marți, 26 iunie 2012
joi, 10 mai 2012
finala, minut cu minut
a inceput de dimineata cu cap de creta inchizand toate stradutele. da, da, exact alea pe care le stii doar tu si care la ambuteiaje se blocheaza primele.
apoi au inceput sa vina. autobuze de calarasi pline cu spanioli. trebuie sa recunosti, asta e talentul spaniolilor, se camufleaza, de ii pierzi in peisaj, cum altfel sa fi cucerit America?
la metrou, ca la metrou, urmeaza statia cu peronii pe mana stanga daca esti cu madrid si cu peronii pe mana dreapta daca esti cu bilbao. un intelectual madrilist sta langa un grup de basci. nu-l baga in seama, fetita creatza cu ghiozdan barbie e muy linda ca sa nu se joace cu ea. maica-sa o tine de mana si incepe sa rada cand atletii lui bilbao incep sa-i cante fetitei cu cei mai mari ochi negri pe care i-ai vazut vreodata intre stefan cel mare si obor. vin de la manuc, no paella, yes chorizo.
autobuze peste autobuze de parca ar fi scapat din cars stau la rand sa-i verse pe Jose. altii le-au luat-o inainte si varsa la coltul blocului. cutiile si sticlele de bere stau aliniate in cea mai mare plantatie de hamei pe care ai vazut-o vreodata. cartea recordurilor lipseste, dar nu si coada la covrigaria aia de unde nu cumpara mai nimeni. chioscul de la parter se poate inchide, in afara de detregent nu mai are nimic, iar magazinul de termopane se oftica la maxim ca nu si-a tras si doua dozatoare.
peste drum unii urla, altii fac poze, dorobanti mori in chinuri, pantelimon e fitza acum. la mc o bomba astazi de pui, maine ea va face pui. poate doar asa sa mai faci rost de carne pentru o salata. omv-ul are mai multi clienti la buda, decat la pompe, in timp ce altii au luat-o de-a dreptul si se usureaza pe gazonul tuns pentru de dimineata de ontanu.
din fata vin si niste nemti, astia n-au aflat ca schalke nu s-a calificat?! noroc ca au mai gasit bere. altfel ar fi trebuit sa ia de la boschetarii de pe langa blocul omului care scurg in peturi, cutiile si sticlele pe care cetatenii aia dintr-o tara cu somaj 25% nu s-au grijjit sa le goleasca.
la metrou, ca la metrou, urmeaza statia cu peronii pe mana stanga daca esti cu madrid si cu peronii pe mana dreapta daca esti cu bilbao. un intelectual madrilist sta langa un grup de basci. nu-l baga in seama, fetita creatza cu ghiozdan barbie e muy linda ca sa nu se joace cu ea. maica-sa o tine de mana si incepe sa rada cand atletii lui bilbao incep sa-i cante fetitei cu cei mai mari ochi negri pe care i-ai vazut vreodata intre stefan cel mare si obor. vin de la manuc, no paella, yes chorizo.
autobuze peste autobuze de parca ar fi scapat din cars stau la rand sa-i verse pe Jose. altii le-au luat-o inainte si varsa la coltul blocului. cutiile si sticlele de bere stau aliniate in cea mai mare plantatie de hamei pe care ai vazut-o vreodata. cartea recordurilor lipseste, dar nu si coada la covrigaria aia de unde nu cumpara mai nimeni. chioscul de la parter se poate inchide, in afara de detregent nu mai are nimic, iar magazinul de termopane se oftica la maxim ca nu si-a tras si doua dozatoare.
peste drum unii urla, altii fac poze, dorobanti mori in chinuri, pantelimon e fitza acum. la mc o bomba astazi de pui, maine ea va face pui. poate doar asa sa mai faci rost de carne pentru o salata. omv-ul are mai multi clienti la buda, decat la pompe, in timp ce altii au luat-o de-a dreptul si se usureaza pe gazonul tuns pentru de dimineata de ontanu.
din fata vin si niste nemti, astia n-au aflat ca schalke nu s-a calificat?! noroc ca au mai gasit bere. altfel ar fi trebuit sa ia de la boschetarii de pe langa blocul omului care scurg in peturi, cutiile si sticlele pe care cetatenii aia dintr-o tara cu somaj 25% nu s-au grijjit sa le goleasca.
marți, 1 mai 2012
luni, 9 aprilie 2012
joi, 5 aprilie 2012
marți, 20 martie 2012
miercuri, 14 martie 2012
marți, 13 martie 2012
vineri, 24 februarie 2012
vineri, 17 februarie 2012
miercuri, 15 februarie 2012
luni, 13 februarie 2012
marți, 31 ianuarie 2012
miercuri, 25 ianuarie 2012
vineri, 20 ianuarie 2012
primul amendament
ne-au lasat un singur drept:
sa ne repetam greselile.
sa ne repetam greselile.
Etichete:
altoiri simandicoase,
las-o-n sange,
make pork not war
se recomanda citirea dar si caligrafia cu atentie
de ce seamana jandarmii cu Nurofenul?
Tinta lor este durerea!
