singurul cuvant in care vezi simultan: 15 filme chinezesti cu arte martiale, muzeul satului si muzeul dumbrava sibiului, un card de rate leganate, un brat de flori, un raft cu bibelouri si mai nou, un calculator cu maru`n gura.
the word: MACAT.
cu multumiri champollioanei, caci ea l-a redescoperit.
vineri, 29 august 2008
la sosea
s-ar putea sa fie o smecherie la mijloc, dar nici ca imi pasa. am constatat ca tin in minte si simt mai pregnant amintiri despre sosele decat amintiri despre oameni, peisaje sau arome. asta imi pare a-mi dezvalui vocatii de ministru al transporturilor, benzinar sau vanzator de pepeni.
primul drum pe care il port cu mine e cel de la 5 ani cand am fugit de acasa cu un camion care se tara spre depozitele din oras cu grau in remorca. minunat deja de cartile rutiere de la bord, de scaunele acoperite cu paturi jigarite si de perspectiva ce ti-o dadea inaltimea cabinei, am descoperit dungile albe de pe sosea cu o bucurie salivanta, pe care doar linia continua mi-a potolit-o.
a urmat apoi un drum de cativa kilometri, din niste dale imense, care incepea dupa un pod din pontoane si se oprea la inceputul padurii, langa un lac. copiii erau convinsi ca drumul fusese construit de nemti si ca undeva in padure existau cazemate si buncare secrete. de fapt, in padure erau doar mistreti care mancau porumbul din tarlale, iar drumul fusese facut de o fabrica de caramida care se hranea cu lutul lacului.
la o vara sau doua dupa aceea, am descoperit soseaua spre mare si o coloana nesfarsita de dacii spre litoral. din coloana se depasea rar si se tragea pe dreapta la fel de rar. si totusi la un moment dat, taica-miu a zis ca e momentul sa bage cocs, dar un tractor ce intra in cooperativa de peste drum i s-a opus mai ceva decat radoi lui nonda. si asa, dintr-o data, in fata am vazut un gard proaspat varuit, iar in spate n-am mai vazut radioul gloria.
pe urma, ani de zile n-am mai tinut minte niciun drum, de parca as fi fost un astronaut care umbla cu gatul in atele si privea numai in sus. soselele nu se mai lipeau de mine.
pana cand am capatat permis de conducere si brusc soselele au inceput sa ma invadeze.
intai, o sosea acoperita de zapada si batuta de primul viscol din acea iarna, parand ca n-o sa mai ajung vreodata la severin, d-apoi sa ma si intorc in aceeasi zi. apoi, o noapte de revelion care lasase drumul ca dupa o noapte de asalt al puscasilor marini. plin de resturi de artificii si cioburi, si de unde mirosul de pucioasa nu se dadea dus, drum pe care incepeai sa-l regreti cativa kilometri mai tarziu, cand ceata ti se urca in cap si incepea sa joace tontoroiul cu mintea cea pleostita.
a venit apoi un drum perfect, pe o sosea insorita din grecia, dar care dintr-o data s-a umplut cu apa ca un tobogan dintr-un parc de distractii. si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, sute de pietre tepene au luat tabla la tinta, facandu-ma sa ma chircesc pe volan si sa intorc inconstient masina printre niste dealuri care plangeau cu rosu.
si au mai fost apoi 2 foste sosele care nu mai vazusera bitum de la inventarea acestuia, una spre gura iadului si alta (asa a fost sa fie) spre o manastire argesana. cataroaiele controlau podeaua atat de serios, ca vrand-nevrand ti-ai fi dorit sa fii in locul lui fred flinstone si sa ridici caroseria cu tot cu caii putere.
ultima sosea pe care am pus-o bine, e o autostrada din normandia, in creier de noapte. linistita si goala, ca inaintea marii debarcari, ducandu-te la destinatie mai repede decat ti-ai fi dorit.
primul drum pe care il port cu mine e cel de la 5 ani cand am fugit de acasa cu un camion care se tara spre depozitele din oras cu grau in remorca. minunat deja de cartile rutiere de la bord, de scaunele acoperite cu paturi jigarite si de perspectiva ce ti-o dadea inaltimea cabinei, am descoperit dungile albe de pe sosea cu o bucurie salivanta, pe care doar linia continua mi-a potolit-o.
