sticla, mama intelepciunii

unii copii chiar au o copilarie fericita. si pe aceasta cale, rog familia lui Emanuel (sic), baiat in clasa I sa-si indrepte atentia si spre persoana mea. poate ma infiaza.
emanuel e convins k de fiecare data knd invatatoarea il noteaza cu "satisfacator", el a obtinut un "desfacator". si anunta lucrul asta in gura mare.
domnul tata lu emanuel, promit sa-mi spal paharul de fiecare data knd ne facem lectiile.

mai bine corigent decat repetent

cum mai pupi nota 10 in ziua de azi!
se ia un copil, de preferinta fata, cam ca la clasa a v-a.
se scoate la tabla, la materia geografie.
se da de desenat globul pamantesc la care se cere indicarea nucleului, scoartei, mantalei.
urmeaza ultima cerinta: gasirea meridianului de 0 grade.
totul brici, mai putin numele vestitului meridian.
se trece cu vederea. se cere carnetul. se marcheaza 10-le.

mentiuni suplimentare: fata era securista clasei. trecea pe foaie toti raii clasei si dadea lista profesoarei. sa te mai miri ca o sa fie premianta.

unde sunt urmasii romei

Te ia de cap de la primul giratoriu. Cum ar veni, unde autostrada te lasa cu masina-n balta. Ma rog, in laguna. Asa incepe Venetia, by car. By air, poate e ceva mai bine.
Se termina autostrada si tu tai fatza, cu 100 si ceva la ora, cirdului de autocare ce se deplaseaza conform timingului. Ii dai cocs, undeva in stanga se vad deja niste pereti frumos vopsiti, cu ceva statui. Pare ca si podul a ajuns la sfarsit, numai bine sa-ti bagi teava de esapament printre canale si gondolieri. Ca si Venetia asta e tot un Bucuresti, dar cu mai multe Dambovite ce se intersecteaza. Pentru asta ai si batut drumul, sa arunci peturile din benzinarii, fix in Canal Grande, altfel care-ar mai fi bucuria ?

Bine, ar mai fi, sa iei gatul, pentru ciulama, unor porumbei din piata San Marco, sa le arunci felii de pizza japonezilor din gondola, sa dai cu markerul dedicatii lu` Dinamo pe Palatul Dogilor. Sa nu anticipam...Ai ajuns in dreptul garii si vezi coada de fraieri ce se inghesuie spre parcarea alaturata. Nu esti ca ei; Loganu tau vrea la centru. Bine gandit, doar ca centrul (e cacofonie literara) tau e la vreo 20 de metri mai sus, unde ori te intorci din motive de end of the road, ori parchezi pe locurile rezervate persoanelor cu handicap. Asta-ti si recomandam, atata ca, atunci cand faci manevra din 3 miscari sa fii atent la masinile carabinierilor. Sunt multe si se iau din asta. N-ai incotro si parchezi la plata. De la 3 euro pe ora. Daca ar fi dupa tine te-ai intoarce sa compostezi a plecare la 10 min dupa ce ai parcat si de fapt sa te dai pierdut vreo 2 zile. Poti s-o faci si pe asta, ca de asta esti smecher. Abia asteptam sa te vedem la stiri.
Cum-necum ai ajuns in citta.

Faci capul girofar, nestiind pe ce sa focusezi mai repede, canale, gondole, strazi, monumente. Din fericire, e suficient zgomot sa-ti amintesti ca esti baiat de oras si sa te repliezi cat ai zice pizza. Te bagi in seama cu spaniolii de langa tine, comentezi cu suedezii din fata, te dai cetatean european cu olandezii din jur. Ai vrea tu sa-ti intoarca atentia. Sunt prea fuduli. Stiu doar sa puna capu-n harta si sa-i dea bice spre piata San Marco. N-ai tu conditie ca a lor, nici macar din aia fizica, asa ca te opresti la prima vitrina dupa prima biserica. Te sticlesti, lasi amprente, dai sfaturi. De cumparat nu cumperi nimic; Muranno, Buranno, lipsea doar Al Bano...
O iei din nou la picior, ca de gondola nu te poti lipi.Bate suta de euro si nu merita investitia. Cu romantism pe apa (si ceva in plus) te scoti mai ieftin in Herastrau. Ar vrea ei sa le calci muzeele, dar nu esti din aia. Tu cand dai banu` vrei sa stii ca nu-l mai ai. Din 2 motive: arta nu se manaca si cultura nu se bea. Te-nghesui cu turma, behai la rand, pasti la comun. Aia e, turismul e si placut uneori.

