duminică, 4 ianuarie 2009

secretu` lu` bianca


ea e Bianca.
dar asta aveam s-o aflu ma tarziu, dupa ce ne imprietenisem. la inceput, cand un baiat si-o fata se plac e mai indicat sa scoata limba unul la altul. stiu ca n-o sa ma credeti, dar ea a inceput. scotea limba in fereastra de parca toata fereastra si tot compartimentul erau ale ei (in felul asta am plasat si actiunea in spatiu).
as fi vrut sa pot spune ca am rezistat eroic si n-am raspuns atacurilor, dar de ce sa incep anul c-o minciuna? de fapt, atata asteptam. arhiducele fusese luat in catare. am raspuns de pe pozitii de forta cu limba cat mai agresiv fluturata in fereastra mea. lumina neonului asigura o perfecta vizibilitate si dintr-un colt si din celalalt. daca mai era vreun dubiu. escaladasem panta maimutarelii reciproce, cand, pac, agresorul cazu sub ochii vigilenti ai mamicii, farmacista obisnuita pana si cu scrisul doctorilor. c-o privire gen: nu mai avem compensate pe mine ma reduse la tacere, iar pe bianca o baga in ambulatoriu. n-am mai scos limba chiar imediat pentru ca eram ocupati sa radem, dar lucrurile nu puteau ramane nelamurite. asa, am aflat ca un pulovar e frumos daca un copil il mangaie si inchide ochii cand spune asta precum o babutza la rugaciune, dar care isi tuguiaza buzele cu gandul la ciorba de gaina si taitzel de acasa.
daca nici noi nu eram prieteni, atunci cine? asa ca, bianca s-a gandit ca e momentul pentru o destainuire si m-a intrebat serios daca vreau sa imi spuna un secret. vreau? vreau!!! dar n-apuca sa-l dea afara, ca mama-sa o si intrerupe, asa cum faca mamele: daca e secretul nostru, cum o sa-l spui? a trebuit sa ma multumesc sa aflu ca o chema bianca, e la gradinita si coboara la brasov ca acolo sta.
eu am intrebat-o daca la ea pe strada vin ursi, dar m-am cam facut de bascalie ca nu stiam atata lucru. cum or sa vina? in schimb ea si cu prietena ei, anca, l-au intrebat pe un baiat de la gradi care are o fata asa, exact asa, daca vrea sa le ia de mireasa.
mai o poezie, mai un cantecel, conversatia cam stagna si eu zic sa imi dea voie sa ii fac niste poze. ia pozitia regulamentara, lucru care o gelozeste pe ma-sa care spune ca acasa nu sta la pozat si gata photo-shootingul. pe urma, anunta solemn reprezentantul familie ca vrea la baie, dar e banuita ca de fapt vrea sa se mai joace putin la toaleta trenului. "nu mai mama, dar chiar ma trece".
e randul ei sa ne traga in poze, sa refuze ciocolata si sa ne arate cum, de Craciun s-a imbracat in costum popular la turnu magurele. am trecut si de predeal, e infofolita bine si pregatita de debarcare. oricum, in loc de la revedere tine sa lamureasca ca nu-i e somn.
acum e randul meu sa iti spun un secret bianca. si eu cred ca daca esti dragut, oamenii ar trebui sa-ti dea bani.

2 comentarii:

Irina spunea...

Wow, am simtit ca primesc un par in cap la final... probabil asta se intampla cand te abandonezi intr-o poveste frumoasa in ziua de azi...

comanu spunea...

ooo ce compliment. multumesc. si gata sa va oripilez ca de fiecare data.