la difuzoarele de la metrou sunt 2 tipuri de voci. asta am remarcat abia azi. pana acum nu auzisem decat una singura. aia clasica cu urmeaza, cu peronul pe stanga si pe dreapta.
insa astazi am auzit ceva minunat, o bijuterie de glas care m-a intors in timp, mult inainte de a ma naste.
nu stiu daca urmariti "la B1", dar v-as recomanda. mai ales seara, cand se difuzeaza la greu filme romanesti. toate dinainte de revolutie. multe dinainte de 1965. le recunosti dintr-o privire. nu pentru ca beligan era tanar, socialismul triumfator si lupta de clasa infipta. mai degraba pentru ca vocile sunt ciudate, un pic pitigaiate, frazarea mai inceata - ca pentru retarzi si cuvintele intotdeauna mari. la femei e mult mai auzibil.
exact vocea din filmele astea, a la lica gheorghiu, am auzit-o la metrou de dimineatza.ne sfatuia sa fim atenti la bagaje, sa nu cotizam la cersatori, sa fim vigilenti si cetateni. m-am oprit k la minune, cautand din ochi difuzorul. nu mi-a iesit. dar urechea mi-am ascutit-o chiar si mai temeinc.
si bine am facut. altfel as fi ratat cele 2 (sa moara reatebeu) slogane: zi de zi in miscare si o datorie in interesul cetateanului.
te plimbi si castigi.
2 comentarii:
pai difuzoarele sint tot din epoca aia de piatra.
iar la apogeul cu vigilenta am ajuns datorita apartenentei noastre la Uniunea Europeana (fie-i numele laudat!)
si tarana usoara
Trimiteți un comentariu