joi, 19 iulie 2007

de ce nu mi-e dor de ceausescu

a fost cald azi-noapte. mamaaaaaa, ce cald a mai fost. lingeau cainii petu` de timisoreana si betivii cu blazon cereau cani cu apa. camioanele poprite ziua se alergau pe bulevardele stropite cu lichid de cisterna, iar pe trotuar niste fetite sareau coarda (hello, not that why). chiar sareaua. pana s-o inventa si jocu` asta pe calculator.
n-aveam treaba, dar mi-as fi gasit. doar k in masina am aer conditionat. in casa nu.
asa k dak tot era sa ma mut in masina, m-am gandit sa-mi iau si ceva de halit.
am inceput c-o paine. si m-am oprit.
de ce?
pai uite, d-asta.
eram pe langa o fabrica de paine. care poseda non-stop cu paine proaspata si pana la proba contrarie, non-infectata cu salmonella. am coborat. de obicei nu sunt oameni. azi-noapte erau. femei serioase si barbati bezmetici faceau coada sa-si ia cum se zice acum la stiri, ceva de-ale gurii. in magazinul, incuiat pe dinauntru, 2 doamne vanzatoare tarau 3 saci, transparenti, tin sa precizez, cu paini. ca paine nu-i mai pot zice. totul in saci se facuse paini. 70, cum aveam sa aflu mai tarziu. cu o miscare ampla, brat, antebrat, sold, glezna au aruncat incarcatura prin geamlacul prin care nici un pechinez deshidrat n-ar fi incaput. mi s-a parut o dovada clara de profesionism in sectorul serviciilor alimentare. deja timpul trecea mult mai repede in preajma profesionistilor. de altfel, nici n-as fi bagat de seama k domnului din fata mea ii venise randul dak vocea aceluiasi domn n-ar fi rabufnit isterica, redau cu maxima acuratete: cum n-aveti?
i se explica docil, k 50 de paini atatea cate vrea el, nu mai sunt in magazin. trebuia aduse din fabrica. domnul, prezentabil altfel ( pantaloni scurti taiati din unii mai lungi, camasa asortata cu carpeta din casa, pantofii discreti incaltati pe laba goala ) isi pierde uzu` ratiunii si zbiara in crescendo: cum, n-veti? eu stau la coada si voi n-aveti? ca asa faceti mereu!
i se raspunde ca nu e vina lor - a vanzatoarelor, adik,- dak painea s-a terminat. sa mai astepte putin si va primi painea cea mai noua.
domnul, convenim k asa il vom numi in continuare, isi ridica mana acuzator si declama, cu privirea s-o-mananc-de-vie-dak-paine-tot-nu-pot-sa-mananc spre vanzatoarea mai purie: k te stiu eu pe tine... te-am vazut cum indesai paine veche in sacii lu ala...numa` smecherii faceti...lasa k vezi tu...maine, te reclam.
brusc m-am trezit la o sedinta de sindicat. nu k as fi trait vreuna, dar am mai citit si noi un film, ce naiba.
te reclam... lasa, k te rezolv eu pe tine. raspunsul, calm, trantit din suflet, a taiat elanul progresist al domnului: "asa faceti toti, nu stiti decat sa jigniti". ramas fara replica domnul se regrupa, asa ca am profitat si din spatele lui am cerut si eu una bucata paine. care mi-a si fost adusa.
vazand si netrebnicia asta, domnul si-a pus spumele la gura, a dat sa se deschie la paru` de pe piept si a urlat cu toata indignarea (am o vaga banuiala k domnul knd era el mic si nu era domn isi arunca incaltarile din picioare si injura; ceeeee vremuri!!!!): ziceai k nu mai ai paine...asta ce e?
n-am mai stat sa aud ce i s-a raspuns.
se facuse frig.

Un comentariu:

Aida B spunea...

asta cu frigu' brusc n-o cred decit daca erai in limuzina lui Columbeanu sau a lui Becali, da' nu ai cunosti tu intelectuali de talia lor...
ma intreb ce senzatii tari mai traiai daca te duceai sa cumperi cirnati trandafiri sau o mobra.
buna rubrica asta de aer conditionat oe datorie.