sunt aproape sigur ca asa ceva n-o sa se dea la happy meal.
si nici astea la ikea.
duminică, 28 septembrie 2008
dinte pentru dinte, ochi pentru ochi
un dentist german si-a recuperat o datorie direct din gura pacientei.
pacienta il asteapta acum si pe oculist.
pacienta il asteapta acum si pe oculist.
jos masca, domnule seinfeld!
am vazut seinfeld in lung si in lat. il stiu de la: stellaaaaaaa pana la is it lupus? de la yada yada yada pana la belive it or not george is not home.
si nu exista o singura scena in care jerry sau unul din prietenii lui sa bage la calculatorul de langa fereastra. pentru ei, calculatorul e un fel de pescarul cu undita, baiatul cu gasca sau peste de sticla. ceea ce nu e chiar o rusine, dar asa cum dovedeste poza de mai jos, sa te afisezi 9 sezone cu un apple si apoi sa umbli de mana cu bill gates, parca nu se face.
si nu exista o singura scena in care jerry sau unul din prietenii lui sa bage la calculatorul de langa fereastra. pentru ei, calculatorul e un fel de pescarul cu undita, baiatul cu gasca sau peste de sticla. ceea ce nu e chiar o rusine, dar asa cum dovedeste poza de mai jos, sa te afisezi 9 sezone cu un apple si apoi sa umbli de mana cu bill gates, parca nu se face.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
miercuri, 24 septembrie 2008
luni, 22 septembrie 2008
si eu am fost la kilometrul 0
dupa cum spune si guta, de la bucuresti se da ora exacta. simplul fapt: nu poti sa iti potrivesti tic-tacul dupa slanic-prahova, jimbolia sau radauti-prut poate fi in sine un lucru frustrant, asa ca de ce sa mai insisti?
uneori, doar cautandu-te de bucuresti poti sa iti aduci aminte de tovarasa. I-IV si ceremonia de decernare a cravatei de pionier la muzeul de istorie. multi muci in batista, cateva pungi pline de mic dejun reciclat si vreo cateva mamici care gasisera o scuza acceptabila sa scape de munca patriotica din sambata aia. din bucuresti, la prima descalecare nu-ti mai vine si altceva in minte, desi e posibil sa fi penetrat stefan cel mare chiar pana la circul de stat.
pe urma s-a tras la inter, s-a filmat la televiziune, s-a chiuit la CC si a venit democratia.
s-a dat liber la casa poporului, asa ca ai tai te-au urcat (pe locurile din spate) in dacie si te-au dus sa vezi minuna-dracia. te-ai lipit zdravan de palma lu tac-tu sa nu te ia puhoiul de oameni care pare a-l depasi chiar si pe ala de la targul de dragaica de la buzau. yup, la bucuresti chiar si asta e posibil! tot atunci, sa se spele necuratul din zidurile magaoaiei, dai o tura cu aprindere de lumanari la patriarhie si o alta cu ochii holbati la magazinul universal unirea. scarile rulante rulz.
se intampla apoi sa dai peste niste doctori destoinici, sa primesti un diagnostic tembel si cateva zile mai tarziu o salvare doar pentru tine. la capitala. din drum, de data asta chiar nu mai stii nimic, ocupat fiind cu perfuziile din mana. la vreo 3 saptamani, dupa ce la grigore alexandrescu te-a taiat de urgenta, inveti sa mergi din nou si descoperi ca spirt gasesti nu doar la spital ci si la o statie de tramvai mai departe, intr-un muzeu ce-i zice antipa.
nu trec decat 5 ani si, la liceu fiind, pleci in excursia organizata cu autobuzul chiar la TIB.
in autobuz, frumos, frunze de varza si coji de nuca, de la cursa de cosereni si mult spatiu la burduf, acolo unde golanii o dau pe barbut atunci cand se iese in drumul european.