Ai ajuns pe miristea San Marco; exact in spatele unui tricou « Sibiu, capitala europeana ». Te-ntrebi la ce promotie l-a castigat si asa ratezi din ochi Palatul Dogilor. Nu-i bai, ai vazut leul venetian si acum cauti casa de schimb valutar. Poate te scoti mai bine decat cu euro. De porumbei scapi cu un simplu shu, ca de la atatia chelneri romani au invatat romaneste, de cersetori scapi c-o injuratura, de nevoile urgente scapi mai greu, ca si asta costa aici.
Ai putea fenta doua poduri si cateva stradute sa scapi de gloata, dar ce farmec are daca nu te inghesui cu tot turistu`?! Doamne Fereste, poate dai de o piateta unde 2 copii joaca fotbal, de o strada unde 3 calugarite s-ar rusina la vederea ta sau de o banca unde ai putea sta doar cu gandurile tale. Departe de zarva, blitzuri si masti.
Da`, ai si tu dreptate, atunci cum te mai lauzi ca ai vazut Venetia ?

si revelionul poarta un nume.

cam k aseara trebuie ca arata revelionul broastelor din bucuresti. apa de sus si de jos, lacuri pe strazi si in case, bulevarde pustii pe care nu se vede tipenie de om. vantul vj-ea frunzele de plop, marimile si micimile de pungi se holbau dupa sampanii, doar fulgerele de primavara nu primisera autorizatie sa faca lumina-n sarbatoare. mi-a placut mie, d-apoi lor.

fidel

l-ati pus pe tricouri, sutiene, sepci, vinuri, ceasuri (34.95 $), sosete, genti.
si o sa-l mai puneti. cani, prize, baloane, prezervative, ghivece de flori, sugative, biberoane, sublere. poate si pe buletine. doar-doar o sa lupte in locul vostru.
il inmultiti pe el, dar va mintiti pe voi.

si sa stiti ca si ea tot che e. aleida. tot doctor. si tot socialista.
promiteti sa va faceti maiou cu ea?

sa va ajunga bateriile

aici nu-l vedeti / nu-l auziti pe Gigi Becali. inca.
HBO
DISCOVERY CHANNEL
NATIONAL GEOGRAPHIC
VH1
MTV
MTV2
MTV HITS
CARTOON
FOX KIDS
ZONE REALITY
DISCOVERY LEISURE
DISCOVERY SCIENCE
DISCOVERY CIVILISATION
MINIMAX
EXTREME SPORTS
MEZZO
TV1000
ANIMAL PLANET
NATIONAL WILD
AXN
AXN SCI-FI
AXN CRIME

bum bum complete the room

si o completare.
plicul era deschis cand a ajuns la destinatar.
in spetza la je.

bucuresti - ungaria

se stie, se cunoaste, se striga...
are you ready...good evening romania, good evening budapest.
promax a zis sa echilibreze balantza si a comis-o invers. par avion.
hello bucharest, good morning hungary!

hai hui prin feng shui

ete, d-aia au succes comersantii din europa. europa de la capat de tramvai 21.

http://www.dailybusiness.ro/feng-shui-pentru-succes-in-afaceri_article-6448.html

olf activ, olf pasiv

asta e o poezie pe care domnul gianni precis a scris-o asta vara in autobuz.
si pentru ca mi-a placut in mod deosebit am si eu o completare.

A mue si basini
Miroase la birou
E tot mai natural
Sa te transformi in bou.



CE MIROS AU MESERIILE
De Gianni Rudari

Oricare meserie
Are un miros , copii
A pâine şi plăcinte
Miroase-n brutării.

