fii cashto ca e treaba mai serioasa decat aia cu barbatii + marte si femeile + venus.
asa, cu aceasta captatio benevolente incheiata, sa analizam.
cum stam noi cand facem 6,28 (pi +pi)? cu fatza la fenomen, ca ce dreacu suntem barbati.
deci, vedem un sirag de apa rara pe mosie revarsata.
cum stau ele cand fac susu? ca ele nu fac pipi, fac susu. cu fata spre orizont ca soldatul rus.
deci, vad azotul, oxigenul si cele mai patrunzatoare dintre ele, chiar si argonul din aer.
asa ca voi varsatorilor, balantelor si gemenilor sunteti fete , bah.
miercuri, 28 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
stralucirea din ochii ei. intre pozitii si faza lunga
sambata ne-am certat. fusese o juma de zi grozava, apoi s-a terminat. dintr-o data. nu stiu din ce a inceput. stiu ca s-a terminat pe dionisie lupu. da, acolo unde are sediul gsp. i-am vazut si pe andries si geambasu la tigara. vorbeau despre jon lord. pe ei i-am auzit, pe ea nu mai voiam s-o ascult.
ea a tacut brusc, eu am inceput sa ma rastesc. ca un maimutoi care-si inchipuie ca tot ce e galben e banana. am injurat, am implorat, am insistat. ea imi intorsese spatele, chiar daca era cu fata.
am lasat-o acolo si am plecat. in treburile mele, in gandurile mele, in plm.
m-am intors duminica. spre pranz, venind dinspre ase. la spitalul oftalmologic, erau 4 gabori care faceau schimb de telefoan. asa o fi ruleta tiganeasca, ratezi pin-ul iti zboara palaria.
n-aveam flori, dar ar fi fost bine. n-as mai fi dat din maini, agitat si emotionat. posedam fluturi in stomac si probabil, ca era cald si zahar acolo, ca prea isi luasera toti zborul. la blocul ala unde au stat multe placute comemorative, inima imi urcase in gat si intreba omuletul daca a vazut vreo iesire.
ea era acolo unde am lasat-o. ne-am imbratisat, fara sa ne dea vreo lacrima. am stat impreuna mai multe ceasuri, de parca nimic nu s-ar fi intamplat cu o zi inainte. cu toate ca se intamplase. politetea ne dadea de gol. am vrut s-o ajut si n-am putut. de fapt, n-a vrut. a refuzat orice ar fi venit de la mine. n-am inteles-o, dar ieri i-am respectat dorinta.
pana azi cand i-am aratat ca dragoste cu de-a sila se poate.
am chemat platforma si am bagat-o in service. sa-i vina electromotorul la cap.
ea a tacut brusc, eu am inceput sa ma rastesc. ca un maimutoi care-si inchipuie ca tot ce e galben e banana. am injurat, am implorat, am insistat. ea imi intorsese spatele, chiar daca era cu fata.
am lasat-o acolo si am plecat. in treburile mele, in gandurile mele, in plm.
m-am intors duminica. spre pranz, venind dinspre ase. la spitalul oftalmologic, erau 4 gabori care faceau schimb de telefoan. asa o fi ruleta tiganeasca, ratezi pin-ul iti zboara palaria.
n-aveam flori, dar ar fi fost bine. n-as mai fi dat din maini, agitat si emotionat. posedam fluturi in stomac si probabil, ca era cald si zahar acolo, ca prea isi luasera toti zborul. la blocul ala unde au stat multe placute comemorative, inima imi urcase in gat si intreba omuletul daca a vazut vreo iesire.
ea era acolo unde am lasat-o. ne-am imbratisat, fara sa ne dea vreo lacrima. am stat impreuna mai multe ceasuri, de parca nimic nu s-ar fi intamplat cu o zi inainte. cu toate ca se intamplase. politetea ne dadea de gol. am vrut s-o ajut si n-am putut. de fapt, n-a vrut. a refuzat orice ar fi venit de la mine. n-am inteles-o, dar ieri i-am respectat dorinta.
pana azi cand i-am aratat ca dragoste cu de-a sila se poate.
am chemat platforma si am bagat-o in service. sa-i vina electromotorul la cap.
joi, 22 octombrie 2009
senin ce cer
de dimineata cerul era acolo. unde-l lasasem azi-noapte.
doar ca acum era minunat. si netrist. si nu se oglindea nimeni si nimic in el. era cer pur si simplu.
fara sa-si dea cu parfum, sa se pieptane, sau sa-si puna flori la butoniera. si facea exact ce-i placea, nu conta ca multi trageau cu coada ochiului, ba chiar se uitau insistent la el.
nu-i mai pasa ca e lumina si ar putea sa se dea de gol. era albastru si mii de norisori albi stateau pe burta lui. cam la fel cum nisipul se asaza intr-o mare turcoaz numai buna de pozat pentru pliante.
nu l-am fotografiat. stii de ce? era prea frumos ca sa nu fie adevarat.
doar ca acum era minunat. si netrist. si nu se oglindea nimeni si nimic in el. era cer pur si simplu.
fara sa-si dea cu parfum, sa se pieptane, sau sa-si puna flori la butoniera. si facea exact ce-i placea, nu conta ca multi trageau cu coada ochiului, ba chiar se uitau insistent la el.
nu-i mai pasa ca e lumina si ar putea sa se dea de gol. era albastru si mii de norisori albi stateau pe burta lui. cam la fel cum nisipul se asaza intr-o mare turcoaz numai buna de pozat pentru pliante.
nu l-am fotografiat. stii de ce? era prea frumos ca sa nu fie adevarat.
sâmbătă, 17 octombrie 2009
pleaca
daca nu-ti mai apartii, pleaca.
daca nu-i mai apartii, pleaca.
daca nu ai iesiri, pleaca.
daca iti traiesc altii viata, pleaca.
daca nu vezi oamenii, pleaca.
daca timpul trece mai mult prin agenda, decat prin ceas, pleaca.
daca nu te mai intrebi, pleaca.
daca nu-ti mai pasa, pleaca.
daca pleci, fugi.
daca nu-i mai apartii, pleaca.
daca nu ai iesiri, pleaca.
daca iti traiesc altii viata, pleaca.
daca nu vezi oamenii, pleaca.
daca timpul trece mai mult prin agenda, decat prin ceas, pleaca.
daca nu te mai intrebi, pleaca.
daca nu-ti mai pasa, pleaca.
daca pleci, fugi.
luni, 12 octombrie 2009
joi, 8 octombrie 2009
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)