la TIB, nu intelegi nici pana acum ce ai putea gasi, pentru ca inevitabil votezi cu stanga la parcul de distractii din herastrau si completezi o zi minunata cu un binevenit lunch la hot spot in town: mcdonald`s cum iesi din metrou la unirii venind dinspre universitate.
se face ca ai ajuns si intr-a 12-a si esti trimis la bucuresti cu caietul de meditatie. intai cu masina sa inveti drumul, apoi cu trenul sa inveti viata. dupa 3 ore si un cap plin, in functie de asezarea geografica a profului, mare lucru daca prinzi niste vitrine pe magheru, un bilet la patria sau trenul de intoarcere acasa. oficial, esti in cantonament. in cateva luni o sa fii cetatean cu abonament, pe toate liniile, in regula.
iti juri ca n-o sa stai niciodata in orasul asta si pe undeva iti doresti sa pici la admitere. asta nu te impiedica sa te invoiesti de la ultima ora sa vii la obor sa iti cauti haine pentru banchet. ghinionist cum esti, intri la facultate, te bucuri cativa ani si pe urma te prinzi ca nu mai e cale de intoarcere.
nici macar pe sus, la bucuresti stelele nu se vad aproape niciodata.
uneori, doar cautandu-te de bucuresti poti sa iti aduci aminte de tovarasa. I-IV si ceremonia de decernare a cravatei de pionier la muzeul de istorie. multi muci in batista, cateva pungi pline de mic dejun reciclat si vreo cateva mamici care gasisera o scuza acceptabila sa scape de munca patriotica din sambata aia. din bucuresti, la prima descalecare nu-ti mai vine si altceva in minte, desi e posibil sa fi penetrat stefan cel mare chiar pana la circul de stat.
pe urma s-a tras la inter, s-a filmat la televiziune, s-a chiuit la CC si a venit democratia.
s-a dat liber la casa poporului, asa ca ai tai te-au urcat (pe locurile din spate) in dacie si te-au dus sa vezi minuna-dracia. te-ai lipit zdravan de palma lu tac-tu sa nu te ia puhoiul de oameni care pare a-l depasi chiar si pe ala de la targul de dragaica de la buzau. yup, la bucuresti chiar si asta e posibil! tot atunci, sa se spele necuratul din zidurile magaoaiei, dai o tura cu aprindere de lumanari la patriarhie si o alta cu ochii holbati la magazinul universal unirea. scarile rulante rulz.
se intampla apoi sa dai peste niste doctori destoinici, sa primesti un diagnostic tembel si cateva zile mai tarziu o salvare doar pentru tine. la capitala. din drum, de data asta chiar nu mai stii nimic, ocupat fiind cu perfuziile din mana. la vreo 3 saptamani, dupa ce la grigore alexandrescu te-a taiat de urgenta, inveti sa mergi din nou si descoperi ca spirt gasesti nu doar la spital ci si la o statie de tramvai mai departe, intr-un muzeu ce-i zice antipa.
nu trec decat 5 ani si, la liceu fiind, pleci in excursia organizata cu autobuzul chiar la TIB.
in autobuz, frumos, frunze de varza si coji de nuca, de la cursa de cosereni si mult spatiu la burduf, acolo unde golanii o dau pe barbut atunci cand se iese in drumul european.
la TIB, nu intelegi nici pana acum ce ai putea gasi, pentru ca inevitabil votezi cu stanga la parcul de distractii din herastrau si completezi o zi minunata cu un binevenit lunch la hot spot in town: mcdonald`s cum iesi din metrou la unirii venind dinspre universitate.
se face ca ai ajuns si intr-a 12-a si esti trimis la bucuresti cu caietul de meditatie. intai cu masina sa inveti drumul, apoi cu trenul sa inveti viata. dupa 3 ore si un cap plin, in functie de asezarea geografica a profului, mare lucru daca prinzi niste vitrine pe magheru, un bilet la patria sau trenul de intoarcere acasa. oficial, esti in cantonament. in cateva luni o sa fii cetatean cu abonament, pe toate liniile, in regula.