În orice tâmplărie
În sat sau la oraş,
A scânduri noi miroase,
A vrafuri de talaş.

Un vopsitor miroase
A lacuri de vopsit,
Geamgiu-ntotdeauna
Va mirosi a chit.

Şoferul are-n haină
Mirosul de benzină.
Un muncitor, mirosul
De uleiuri de maşină.

Miroase cofetarul
A nuci şi scorţişoară
Iar un halat de medic
A doctorie-amară

A brazdă afânată,
A câmp şi spic bogat
Va mirosi ţăranul
Când merge la arat.

Va mirosi a peşte
Pescarul cel vânjos
Şi numai trândăvia
Nu are un miros.

cum imi vin ideile

m-a tagguit tovarasul noper
drept care ma conformez.

this is my story.

brrrrrr, zvvvvac, mirsssssssssssssshhh,
dumdumdum, avaacc, ellippppppppp,
muuuuufffffff, tztztztztztztztztz, joooooooooopppppllllllll,
cocartzzzcocarztzzzzzzzzzz, tamtamtirimogodangakarakarasiiiiiiiii,
viuuuuuuuuuviuuuuuuu,nihhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh,troscpleoscbleosc.
ihiiiiiiiiii???

algocalmine bune baietzii!!!

mai prosti decat:
suedia
germania
irlanda
olanda
grecia
pakistan
kuweit
ghana
nepal
bangladesh
georgia
lituania
si multe altele.
pentru ca la noi in farmacii se vinde algocalminul la liber,pe cand in toate tarile astea e complet interzis.
in belgia e trecut la categoria otravuri, iar la britanici e istorie de 30 de ani.

cine stie, bravo lui

pasa hassan, sa fie base sau tariceanu, dupa motiunea asta de cenzura?

Paşa Hassan

Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.

Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.

Hassan de sub poala pădurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
În spatele-oştirii muntene s-aruncă
Urlând ianicerii, prin flinte şi fum,-
Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.

Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi,
Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi,
Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
Şi-o vântură toată.

Hassan, de mirare, e negru-pământ;
Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei.

Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai -
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.

- "Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun
Că nu te-am găsit nicăierea" -
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
Mai dulce-i pierirea.

Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.

- "Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi."
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.

Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;
Îşi rupe cu mâna vestmântul
Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
Aleargă de groaza pieririi bătut,
Mănâncă pământul.

Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Şi-Alah îi scurtează grozava-i cărare
Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
Să-i deie scăpare.

Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.

o datorie in interesul cetateanului

la difuzoarele de la metrou sunt 2 tipuri de voci. asta am remarcat abia azi. pana acum nu auzisem decat una singura. aia clasica cu urmeaza, cu peronul pe stanga si pe dreapta.
insa astazi am auzit ceva minunat, o bijuterie de glas care m-a intors in timp, mult inainte de a ma naste.
nu stiu daca urmariti "la B1", dar v-as recomanda. mai ales seara, cand se difuzeaza la greu filme romanesti. toate dinainte de revolutie. multe dinainte de 1965. le recunosti dintr-o privire. nu pentru ca beligan era tanar, socialismul triumfator si lupta de clasa infipta. mai degraba pentru ca vocile sunt ciudate, un pic pitigaiate, frazarea mai inceata - ca pentru retarzi si cuvintele intotdeauna mari. la femei e mult mai auzibil.
exact vocea din filmele astea, a la lica gheorghiu, am auzit-o la metrou de dimineatza.ne sfatuia sa fim atenti la bagaje, sa nu cotizam la cersatori, sa fim vigilenti si cetateni. m-am oprit k la minune, cautand din ochi difuzorul. nu mi-a iesit. dar urechea mi-am ascutit-o chiar si mai temeinc.
si bine am facut. altfel as fi ratat cele 2 (sa moara reatebeu) slogane: zi de zi in miscare si o datorie in interesul cetateanului.
te plimbi si castigi.

un polonez se legana...