a urmat apoi un drum de cativa kilometri, din niste dale imense, care incepea dupa un pod din pontoane si se oprea la inceputul padurii, langa un lac. copiii erau convinsi ca drumul fusese construit de nemti si ca undeva in padure existau cazemate si buncare secrete. de fapt, in padure erau doar mistreti care mancau porumbul din tarlale, iar drumul fusese facut de o fabrica de caramida care se hranea cu lutul lacului.
la o vara sau doua dupa aceea, am descoperit soseaua spre mare si o coloana nesfarsita de dacii spre litoral. din coloana se depasea rar si se tragea pe dreapta la fel de rar. si totusi la un moment dat, taica-miu a zis ca e momentul sa bage cocs, dar un tractor ce intra in cooperativa de peste drum i s-a opus mai ceva decat radoi lui nonda. si asa, dintr-o data, in fata am vazut un gard proaspat varuit, iar in spate n-am mai vazut radioul gloria.
pe urma, ani de zile n-am mai tinut minte niciun drum, de parca as fi fost un astronaut care umbla cu gatul in atele si privea numai in sus. soselele nu se mai lipeau de mine.
pana cand am capatat permis de conducere si brusc soselele au inceput sa ma invadeze.
intai, o sosea acoperita de zapada si batuta de primul viscol din acea iarna, parand ca n-o sa mai ajung vreodata la severin, d-apoi sa ma si intorc in aceeasi zi. apoi, o noapte de revelion care lasase drumul ca dupa o noapte de asalt al puscasilor marini. plin de resturi de artificii si cioburi, si de unde mirosul de pucioasa nu se dadea dus, drum pe care incepeai sa-l regreti cativa kilometri mai tarziu, cand ceata ti se urca in cap si incepea sa joace tontoroiul cu mintea cea pleostita.
a venit apoi un drum perfect, pe o sosea insorita din grecia, dar care dintr-o data s-a umplut cu apa ca un tobogan dintr-un parc de distractii. si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, sute de pietre tepene au luat tabla la tinta, facandu-ma sa ma chircesc pe volan si sa intorc inconstient masina printre niste dealuri care plangeau cu rosu.
si au mai fost apoi 2 foste sosele care nu mai vazusera bitum de la inventarea acestuia, una spre gura iadului si alta (asa a fost sa fie) spre o manastire argesana. cataroaiele controlau podeaua atat de serios, ca vrand-nevrand ti-ai fi dorit sa fii in locul lui fred flinstone si sa ridici caroseria cu tot cu caii putere.
ultima sosea pe care am pus-o bine, e o autostrada din normandia, in creier de noapte. linistita si goala, ca inaintea marii debarcari, ducandu-te la destinatie mai repede decat ti-ai fi dorit.
marți, 26 august 2008
oamenii lui stat
cand copiii sunt prea boraci sa-si poata purta de grija, iar parintii prea dobitoci sa se prinda ca "eu te-am facut, eu te las sa mori" nu trebuie luat ad litteram, statul ridica doua degete si se baga in chestiune, mai ceva decat patrocle in sarafanul lizucai.
statul superman, cu chilotii trasi peste pantalonii evazati, isi aminteste ca ocroteste copilul si atunci il ia pe ne-major din polatra familiala unde in cel mai bun caz ar fi crapat inainte sa isi ia buletinul. il ia, il spala, il protejeaza si incearca sa faca din el un om. adica total altceva decat a fost doamna ma-sa si domnul tac-su. laudabil, aplaudam cu 4 maini, incurajam cu 2 guri, suntem dispusi sa uitam procentajul oprit din salariu la contributiile sociale.
daca pentru copii se poate, pentru batrani, midlle finger.
esti trecut de 70 si de ani si uiti cum te cheama? copilul tau, ditamai handralaul, a gasit rezolvarea: te incuie in casa.
esti bolnav, batran si faci pe tine? fi-tu stie: te tine asa o saptamana.
ti-e foame, uneori si sete, dar nu mai esti in stare sa te ridici din pat ? hai ca esti culmea - nu asa ti-a fost si ieri? plodul era convins ca te-ai obisnuit.
in cazurile astea, pe stat il cam doare in cur. ii inmaneaza pensia ta, sangelui din sangele tau, poate asa ii creste si lui hemoglobina din alcool, iar pe tine se face ca nu te vede.