iti juri ca n-o sa stai niciodata in orasul asta si pe undeva iti doresti sa pici la admitere. asta nu te impiedica sa te invoiesti de la ultima ora sa vii la obor sa iti cauti haine pentru banchet. ghinionist cum esti, intri la facultate, te bucuri cativa ani si pe urma te prinzi ca nu mai e cale de intoarcere.
nici macar pe sus, la bucuresti stelele nu se vad aproape niciodata.
vineri, 19 septembrie 2008
rezultatul vorbeste de la sine
hehe, care echipa mai vinde in germania cu 7.000 de bilete mai mult decat intreaga populatie a orasului din care provine?
17/09 2008
HSV host Unirea Urziceni
25,000 tickets already sold
At 7.00 pm on Thursday night (18.9.08), HSV are in UEFA Cup action, as they take on the Rumanian first division side Unirea Urziceni, in a first round first leg tie at the HSH Nordbank Arena in Hamburg. The club have announced that over 25,000 tickets have been sold for the game and advise fans wishing to avoid queuing at the turnstiles to use the pre-match ticket sales system.
17/09 2008
HSV host Unirea Urziceni
25,000 tickets already sold
At 7.00 pm on Thursday night (18.9.08), HSV are in UEFA Cup action, as they take on the Rumanian first division side Unirea Urziceni, in a first round first leg tie at the HSH Nordbank Arena in Hamburg. The club have announced that over 25,000 tickets have been sold for the game and advise fans wishing to avoid queuing at the turnstiles to use the pre-match ticket sales system.
duminică, 14 septembrie 2008
give me a s.t.o.r.y - STORY
ramasesera cativa. orgoliosi, perfecti si batrani.
masurau din ochii acoperiti de albeata, cantareau din varful degetelor tabacite, invarteau pe nasurile borcanate si totul iesea minunat.
ii dadusera idei lui joffre, lamurisera problema eclairageului intr-un ecler si schimbasera fata amandinelor adaugandu-i o ghilotina de ciocolata cand cu maria antoaneta. astea se cereau rasplatite!
asa ca au primit ceva ce nimeni nu a inteles la ce ar putea folosi. sa fie ei singurii fabricanti ai hartiei de sub prajituri. hartia aia rotunda, decupata parca de un foarfece de tuns lana.
rotunda, alba si la fel de fina ca masa unui fachir, hartia ii punea pe toti in incurcatura.
si cu toate astea, nimeni nu a indraznit sa le refuze vreodata marfa. sau sa pretinda ca nu le face trebuinta.
cofetarii o luau de buna si o puneau acolo unde mosii si stramosii lor fusesera obisnuiti sa o foloseasca. sub prajitura. chiar daca uneori celuloza facea o pasiune atat de mare pentru foietaj ca nici macar digestia nu le mai putea desparti.
chiar daca zeama dulce si grea se lasa toata la fund si cohorte de albine si furnici dadeau navala sa vada lacul de zaharicale.
chiar daca nimic nu parea normal in acest monopol atemporal, fabricantii stiau ei ce stiau.
si alaturi de ei, copiii care dupa ce dadeau gata tavalugul de creme, blaturi, sirop, pudra, cacao, glazura, frisca ajungeau si la hartie. pe care o prindeau sanatos si o lingeau ca pe suprema delicatesa pana cand paianjenii se puteau privi in subtirimea ei.
masurau din ochii acoperiti de albeata, cantareau din varful degetelor tabacite, invarteau pe nasurile borcanate si totul iesea minunat.
ii dadusera idei lui joffre, lamurisera problema eclairageului intr-un ecler si schimbasera fata amandinelor adaugandu-i o ghilotina de ciocolata cand cu maria antoaneta. astea se cereau rasplatite!
asa ca au primit ceva ce nimeni nu a inteles la ce ar putea folosi. sa fie ei singurii fabricanti ai hartiei de sub prajituri. hartia aia rotunda, decupata parca de un foarfece de tuns lana.