nenea aici de fatza e tariceanu` poloniei. spre deosebire de tariceanu`, fra-su lu domnul de aici, e basescu` poloniei. adik presedintele. si nici macar asta nu e totul. ca sa fie polonezul plin, premierul si al lui frate sunt si gemeni. va dati seama k dak fratilor le expira buletinele, polonia ramane fara conducere? pentru jaroslav kaczynski, premierul adikatelea, lucrurile nici n-ar fi asa de grave. el a declarat recent k nu are permis de conducere, iar cu cateva luni in urma recunostea ca sta cu muma-sa si ca toti banii din salariu ii da hoastei. motiv pentru care nici nu si-a tras card bancar. sa recapitulam?!
maestrul kaczynski n-are masina, n-are cont bancar, n-are casa. si se mai si lauda cu astea.
vai de capul lui golanski.

sa fie clar

din experientele mamelor cu copii la clasa 1.
vine copilu acasa si povesteste k un coleg manca un sandvis din care curgea verdeatza multa.
asa ca- respectivul borac e intrebat: "tu esti vegetarian?".
raspunsul, o mica opera de arta: "nu, io-s bucurestean".

nimic despre coelho

mi-ar placea k in librarii sa se puna oglinzi. k in cabinele magazinelor cu tzoale. oglinzi cat un stat de om in care sa te vezi din calcaie pan` dincolo de matreatza. 2 rafturi, o oglinda, 2 rafturi, o oglinda. si tot asa.
in felu`asta, fatucile pot sa vada cu proprii ochisori daca flaubert se preteaza la poseta, maalouf la cizmulite sau hemingway la costumul de baie.

se intampla si celor mai buni

am vazut un calugar care avea in mana un calendar cu Harley Davidson.
nu k sunt curios, dar patriarhul nou oare ce are pe peretele chiliei?

dintr-un capat al lumii pana-n celalat

care bucurie si la noi sa fie

va dau o veste mare.
au venit rusii!!!!!!!
dupa ce au cumparat coasta de azur, chelsea londra si ce au mai gasit in occident, iata ca rusii isi intorc fata spre noi. si or sa cumpere pantelimonul. de la un capat la altul.
cum am tras concluzia asta?
azi noapte, in fata la orange, un rus mucalit, moscovit, something like this, ma intreba cum se pricepea si el: pantelimonia? si arata cu mana spre bulevard in directia mc`ului. eu i-am zis k da. pe urma mi-a aratat in sens invers, spre capatul lui 14. pantelimonia? ii spun k da. tot pantelimonia.
e clar. eu ma gandesc k e un investitor si o sa cumpere bulevardul. sa moara de oftik americanii de la ford.

unde se duc shaormariile cand se duc

chiar exista o shaormarie in fata blocului meu. doar atata lucru si tot e de ajuns sa va dati seama k nu e de glumit cu valoarea imobiliara a zonei in care suflu aer.
shaormaria isi poarta lipiile de cativa ani buni. a crescut odata cu copiii arabului din bloc. posibil si viceversa. la inceput shaormaria a aparut cu pereti de tabla, lipsa de servetel la sters pe bot, nume scris cu vopsea pe geam.
dar a crescut frumos. noi, cetatenii din vecinatatea-i eram mandri de ea. isi luase firma luminoasa, termopane, ba parca si faianta parea marfa noua. de cateva zile ne sfideaza insa. s-a imburghezit. si-a mai incotopenit un gratar si acum invarte hartanele la 2 focuri. poate nu-i asa grav, dar presimt k n-or sa mai treaca multe bonuri fiscale prin casa si o sa primim servetele parfumate, inclusiv la aia mica.
daca va continua in felul asta o sa se mute din cartier. poate chiar in dristor.

sambata de sus

mi-am amintit ca acum cateva zile la sambata de sus a fost viitura.

pacat pentru oamenii de acolo.

aici sunt cateva poze din februarie.

era si timpul

deci, si-n jeep se poate.
sa se asculte simfonice, operete si alte creatii muzicale care nu au la baza tambalul.
chiar daca soferul posesor de ceafa 4x4, nu anunta asa surpriza.
vazut de mine in noaptea cand dinamo si-o fura de la lazio.
poate ca asa sufera manelistii.

