picnic d-acilea, bah

din soseaua ce se da jos de la bran, moeciu si alte marginase cartiere bucurestene, se face la un moment dat o alta sosea. mica, cat sa intre o caruta si mai multi tarani. dai semnal, nu intri ca primaru` in vizita de lucru si-ti vezi de banda ta. deodata, in fata lenei pe care-o posezi isi deschid fermoarul cheile dambovicioarei.

marci 1 leu la baieti de la bariera (iti dau bilet, poti sa decontezi la firma) si te bagi.
abia intrat, rasuflarea ti se taie, dar nu esti foarte lamurit dak-i de la priveliste sau de la gratarele cu mici, asa k nu stii ce sa faci mai repede: sa ridici geamurile sau sa inchizi ochii.
bajbaind dupa butoane, tii drumul drept, atat cat te lasa serpentinele. paraul din dreapta ar merge si el cu tine, satul sa tot raceasca berea si pepenii animalelor ce-i calaresc malul. ai vrea si tu sa te opresti, sa-ti bucuri pupilele obosite, dar papilelor fomistilor adastati unul langa altul sunt mai puternice. castiga la puncte. si la fum. asa ca tragi poze sa-ti ajunga, macar sa vezi pe calculator ce nu poti sa vezi live.

te cari mai departe, poate-poate iti gasesti si tu coltisorul. pana la coltisor, iesi din chei si intri in sat. ai iesi si din sat, cu gandul k in rezervatia piatra craiului dai de-o zona gratar-free. ghinion, aproape de pestera dambovicioara faci drumul indarat mai repede decat il faceau turcii trosniti de bastinasi acu` niste sute de ani. un autocar a nationalizat soseaua si nu mai trece nimeni. nici in fata, nici indarat. scapa cine poate. cu putin noroc fara scuba-car in paraul de langa asfalt. te pitesti intr-o curte pana trece monstrul si apoi continui penetrarea. ti-as recomanda sa penetrezi totusi cu picioru` si nu cu roata. dak nu pentru binele tau, macar pentru ala al rezervatiei.

fara sa stii te apropii de cea mai mare atractie a zonei. nu peturile din parau, nici mucii din pestera si nici macar tampoanele din padure. ntzzzz, magarul carnivor e specia pe cale de aparitie aici. treci pe langa el, ar trece si el pe langa tine, dak niste domni, ecologisti, bag de seama, nu i-ar intinde la 4 maini: una bucata carnat, una bucata friptura. te uiti ca vitelul la poarta cea noua a magarului si nu-ti vine nici sa tusesti. magarul casca gura apatic si lipaie fara nici o jena pentru regnul ierbivor si carnatul si friptura. se strange lumea ca la urs (pentru necunoscatori, e destul de aproape de zarnesti) si experimentele continua cu acelasi succes. magaru` crapa in el friptura, de parca ma-sa la ea acasa numai cu asta il furaja.

la faza asta eu m-am deplasat spre inainte, dar voi daca treceti pe acolo nu lasati berea la indemana gurii lui. nu de alta, dar sigur i se facuse sete.