rotunda, alba si la fel de fina ca masa unui fachir, hartia ii punea pe toti in incurcatura.
si cu toate astea, nimeni nu a indraznit sa le refuze vreodata marfa. sau sa pretinda ca nu le face trebuinta.
cofetarii o luau de buna si o puneau acolo unde mosii si stramosii lor fusesera obisnuiti sa o foloseasca. sub prajitura. chiar daca uneori celuloza facea o pasiune atat de mare pentru foietaj ca nici macar digestia nu le mai putea desparti.
chiar daca zeama dulce si grea se lasa toata la fund si cohorte de albine si furnici dadeau navala sa vada lacul de zaharicale.
chiar daca nimic nu parea normal in acest monopol atemporal, fabricantii stiau ei ce stiau.
si alaturi de ei, copiii care dupa ce dadeau gata tavalugul de creme, blaturi, sirop, pudra, cacao, glazura, frisca ajungeau si la hartie. pe care o prindeau sanatos si o lingeau ca pe suprema delicatesa pana cand paianjenii se puteau privi in subtirimea ei.
le ba da, ba nu
doua lebede negre din parcul bordei au murit inecate cu guma de mestecat.
asa or fezanda vanatul, mai nou.
asa or fezanda vanatul, mai nou.
luni, 8 septembrie 2008
o mana spala pe alta
de ce cand intinzi mana sa dai noroc cu cineva si celalalt nu iti intoarce gestul, pe langa faptul ca te simti penibil, ai tendinta sa dai noroc cu cealalta mana de-o posezi?
e un fel de a spune, "bah, nici n-am nevoie de mana ta?"
e un fel de a spune, "bah, nici n-am nevoie de mana ta?"
vineri, 5 septembrie 2008
ultima noapte de sanius, prima noapte de potop
perechea de cuvinte care isi face obsesii cu mine azi:
luge-deluge.
de la saniuta englezeasca la potopul frantuzesc e cale de un "de".
de la talpici la h20 in exces, de la are dor de duca pana la marea scufundare e cale de un "de".
e ceva atat de malefic si de nepatruns in intamplarea asta, ca nu cred ca e o intamplare.
la cat s-au influentat unii pe altii, desi nici unii, nici ceilalti nu vor sa recunoasca, nu are cum sa fie o intamplare.
pare mai degraba o filosofie de viata si de moarte, care pune intre hohot si lacrima un amarat de.
luge-deluge.
de la saniuta englezeasca la potopul frantuzesc e cale de un "de".
de la talpici la h20 in exces, de la are dor de duca pana la marea scufundare e cale de un "de".
e ceva atat de malefic si de nepatruns in intamplarea asta, ca nu cred ca e o intamplare.
la cat s-au influentat unii pe altii, desi nici unii, nici ceilalti nu vor sa recunoasca, nu are cum sa fie o intamplare.
pare mai degraba o filosofie de viata si de moarte, care pune intre hohot si lacrima un amarat de.
joi, 4 septembrie 2008
de ce romania e mai in africa decat kenya
la noi e soare, in kenya ninge.
li se face si lor dreptate.
li se face si lor dreptate.
marți, 2 septembrie 2008
un caz rational
tam-tam mare cu bolnavii de tbc carora li s-a impartit un pui de 2 de kg, ei fiind 26 de capete.
ce atata galagie, domle? ajunsesera oamenii la fractii si au trecut la exemplificare.
a se calcula acum cate tacamuri (furculita, lingura, cutit) sunt necesare pentru cei care au mustata, dar nu poarta trening, ei fiind cu 5 mai multi decat cei care beau ceai dar nu se spala pe dinti.
ce atata galagie, domle? ajunsesera oamenii la fractii si au trecut la exemplificare.
a se calcula acum cate tacamuri (furculita, lingura, cutit) sunt necesare pentru cei care au mustata, dar nu poarta trening, ei fiind cu 5 mai multi decat cei care beau ceai dar nu se spala pe dinti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)