul meteo dintr-o parte in alta a orasului. cand intalneau un stol de porumbei scoteau galeata cea mai de jos se asezau pe ea si dintr-o alta galeata, ca si cand ar fi dat mancare la pesti, incepeau sa imprastie grau pe trotuar.
nimeni nu le zicea nimic, desi cel putin o femeie le-ar fi spus vreo doua de la obraz. insa pe ea pusesera stapanire guguloaiele lucioase de prajitura neagra, ceea ce ii dadea un aer deplorabil, condamnabil pana si in suburbii. c-o firimitura in cer si alta in pamant femeia se grabi sa treaca pe sub streasina gaurita, ingustandu-si ochii sub ochelarii grosi ca panza de sac.
in spatele ei incepuse o intrecere pe viata si pe moarte. despletita-mov, cea mai rapida babuta de la scara 3 marise ritmul, ridicand genunchiul intr-un mod pe jumatate obscen, pe cealalta jumatate ingrijorator. incet-incet distanta dintre ea si felina-crosetata, adversara care parca zbura sub poncho-ul de macramé incepea sa scada. felina-crosetata privea tot mai abatuta in spate, despletita-mov era pe boost acum si doar haloul lila putea sa dea indicii relative despre locul in care naluca se afla.
daca n-ar fi rasarit o turma de microbi cu casa de marcat la subtioara, cursa aceasta ar fi intrat intr-o bucla temporala care, zau, daca ar fi facut bine mediului.

fish tic

in ziua in care piticii de gradina au devenit bunici de teren luminile au inceput sa se aprinda una cate una. nu o faceau special, dar pe undeva iti puteai inchipui ca bunicutzii nu se multumesc doar cu paine si sare. la vestiare sunau muzici mexicane si vazand cum se unduiesc perdelele laminate, nu incape indoiala ca o singura intrebare iti lustruia mintea : aerul conditionat era la maxim sau la minim?
in mijlocul campului, macar verdele ramasese verde si albul alb, desi in ultime vreme culorile erau atat de nesigure pe ele, ca nu ar fi fost nicio surpriza sa vezi lumea in galben. asta ar fi fost extrem de neplacut, mai ales pentru cei de la oficiala, obisnuiti de mici sa vada totul in roz. e un moment atat de bland ca multi s-ar pune in locul altora. chemarea h-ului e perne si puf si miere si diploma de merit.
daca dai cu cotul langa tine se revarsa prinos de fistic, asa ca in functie de necesitati dai mai mai tare sau mai domol. intr-o clipa sau poate doua, cotul o sa capete o echimoza cum nici capcaunul de la capatul fanionului n-a avut vreodata. pana acolo e drum lung si mustaciosi pieptanati cu gel ar fi in stare sa te molfaie k pe un ursuletz haribo. mai bine ridici ditamai mainile in aer si iti repeti in minte: sunt bun, sunt tare, am oaresce valoare. sigur, multi s-ar uita urat la tine, dar vina ta e relativa. cine mai foloseste intr-o zi de iunie cuvantul "oaresce" ?

pamenech domemuk

ca sa cuprindem cu privirea ce nu putem cuprinde cu mintea.
literatura si fotbal, euro si nobel o legatura fouriclasse cum doar nea mister mai poate realiza.

cate unu sa ajunga la toti

un proces a fost intrerupt in australia, pt k juratii erau absorbiti de sudoku.
ce nu s-a inteles, ei nu se jucau, aranjau anii de parnaie sa ajunga la toti.

buldogul latra, doctorul trece. sau viceversa

noi ne-am ras (eu si maestrul noper). plus irina care a inventat si o noua formula de salut :))

