joi, 22 octombrie 2009

senin ce cer

de dimineata cerul era acolo. unde-l lasasem azi-noapte.
doar ca acum era minunat. si netrist. si nu se oglindea nimeni si nimic in el. era cer pur si simplu.
fara sa-si dea cu parfum, sa se pieptane, sau sa-si puna flori la butoniera. si facea exact ce-i placea, nu conta ca multi trageau cu coada ochiului, ba chiar se uitau insistent la el.
nu-i mai pasa ca e lumina si ar putea sa se dea de gol. era albastru si mii de norisori albi stateau pe burta lui. cam la fel cum nisipul se asaza intr-o mare turcoaz numai buna de pozat pentru pliante.
nu l-am fotografiat. stii de ce? era prea frumos ca sa nu fie adevarat.

2 comentarii:

Trei si un sfert spunea...

Inseamna ca si-a facut somnul de frumusete...

comanu spunea...

asa umbla vorba.