capul rotund

intr-o camera ca un dop de sampanie, un baietel sta pe podea. sus de tot, unde nu ajungea nici mama baietelului, d-apoi baietelul, se fataia o gargaritza care umbla in sus si in jos sa-i faca in ciuda paianjenului maroniu care o privea cu un ochi inchis de parca bause o cafea dupa ce mancase o felie de pepene rosu.

baietelul avea un cap rotund si mare. e drept ca nici tunsoarea nu-l avantaja, dar totusi capul lui era atat de mare…

baiatul isi ridica privirea si intr-o poza agatata de perete, intr-o poza facuta la o serbare scolara, vedem cum lui nu i se pun coarne, ca altora, lui i se pun crengi cu frunze, de parca dovleacul lui ar fi o portocala ce sta sa pice.
baiatul face miscari din gat. inclina capul spre stanga, apoi spre dreapta. il da si pe spate, il apleaca si in fata. la un moment dat se aude si un trosc, de parca o cusatura de la gat i-ar fi plesnit.

baiatul se uita la o carte cu pasari. da paginile grabit, stiind exact unde trebuie sa ajunga. ajunge la o pagina lucioasa unde o bufnita cu ochi mari se uita la el mirata, de parca ar astepta sa faca cunostinta. copilul isi ia capul in maini. ai impresia ca ar vrea sa isi ascunda lacrimile. cu o miscare brusca isi suceste capul si fata ii ajunge in spate. face o rotatie completa cu capul si totul pare normal.

un zambet stirb ii infloreste in coltul gurii. capul se roteste din nou in spate.
baiatul iese din camera si cand tranteste usa, gargarita aluneca in plasa paianjenului.

pe strada, vazandu-l pe baiat, o masina franeaza brusc. alti copii il arata cu degetul. oamenii nu-si pot lua ochii de la el. o batrana cu dioptrii mari il opreste. « mah baiatule, asa se umbla pe drum, pe tine nu te-a vazut ma-ta cand ai plecat de acasa ? »

baiatul continua sa zambeasca, de parca pe langa el ganguresc mii de bufnite gri. un cantec linistit pare sa ii iasa pe buze.

ajunge la marginea orasului si cu o rotatie 360 pare ca le face cu mana din cap tuturor celor care s-au tinut dupa el pana la placuta de intrare / iesire.

ei s-au oprit cu totii, el isi vede de drum. dupa o vreme soseste la marginea padurii. se descalta, isi scoate sireturile si le innoada. arunca un capat peste o creanga mai groasa si croieste un latz. cu capatana lui mare intra inauntru.

e multumit, macar in ultima clipa n-o sa–si mai vada picioarele obosite.