prin lada cu foldere 4

girafa albinolefe deschise usa si se uita larg in sectie. acum i-ar fi dat lacrimile, daca nu s-ar fi concentrat puternic si ar fi spus in sinea ei culorile curcubeului si in ordine normala si in ordine inversa. era ultima tendinta in psihiatrie si doctorul ei i-o recomandase calduros. masinile de cusut metal erau toate la locul lor, aliniate la milimetru, cu husa pe ele si praful tinut departe. pe peretele din spate, cutii fara numar asteptau sa inghita masinile si sa le duca departe, poate chiar in burma, unde ele sa-si poata continua masinaritul.
lohnul nu mai mergea si girafa albinolefe n-a avut incotro. a dat in somaj girafele din partea ei de jungla. nu i-a cazut bine, mai ales k intr-o noapte se trezise cu gatul intzepenit si asta nu se putea intampla daca cineva nu i-ar fi facut farmece.
statea in usa si oricat si-ar fi lungit gatul, nimic nu se mai putea schimba. sectia se va inchide si gata. nu mai erau eficientzi, lucrau in pierdere si la preturile pe care le cereau marile retele robotice nu ar fi fost in stare sa livreze nici macar o vesta de aluminiu, d-apoi un costum la 4 nituri.
de 2 ani o tot ardea k o fi, o patzi, poate face subansambluri, poate o mai pasuiesc, dar asta nu era viatza. nici macar nu mai venea cu placere la sectie. ii era clar care o sa fie finalul.
ce a durat-o cel mai mult a fost k pentru a-i da vestea, l-au trimis pe rufu`S si el a acceptat. cu toata inima ei buna nu stia daca o sa mai apuce sa-l ierte.
se cunosteau de mult. ea abia isi deschisese atelierul si umbla toata ziua sa mai prinda o comanda. el era foarte lucios si se deplasa tantos fara ulei saptamani intregi. facuse cursuri speciale de rezistenta dupa ce absolvise mai multe scoli economico-ajutatoare de-ale robotilor. era un robot arogant pe atunci, dedicat metal si circuite meseriei. nu se placusera din prima, dar ea facea minuni cu deadlineurile si el intotdeauna se baga la comenzi riscante. asa au ajuns sa se vada la ore nepotrivite si uneori sa doarma unul la altul, desi rufu`S se plangea k atunci cand pe ea o ia somnul da spasmotic din picioare.
ce trebuise sa se intample se intamplase si dupa 15 luni a nascut.
din clipa aia s-a stricat totul. rufu`S i-a spus k ce a facut ea e inacceptabil si k in conditiile astea el o sa isi revizuiasca intreg comportamentul. ea nu l-a luat in serios ; era asa happy k are un bebeu!!!
si totusi in 2 luni el n-a mai vrut sa auda de ea. A recunsocut cu greu copilul , dar in fatza oficialitatilor nu s-a putut stapani sa nu ii spuna k are cea mai neagra limba pe care a vazut-o vreodata. plus un amanunt suficient de kinki incat ei sa ii mai apara niste pete (se scarpina cu limba cea neagra in urechile mari cu o voluptate pe care nu voia sa si-o educe).
de atunci trecusera ani multi, rufu`S ruginise si suferise un transplant de integrate, limba ei se albise si uitase de voluptati.
baiatul lor crescuse, isi facuse un rost in viata, dar ii ura pe amandoi.
stia despre el k plange cu lacrimi mari si electrice strigand cat il tine bateria : ninoooooo-niiiiiiiiiiinoooo. sa fii girofar este o rusine chiar si in ziua de azi!

fortzele speciale

intre bine si rau sta un bursuc sinucigas. intins pe burta k pt ultima baie de soare. dincolo de el e lumea din harti, atlase rutiere si dosarele administratiei finaciare. dincoace sunt alge imputite, cartofi stropiti si eoliene care se invart dupa cum le taie capul.
cumva e usor sa te hotarasti de partea cui esti. esti de partea palariilor largi care se opresc intre doua lanuri de grau si isi fac poza. poza, poza, cu mult grau si multi maci si putin om. atata doar cat sa asorteze galbenul si rosul cu siniliul. in orice parte de lume s-ar fi cerut ofsaid, dar aici ai voie sa joci mingea cu mana. ba chiar e indicat, pentru ca altfel mainile ar fi ocupate sa stranga alte maini si nu e nici locul, nici momentul pentru dansuri populare. e singura zi din calendarul gregorian cand poti sa uiti de regulile elementare de politete si s-o tai de-a dreptul spre mare. cand faci lucrul asta printre balarii, e foarte important sa nu folosesti verbul a inota. ai produce o mare confuzie in mintea albinelor de sub nuci si a scoicilor care joaca leapsa pe tarm. daca aveai intrebari, scoicile se comporta ciudat si au accese de copilarie pentru ca au fugit de la ferma.
sunt libere cum nici bunicii lor n-au fost si mai ca ar primi in mijlocul lor un adidas cu talpa groasa si obraz subtire. toata adrenalina asta le-a luat mintile, altfel n-ar fi pierdut prilejul sa ceara informatii despre vecinii de la soare-rasare. acolo e totul mult mai lipicios si mai ordonat, dar se stie k melcii nu pot trai fara cnp-uri si poze de familie.
dupa cum practica a dovedit-o, drumul cel mai scurt intre doua puncte e o linie care refuza paranteze.

2 vesti bune

ieri se mancau dude in gradina icoanei, azi aflu k in parcul floreasca se gasesc mere padurete.

asa se rezolva un mister

la purice vine un robot,
cam nespalat si ars la bot:
sunt robot neam de shaolin
si terapie fac cu caolin!