asta e norocul lor

l-am vazut pe crocodile dundee. astepta la intrare in parcul tineretului.
a imbatranit, dar se tine bine. inca. parcase motorul cam prea pe mijlocul soselei. nu ca n-ar fi avut loc. ii lipsea palaria, dar tigara ii scapara in coltul gurii.
la gat, un batic ii acoperea gatul. poate ca se taiase la barbierit. sau avea amigdalita. apropo, toti smecherii astia, rocky, rambo, dundee iau aspirine cand racesc? sau isi pun frunze de varza pe piept cand tusesc? se freaca, cu carmol la reumatism?

vocea - acea Voce

cand te uiti la film, dar mai mult asculti, el e omul.
multi voishi ovari ar da zile de la ei pentru asa ceva.
da` se merita.

ultimul, deci nu cel din urma

ii vezi daca vii cu ultimul metrou.
motaie obositi, cu o plasa galbena langa ei, cu barba manjita cazuta in piept, cu sosetele fleoscaite iesind din pantofii de care te si miri ca se vand la pereche.
ai ajuns la capat, cobori, ei raman in metrou. ce se intampla cu oamenii astia?
ii inghite metroul? sunt dati la caini? tin locurile ocupate pentru a doua zi? organizeaza un turneu piramidal pentru a alege metro-man of the day?

omu` bun

de ceva vreme ma rodea un adidas sa va spun cum am primit eu intr-o noapte, in locatie de gestiune un telefon mobil.
se facea ca eram in zarnesti. cautam un loc c-o mana de paie unde sa puna si capu`meu capu`. ghinionul prostiei mele ca ma incapatanasem sa nu fac rezervare, desi era week-end in mijloc de sezon. in traducere, canci locuri. pe vreo raza de 60 de km. intrebasem la greu, cred ca doar la stanile din piatra craiului nu ajunsesem. nicaieri, nimic. si toti proprietarii de pereti de pensiune se uitau la mine cu dispret sau cu si mai mult dispret.
ca o starpitura holmleassa ce ma gaseam, am oprit si la pensiunea cu cai, pe drumul spre poiana marului, desi inauntru nici caii nu nechezau, nici oamenii nu chiuiau. mai probabil cu totii sforaiau.
si cum ma dau eu jos din telegutza mea, se iveste din pamant, la stanga portierei mele, un localnic cu un telefon intre 5 degete. omu` semi-afumat, la vreo 50 si ceva de ani imi da telefonul si-mi zice ca nu stie ce are de tot clipeste si sa ma uit eu la el poate-i dau de cap. si-mi tranteste mobilu` in palme. zdroppppppp.
cum ma gasise el pe mine mester de telefoane, habar n-am. bre, stai ca am si eu o treaba, o nevoie, o dorintza, o nazuintza. apuc sa spun ca caut (sic) o pensiune si omu` trece la comanda. ma intreaba daca vreau sa raman la vecinii lui, eu zic ca da, el o ia inainte, da poarta de perete si incepe sa urle prin curtea alora. eu raman la masina cu telefonul lu` nenea si ma uit. asta uitase de mine, n-avea nicio treaba, urla la balconul alora mai dihai ca romeo la balustrada lu` coana julietzica.
telefonu` sireacu n-avea nici pe dreaq, doar o lipsa profunda de baterie si de, isi cerea drepturile.
ma duc dupa domn in curte, dau sa i-l dau, el ma intreaba daca l-am reparat.
ii spun ca e bun, sa-l dedulceasca la corent de priza, omul il ia, il baga in buzunar si continua sa urle. in casa, in curte, in grajd, nici o miscare. strafulgerat, cetateanul ma intreaba pe mine, n-ai un telefon? n-am bre, zic eu neincrezator. n-ai? ca iti dadeam numaru` de aici si-i sunai. n-am bre, lasa contribualii sa doarma! da` sigur n-ai? ma intreaba el insistent, luand acum la ciocanit usi si ferestre deopotriva. eu zic nu si incerc sa-l scot din incinta. greu, omu` se lasa convins. ajunsi la masina imi marturiseste ca la o strada mai in spate sunt alte 2 pensiuni si una e frumoasa rau si daca vreau merge cu mine. sa-mi arate, la ce va gandeati??
hotarat, da sa se urce in masina sa-mi arate unde sa merg. mah, stiam eu ca romanii is ospitalieri, da` nici chiar asa. eu, stiti e tarziu poate aveti treaba si deja v-am incurcat. el mai sta, se mai gandeste si zice: nu mai merg, ma duc sa ma culc, dar daca o iei la prima la dreapta si pe urma urci pe langa o vulcanizare, care da intr-o strada........

