farmacia umana nu-i pentru oameni

eu knd intru intr-o farmacie sunt foarte atent. mai ales in farmacia de langa blocul meu.

n-as vrea sa patesc k robert de anjou la posada.

aparent, toate sunt la locul lor. asa i s-au parut si regelui maghiar.

cactusii si orhideele din vitrina sunt verzi si infloritoare, dar cat venin le poate pielea n-ai vrea ajungi sa il cunosti. piticii din ghivece rad fericiti, dar uita-te atent in ochii lor. sunt mici si rai. ce ti-ar mai sari in spate!

clopotelul de la usa suna, cum ai pasit inauntru. e tulnicul ce asaza pe pozitii armatele de medicamente. o clipa, nu mai mult, si mustaciosul care foloseste prostamol poate pravali peste tine jeturi de intimidare. nici pe ala care se freaca la tample, asteptand k nurofrenul sa-si faca efectul, nu indraznesc sa-l privesc in ochi. colebilul, aliatul sau, m-ar lovi la ficat, nici cu gandul n-as gandi de unde. pe la jumatate, knd nu mai poti da inapoi, te pandesc prezervativele. poti sa le simti aromele malefice, mai periculoase decat gazul sarin.

iti tremura picioarele?

sunt 2 explicatii: cohorta coldrex tuseste spre tine. sau mineralele din corp vor sa-ti faca bucata

si te tradeaza pt pachetele rosii de artrostop.

sa zicem k rezisti (mi-e greu sa cred), dar sa zicem. acum, dai fatza cu unitatile de elita ale femeilor-tampon. dispuse pe mai multe straturi. killeri cu zambetul pe buze. invincibile in zilele speciale.

mai apuci sa vezi luminita de la capatul ghiseului. te agati disperat cu mainile de tejghea si reusesti sa-l auzi pe cel din fatza ta cum cere o alifie. s-a oparit intre picioare. de la prea multa munca. zice el.

ce nu te omoara te face mai puternic