Tinta lor este durerea!
marți, 17 ianuarie 2012
luni, 16 ianuarie 2012
ce va mai place like-ul
caramitru catre dinescu:
"mircea fa-te ca postezi"!
"mircea fa-te ca postezi"!
Etichete:
las-o-n sange,
si noi si ei avem tot 2 picioare
vineri, 13 ianuarie 2012
sunca sunca
caravana latra deoarece
cainele moare de grija altuia.
cainele moare de grija altuia.
Etichete:
las-o-n sange,
si noi si ei avem tot 2 picioare
joi, 5 ianuarie 2012
barbulesti, ceva fin
ce vei citi este in intregime adevarat.
orice asemanare cu fapte si personaje reale este reala.
la intrarea/iesirea din barbulesti este o bariera de cale ferata. cum toate trenurile spre bucuresti trec pe acolo, n-ai incotro si faci un popas in satul lui becky.
de altfel, pe vremuri cand rapidul si acceleratul nu opreau in gara din urziceni, puteai sa cobori la barbulesti ca acolo oprea. obligatoriu, oprea.
ei, la o pauza din asta la bariera in barbulesti, cineva a deschis usa de la masina si a aruncat pe jos o mana de coji de seminte. de floare, ca sa fim precisi. prin zona, trecea sau statea, ca niciodata nu poti sa-ti dai seama, un grup de puradei. ei si unul dintre ei, la vreo 8 ani si 8 cm de muci la nas graieste asa catre cel care se debarasa de coji:
"bre, de ce faci mizerie la noi in sat?"
ia civism, manca-ti-as decojit.
orice asemanare cu fapte si personaje reale este reala.
la intrarea/iesirea din barbulesti este o bariera de cale ferata. cum toate trenurile spre bucuresti trec pe acolo, n-ai incotro si faci un popas in satul lui becky.
de altfel, pe vremuri cand rapidul si acceleratul nu opreau in gara din urziceni, puteai sa cobori la barbulesti ca acolo oprea. obligatoriu, oprea.
ei, la o pauza din asta la bariera in barbulesti, cineva a deschis usa de la masina si a aruncat pe jos o mana de coji de seminte. de floare, ca sa fim precisi. prin zona, trecea sau statea, ca niciodata nu poti sa-ti dai seama, un grup de puradei. ei si unul dintre ei, la vreo 8 ani si 8 cm de muci la nas graieste asa catre cel care se debarasa de coji:
"bre, de ce faci mizerie la noi in sat?"
ia civism, manca-ti-as decojit.
joi, 29 decembrie 2011
eu, heitarul
din punctul meu de vedere, 2011 ar trebui trimis direct in fata plutonului de executie.
cu doua crime la activ e un fel de ramaru cronologic.
cu doua crime la activ e un fel de ramaru cronologic.
miercuri, 7 decembrie 2011
cercetare de piata
ciorba de burta,
supa de rosii,
ciorba de peste si de perisoare,
cea mai tare segmentare.
supa de rosii,
ciorba de peste si de perisoare,
cea mai tare segmentare.
vineri, 2 decembrie 2011
ce-am invatat noi, titularii, de 1 decembrie
1. romanii nu castiga, ei isi fac datoria.
2. romanii nu pierd, ei nu-si doresc victoria.
3. romanii nu joaca fotbal, ei isi joaca sansa.
4. romanii nu fac greseli, ei prind o zi proasta.
5. romanii nu sunt rai, ei dau ce-i mai bun.
6. romanii nu-si fac incalzirea, ei au mereu ceva la rece.
7. romanii nu pupa femei, romanii pupa embleme.
8. romanii nu au reusite, ei au dedicatii.
9. romanii nu sunt prosti, ei au ghinion.
10. romani n-au colegi, ei au amicale.
11. romanii nu fac antrenamente, ei fac cruce.
2. romanii nu pierd, ei nu-si doresc victoria.
3. romanii nu joaca fotbal, ei isi joaca sansa.
4. romanii nu fac greseli, ei prind o zi proasta.
5. romanii nu sunt rai, ei dau ce-i mai bun.
6. romanii nu-si fac incalzirea, ei au mereu ceva la rece.
7. romanii nu pupa femei, romanii pupa embleme.
8. romanii nu au reusite, ei au dedicatii.
9. romanii nu sunt prosti, ei au ghinion.
10. romani n-au colegi, ei au amicale.
11. romanii nu fac antrenamente, ei fac cruce.
joi, 24 noiembrie 2011
de la campie despre rosia montana
dupa cum am aflat de la televizor, in toata tara asta, numai oamenii din rosia montana vor sa munceasca.
restul, probabil, traiesc din vanzari anterioare.
restul, probabil, traiesc din vanzari anterioare.