mai curat, mai civilizat, manca-ti-as

l-am vazut de cand am urcat. asa ar incepe o poveste care si-ar incerca sansele la vreun premiu al uniunii scriitorilor.

de fapt, l-am vazut tarziu. autobuzul era deja bine plecat din statie. si nici macar nu l-a vazut pe el. am vazut un burete de bucatarie lustruind un papuc de plastic. cand am apucat sa ma bucur de toata privelistea, actiunea curatenia era gata. papucul stralucea, o minune. ziceai k-i nou; lucru foarte posibil de altfel.

nenea, zidar cu vechime, dupa cum il recomandau uneltele din sacosa de rafie, se primenea. freza ce-si plangea deja chelia era mai regulamentara ca unui biban la recrutare. pe mana stanga, pe acelasi deget, dovada de rafinament - parerea mea, se cotcaiau un ghiul si un inel. tabla. probabil de la un burlan montat in pipera. de sub camasa ieseau un tricou si o pijama. dar astea deja`s amanunte. oricum ceasul aurit, asortat la dantura iti taia si respiratia si transpiratia.

important e ca, de undeva, nu vreau sa aflu, a scos un spray. pe care l-a pozitionat intr-un fel anume. spre propriile componente si-ar fi dorit el. spre restul drumetilor s-a nimerit sa fie. reglata si problema sincronizarii, o aroma veritabila s-a depus in proxima vecinatate. nu ma intrebati ce fel, k n-as putea preciza. prin urmare nici recomanda.

si acum vine partea cea mai frumoasa. terminate toate operatiunile, ai fi crezut ca omul o sa inghita peisajul ce-i curgea pe geam. gresit. relaxat, a mai scos ceva: o punga de fornetti. pe care a rezolvat-o intr-un timp oarecare.

problema e urmatoarea: se dereticase pentru ca lua masa in oras sau fornetti-ul era tainu` meritat pentru ca se facuse gigea-gigea?

cine n-ar batrani, pe asta sa n-o cumpere

tineretu` din zilele astea nu mai e ca babetul de azi, fost tineret ieri sau alaltaieri. ba chiar saptamana trecuta. am vazut eu niste speciemene. parol.

de exemplu eu n-am auzit la tineretul acuzat, in mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim, o filipica precum cea prinsa la zilele unui frumos oras de munte.

acolo o babutza dragutza, daca n-ar fi fost acra, stiti genul: urca cu zambetul pe ruj in autobuz si pana la statia urmatoare face deja ordine in emisfera nordica; se pronunta gratios asa incat sa se auda pana hat, la intrarea in oras. cum se pronunta? ete fix in felu` asta: "Uite pizdele, se grabeste, le asteapta pularaii sa se futa."

adanc, asa-i?

cand te-ai mirosit ultima oara?

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand scot nasu` in bucuresti noptile astea caut un loc sa-l bag repede inapoi.

pute de sparge, ciudat, doar seara si noaptea. dimineata totul dispare ca si cum oamenii buimaci de pe strazi il absorb in piele si sosete. pute a oase dospite, a ciuda si infirmitate. pute galben de parca tot orasul sufera cu ficatul. si nu doar intr-un cartier. ca si cum si-ar da leapsa, mirosul apare intr-o nopate undeva, pentru ca in noaptea urmatoare sa-l gasesti la cateva bulevarde distanta. acelasi. perfect echilibrat, cu un buchet amplu si o consistenta vomitiva, mirosul de bucuresti pare sa fi prins un an excelent.

numai pentru cunoscatori.