statul nu te mai ia din sanul familiei, nu te mai interneaza intr-o institutie abilitata, nu il mai acuza pe troglodit de rele tratamente, nu mai trimite asistenti specializati care sa faca dosare si sa iti dea macar sansa sa mori satul si curat.
ti-ai trait traiul, ti-ai halit malaiul. esti doar o halca de carne pentru viermi si eventual un spatiu locativ eliberat.
statul superman, cu chilotii trasi peste pantalonii evazati, isi aminteste ca ocroteste copilul si atunci il ia pe ne-major din polatra familiala unde in cel mai bun caz ar fi crapat inainte sa isi ia buletinul. il ia, il spala, il protejeaza si incearca sa faca din el un om. adica total altceva decat a fost doamna ma-sa si domnul tac-su. laudabil, aplaudam cu 4 maini, incurajam cu 2 guri, suntem dispusi sa uitam procentajul oprit din salariu la contributiile sociale.
daca pentru copii se poate, pentru batrani, midlle finger.
esti trecut de 70 si de ani si uiti cum te cheama? copilul tau, ditamai handralaul, a gasit rezolvarea: te incuie in casa.
esti bolnav, batran si faci pe tine? fi-tu stie: te tine asa o saptamana.
ti-e foame, uneori si sete, dar nu mai esti in stare sa te ridici din pat ? hai ca esti culmea - nu asa ti-a fost si ieri? plodul era convins ca te-ai obisnuit.
in cazurile astea, pe stat il cam doare in cur. ii inmaneaza pensia ta, sangelui din sangele tau, poate asa ii creste si lui hemoglobina din alcool, iar pe tine se face ca nu te vede.
statul nu te mai ia din sanul familiei, nu te mai interneaza intr-o institutie abilitata, nu il mai acuza pe troglodit de rele tratamente, nu mai trimite asistenti specializati care sa faca dosare si sa iti dea macar sansa sa mori satul si curat.
ti-ai trait traiul, ti-ai halit malaiul. esti doar o halca de carne pentru viermi si eventual un spatiu locativ eliberat.
luni, 25 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
prin foc, prin spangi, prin mii de baionete
m-am intors dupa 2 saptamani atat de intense si aglomerate de parca as fi fost un nazist plecat in Blitzkrieg. iar de 24 de ore nu fac altceva decat sa schimb plasturi cu rivanol la multele bataturi din talpi si sa ma trezesc din timp in timp sa iau antibiotice pentru maseaua care a cedat, vorba aia "ca maseaua la mal".
vineri, 8 august 2008
defilare fara nicio suparare
ma uit la defilarea de la jocurile olimpice si tocmai trec ins.cayman.
sunt foarte surprins ca trec doar oameni, nu si cutii postale.
sunt foarte surprins ca trec doar oameni, nu si cutii postale.
miercuri, 6 august 2008
ins tructor
de ce toti instructorii de pe masinile-scoala isi dau scaunul
foarte pe spate de parca ar astepta o felatie?
foarte pe spate de parca ar astepta o felatie?
sâmbătă, 2 august 2008
caut parteneri pentru agentie de turism. de succes.
am identificat nisa si acum vin cu programul.
practic, vom lua caimacul TUI, NECKERMANN si care or mai fi ele si vom aduce cei mai multi turisti straini in tara. banii si gloria vor fi langa portofelele si inimile noastre.
fara delta dunarii, fara maramures si fara manastirile din bucovina, fara litoral si valea prahovei, fara bisericile sasesti si fara dracula, doamnelor si domnilor, va prezint CIRCUITUL DE AUR (numele s-a impus de la sine): stefanesti - buzescu - strehaia- timisoara - oriunde palatele tiganesti rad mandre in soare.
practic, vom lua caimacul TUI, NECKERMANN si care or mai fi ele si vom aduce cei mai multi turisti straini in tara. banii si gloria vor fi langa portofelele si inimile noastre.
fara delta dunarii, fara maramures si fara manastirile din bucovina, fara litoral si valea prahovei, fara bisericile sasesti si fara dracula, doamnelor si domnilor, va prezint CIRCUITUL DE AUR (numele s-a impus de la sine): stefanesti - buzescu - strehaia- timisoara - oriunde palatele tiganesti rad mandre in soare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)