Etichete:
las-o-n sange,
si noi si ei avem tot 2 picioare
joi, 17 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
miercuri, 26 octombrie 2011
calea cea lunga, chiar asa
cartea asta e despre cat suntem prosti.
prosti pantru ca avem prostia idealurilor, sperantelor si a faptului ca suntem de neinlocuit.
si mai e si despre cum unii dintre voi se desteapta cand purceaua e deja moarta in cotet. adica se desteapta degeaba. sau nu stiu daca degeaba, poate isi fac iluzia ca vreunul va baga vreodata ceva la cap.
willie se naste in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit. mai stim noi unii.
irlanda la inceput de secol, cica nu era asa de vesela ca irish puburile de azi. pe willie nu-l deranja prea tare, avea gagica, avea servici, tot sa-si plateasca taxele.
dar cand politicienii fac apel la voluntari sa plece sa lupte in primul razboi mondial, omul nostru pune botul si in cateva zile se trezeste in transeele din belgia. are 18 ani si nu-si da seama ca a facut cea mai mare prostie din viata lui.
in belgia,ca baietii; sapa transee, face frigul si invata ca atunci cand mancarea e buna urmeaza sa ii arunce in prima linie. rapid, prietenii ii mor pe capete cand nemtii dau un atac cu gaz letal, iar el nu-si da seama ce plamani a avut de a scapat.
urmeaza atacuri la baioneta si reuseste iar sa scape doar pentru ca de frica isi loveste mortal adversarul. de fiecare data face atata pipi pe el ca mult dupa lupta nu reuseste sa se usuce.
usor, usor, parca intelege ca habar n-are ce cauta acolo, iar atunci cand capata o permisie se convinge definitiv. e atacat in dublin de irlandezi de-ai lui pentru ca a ales sa lupte langa englezi. ar vrea sa se termine, dar suntem abia in 1916.
stai si rabda, willie!
bataliile trec, oamenii mor, prietena il lasa si taica-sau se supara grozav cand pentru prima data in viata lui, ranit, willie vorbeste exact asa cum gandeste.
si apoi, chiar cand razboiul isi facea bagajele sa se duca pe la casa lui, willie refacut si intors in malaxor raspunde celor din liniile inamice: stille nacht, heilige nacht.
pac si william (willie) dunne, soldat, puscasii regali din Dublin, ucis langa st court, 3 octombrie 1918, 21 de ani.
dupa el a ramas uniforma, cartea de soldat, un volum de dostoiewski si un calut de portelan. plus o scrisoare la care n-a mai apucat sa citeasca raspunsul:
"m-am gandit ce ciudat a fost ca, dupa ce a murit mama, am putut totusi sa fiu fericit. cred ca asta ti se datoreaza tie, pentru ca ai fost un tata foarte bun"
prosti pantru ca avem prostia idealurilor, sperantelor si a faptului ca suntem de neinlocuit.
si mai e si despre cum unii dintre voi se desteapta cand purceaua e deja moarta in cotet. adica se desteapta degeaba. sau nu stiu daca degeaba, poate isi fac iluzia ca vreunul va baga vreodata ceva la cap.
willie se naste in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit. mai stim noi unii.
irlanda la inceput de secol, cica nu era asa de vesela ca irish puburile de azi. pe willie nu-l deranja prea tare, avea gagica, avea servici, tot sa-si plateasca taxele.
dar cand politicienii fac apel la voluntari sa plece sa lupte in primul razboi mondial, omul nostru pune botul si in cateva zile se trezeste in transeele din belgia. are 18 ani si nu-si da seama ca a facut cea mai mare prostie din viata lui.
in belgia,ca baietii; sapa transee, face frigul si invata ca atunci cand mancarea e buna urmeaza sa ii arunce in prima linie. rapid, prietenii ii mor pe capete cand nemtii dau un atac cu gaz letal, iar el nu-si da seama ce plamani a avut de a scapat.
urmeaza atacuri la baioneta si reuseste iar sa scape doar pentru ca de frica isi loveste mortal adversarul. de fiecare data face atata pipi pe el ca mult dupa lupta nu reuseste sa se usuce.
usor, usor, parca intelege ca habar n-are ce cauta acolo, iar atunci cand capata o permisie se convinge definitiv. e atacat in dublin de irlandezi de-ai lui pentru ca a ales sa lupte langa englezi. ar vrea sa se termine, dar suntem abia in 1916.
stai si rabda, willie!
bataliile trec, oamenii mor, prietena il lasa si taica-sau se supara grozav cand pentru prima data in viata lui, ranit, willie vorbeste exact asa cum gandeste.
si apoi, chiar cand razboiul isi facea bagajele sa se duca pe la casa lui, willie refacut si intors in malaxor raspunde celor din liniile inamice: stille nacht, heilige nacht.
pac si william (willie) dunne, soldat, puscasii regali din Dublin, ucis langa st court, 3 octombrie 1918, 21 de ani.
dupa el a ramas uniforma, cartea de soldat, un volum de dostoiewski si un calut de portelan. plus o scrisoare la care n-a mai apucat sa citeasca raspunsul:
"m-am gandit ce ciudat a fost ca, dupa ce a murit mama, am putut totusi sa fiu fericit. cred ca asta ti se datoreaza tie, pentru ca ai fost un tata foarte bun"
Etichete:
fata spre nord,
holovnea merita o soarta mai buna
miercuri, 19 octombrie 2011
vineri, 7 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

